1,243 matches
-
plecat nu are petele acestor trei cuvinte urâte pe spatele său, iar preotul blând nu le are pe sufletul său. Și în plus: „Cel blând este [...] acela care îl lasă pe celălalt să fie ceea ce este, chiar dacă celălalt este arogant, încăpățânat, prepotent. Nu intră în relație cu ceilalți cu intenția de a rivaliza, de a lovi și, la sfârșit, de a învinge”. Uneori, ecleziasticul se prezintă ca unul, care vrea să învingă mereu la toate nivelele, pe orice temă, cu oricine
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
ambientul semit, acest animal îl ajută pe om în munca zilnică, îl duce pe țăran la ogorul său care este departe de casă, transportă lemne pentru foc, aduce alimente pentru familie, și face multe alte servicii întotdeauna umile și discrete. Încăpățânat și prea puțin arătos, foarte moderat în modul de a se hrăni, măgarul este un animal care trăiește destul de sobru: îi sunt suficiente doar câteva smocuri de iarbă uscată. În plus, măgarul este animalul asociat figurii ideale a celui care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
un sat mic la marginile Palestinei. De câte ori mi-a venit dorința de a deveni sălbatec și veninos ca atâtea alte animale, pentru ca să-i oblig pe oameni să fie mai atenți față de mine, dar tu nu ai avut grijă. Cu o încăpățânată tenacitate am nutrit dorința după libertate, dar nu mi-a fost posibil să fug din această îndatorire, din ce în ce mai puțin suportabilă; nu mi-a fost posibil să fug de greutatea pe care alții mi-au pus-o pe spate, fără să
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
mele înguste, dar aici sub cerul larg de octombrie, în pluta care se mișca, dar nu înainta, mi-am dat seama de îndată, dureros, că dacă există un asemenea lucru precum talentul înnăscut de a vîsli, eu nu-l aveam. Încăpățînat și îmbujorat de efort, am încercat să fac ceea ce văzusem în maniera care-mi fusese explicată. "Capul sus!" Atîta vreme cît am vîslit, am păstrat ceva ciudat în ținută. La sfîrșitul loviturii îmi îndoiam partea de sus a trupului peste
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
am depășit numai un șlep cu baza plată cu o pînză mare, cafenie, care se vedea a fi încărcat cu lăzi cu legume, și o pereche de iole. În ciuda valurilor, care veneau acum din dreapta, apoi din stînga și ne înghionteau încăpățînat, dezechilibrîndu-ne, am încercat să execut o bătaie fermă pentru a ne face primul exercițiu, uscați. Și așa am făcut prima cotitură, mai mult o buclă în rîu numită Omval, cu o viteză rezonabilă. Cum ne apropiam de acel punct, simțeam
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
făcut ferfeniță manșeta blugilor ca să te arăți în oraș spre nemulțumirea (de dreapta) a părinților care se văicăreau degeaba că ți-ai crestat nădragii ăia sub formă de șalopetă pe care ai dat atîția bani dintr-un fel de dorință încăpățînată al cărei sens rațional le scăpa lor, tot așa cum îți scapă gestul cuiva care-și dă foc propriei case pentru a admira, în felul lui Nero, frumusețea de-o clipă a flăcărilor. Despre comunism, altfel Pe tinerii din sixties-ul hippiot
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
doctorul și pacientul au ceva în comun. Cum te-ai descrie? — Nu pot. — Bineînțeles că nu poți! rîse Ozenfant. Am pus o întrebare prostească. Lămîia nu poate gusta amăreala, se hrănește doar cu ploaie. Munro, descrie-mi-l pe Lanark. — încăpățînat și suspicios, zise Munro. Nu-i lipsește inteligența, dar și-o folosește într-un mod limitat. — Bun, am o pacientă pentru el. Tot încăpățînată, suspicioasă, cu o inteligență care nu face decît să întărească o disperare profundă și nemăsurată. Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lămîia nu poate gusta amăreala, se hrănește doar cu ploaie. Munro, descrie-mi-l pe Lanark. — încăpățînat și suspicios, zise Munro. Nu-i lipsește inteligența, dar și-o folosește într-un mod limitat. — Bun, am o pacientă pentru el. Tot încăpățînată, suspicioasă, cu o inteligență care nu face decît să întărească o disperare profundă și nemăsurată. Arată camera unu, spuse Ozenfant în microfon, și prezintă pacientul de sus. Un dragon argintiu și scînteietor apăru încadrat de o pereche de aripi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
douăzeci și ceva de ani, dar acum am treizeci și ceva de ani. Mi s-a spus că sînt un crustaceu și un ins prea serios, dar de curînd, un om demn de crezare mi-a spus că sînt parșiv, încăpățînat și îndeajuns de inteligent. Odată am fost scriitor, acum sînt doctor, dar am fost sfătuit să urmez aceste meserii, nu le-am îndrăgit niciodată. Niciodată n-am dorit ceva pe termen lung. în afară de libertate. Se auzi un un rîs metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fiecărui corp este înregistrată de un receptor electronic, care, exact în acel moment, animă corpul următor. Aspectul mecanic al problemei apare ca fiind foarte simplu, însă latura biologică este cu adevărat complicată. ― Cine v-a spus una ca asta? ― întrebă încăpățânat Gosseyn. Urmă o scurtă perioadă de tăcere, apoi una dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit, fata cea drăguță dar încăpățânată se transformase în cursul nopții în femeia încântătoare și plină de vitalitate, care i se adresă: ― Cred că-i mai bine să trecem la concret. Ei bine, am riscat să vin aici pentru că ideea ta de a trimite distor-sorul Mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fiecărui corp este înregistrată de un receptor electronic, care, exact în acel moment, animă corpul următor. Aspectul mecanic al problemei apare ca fiind foarte simplu, însă latura biologică este cu adevărat complicată. ― Cine v-a spus una ca asta? ― întrebă încăpățânat Gosseyn. Urmă o scurtă perioadă de tăcere, apoi una dintre fante se deschise și prin deschizătură apăru o scrisoare. ― Primesc instrucțiunile prin poștă ― zise cu simplitate Mașina. Al doilea dumitale corp a fost livrat cu un camion fiind însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit, fata cea drăguță dar încăpățânată se transformase în cursul nopții în femeia încântătoare și plină de vitalitate, care i se adresă: ― Cred că-i mai bine să trecem la concret. Ei bine, am riscat să vin aici pentru că ideea ta de a trimite distor-sorul Mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
foamea trupului său, ca și nevoia de mâncare ori de băutură. Dar primul impuls rămăsese nedeslușit. Pus în încurcătură de către tatăl său, care nu izbutea să-l înțeleagă, începuse să privească dușmănos tot ceea ce ținea de sat. Dar sfidarea lui încăpățânată se lovise la fiecare pas, până acum, de această neîndurătoare închisoare. Cum se deschisese cușca nu era prea limpede. Firește, intervenise fata de la magazinul de arme. Subțirică, cu ochi gri-verzui, inteligenți, cu o față frumoasă, cu trăsături ce purtau nimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
își aminti el și simți că memoria îi joacă feste. Mai parie de vreo câteva ori. Nou-veniții dădeau din coate ca să poată ajunge până la masa lui, uneori împingându-i, fără cruțare, la o parte pe cei mai puțin norocoși, dar încăpățânați, care fuseseră acolo primii. O dată, când observă o izbucnire deosebit de violentă a unui jucător, care protesta vociferând tot timpul, îi reveni în minte, ca un semnal repetat, avertismentul că el și masa la care juca acum concentrează atenția a mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Ca atare, te vei duce la atelier și... Fara ascultă împietrit instrucțiunile, apoi dădu din cap și fălcile i se încleștară. Într-un târziu, răspunse politicos, dar scurt: - Vă puteți bizui pe mine. La vremea mea am fost un om încăpățânat. Cu toate că am trecut dintr-o tabără într-alta, nu mi-am schimbat principiile. CAPITOLUL XX POLIȚIA CUNOȘTEA majoritatea "caselor" și cu privire la ele funcționa chiar o lege nescrisă. Când urma să se facă o razie, proprietarul era întotdeauna avertizat, dar numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
care, lăsată în voia ei, i-ar fi distrus prestigiul - , nu mai putea trece cu vederea opoziția. Cu buzele strânse, își amintea ultima lor conversație. Prințul, rece și oficial, minunat de chipeș în mânia lui, iar ea nesigură, și totuși încăpățânată, când el îi spusese: "Innelda, când o să-ți treacă nebunia asta, poți să mă rechemi". Nu se poate ca el să nu fi știut că e un prilej pentru ea să spună "asta înseamnă niciodată", dar, de fapt, nu îndrăznise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
la ușă, șopti căruntul. Doamna Miga oftă. ― O greșeală probabil. Scarlat își mușcă buzele. ― Trebuie totuși să știm... Domnule Miga, uitați-vă dumneavoastră prin vizor, dar nu deschideți. Se auzeau bătăi în ușă. ― Un tip nervos, observă inginerul. Nervos și încăpățînat. Bătrânul Miga se întoarse în vârful picioarelor. Avea o expresie buimacă. ― E un bărbat. Cineva pe care nu-l cunosc. ― Foarte bine, conchise Raul Ionescu. Nu deschideți! ― Când te gândești... Melania Lupu mângâia coada motanului cu gesturi delicate. Părea să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
indispui! Vei fi de zece ori mai atentă, dacă va fi nevoie, chiar de o sută de ori." Surprinse privirea șoferului și-i zâmbi luminos. Părea tânăr tot ― până în 25 de ani ― și pe figură i se întipărise o expresie încăpățînată. "Asta-i din cauza bărbiei, draga mea. Și-a repezit-o înainte ca un buldog." Îi veni să râdă. Florence Miga își ridică sprîncenele: "Melania s-a smintit! A fost ea ce-i drept totdeauna capie, dar acum parcă a luat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Scarlat insistă. ― Încearcă să te gândești. ― Degeaba! E inutil acum. Nu-mi trece nimic prin minte. ― Nici mie, rânji încîntat Dascălu. Și dacă mie nu-mi trece nici o idee înseamnă că nu există. Inginerul râse. ― Flăcăiașul e logic! Căruntul clătină încăpățînat capul. ― Dacă ar ascunde pe cineva în avion... ― Fleacuri! Ce-i Boeing? Unde să-l ascundă? Bătrâna își camuflă zîmbetul: "Domnul Scarlat e înțelept, dar din păcate n-are strop de fantezie. Hai, fetițo, trebuie să găsești! Sper că nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Melania Lupu o dojeni plină de menajamente: ― Ți-am spus, draga mea, să te odihnești. În plus, trebuie să te gândești cum vei explica domnilor de la Miliție faptul că nu te-ai dus azi la serviciu. Femeia dădu din cap încăpățînată. Explică totuși: ― Am o recuperare. ― Perfect. Valerica se sprijini din nou de perete urmărindu-i cu ochi lucioși. ― Mai rămâne să rezolvăm chestia cu cianura, aminti înfrigurat sculptorul. ― Ai răbdare, tinere! Pariez că doamna a și găsit o soluție. ― Îmi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
la serviciu. ― Iar la serviciu n-a ajuns, se strâmbă sculptorul. Nu ține! Ascultați vorba mea! Din toată aiureala asta o să ne alegem cu capul plin de cucuie. Dacă vom mai avea cap și ochi să le numărăm. Popa continuă încăpățînat: ― Vor reconstitui deci itinerarul domiciliu-serviciu. ― E destul de lung, observă Melania Lupu. Locuim în Kiseleff, iar ea lucra la Fabrica de Confecții. Se plângea mereu că schimbă trei autobuze. ― Și? Cu un telefon la Morgă sau la Urgență află în cinci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
buimac, se rezemă de zid. Termenii dumneavoastră de comparație, spuse Grigore Popa, ar trebui să mă supere. Maiorul schiță un gest de oboseală. ― Ce importanță are... În orice caz, nu asta am intenționat. ― Ar fi trebuit să mă supăr, repetă încăpățînat bătrânul. Dar nu mă supăr pentru că n-ați înțeles nimic. Sânt un om sever. Sever în primul rând cu mine însumi. ― Probabil că eu nu cunosc noțiunea... ― O ironie ieftină care nu vă onorează, iar pe mine nu mă atinge
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ucis’’, dar el ne împușcase trei oameni, dintre care doi mortal. Aveam interes să ne purtăm așa, pentru că în aceeași noapte până la ziuă am identificat cu ajutorul lui pe majoritatea gazdelor care l-au aprovizionat pe parcursul urmăririi lui. Unei gazde mai încăpățânate care nu recunoștea, s-a ridicat banditul și i-a dat o palmă așa de puternică încât acestuia ia dat broboane de sânge prin porii pielii și a fost nevoit să recunoască. În timpul cercetărilor, banditul era fără cătușe, paza fiind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
care se respectă, principatul lui Milani și Micheluzzi se dezvăluie, treptat, oaspetelui ce deține curajul și inocența de cruciat. Doctorul Molly Manderling străbate, în această țară germană, un traseu inițiatic, după cum traversează și un roman al educației sentimentale. Independentă și încăpățânată, Molly este curtată, cu asiduitate romantică, de către medicul Paulus, colegul ei, dar și de către galantul ofițer Conrad von Conrad. Ființă luminoasă și dedicată binelui, Molly merge până la capăt pe acest drum care nu se poate încheia decât cu scoaterea la
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]