1,280 matches
-
fără șir a cuiva dus cu pluta. O, aici e foarte ușor s-o dai în bară. O, aici e atât de greu să auzi mierla, izvorul. O, aici e imposibil să te ridici de la pământ. (Așa cum tot încerc eu, încăpățânat și prostește!) Slujba, ce-i drept, până la un punct mi-ar surâde: sunt, încă mai sunt, un fel de paznic la un palat misterios și ficțional de pe Calea Victoriei. (Ficțional fiindcă din el pornesc ficțiunile, dar și fiindcă am început să
Însemnări din ținutul misterios by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/5132_a_6457]
-
rare l-ar fi recomandat ca excelent editor), Radu Petrescu a rămas cel mai "pur" în aplicarea programului care singularizează acest grup: jurnalul ca atelier al operei, dar și ca operă în sine, viața trăită în și pentru literatură, cizelarea încăpățînată a propriilor texte pînă la cristalinul flaubertian, amînarea debutului după 40 de ani. Cu alte cuvinte, toate piedicile posibile în calea unei notorietăți ușoare și descurajarea totală a cititorului obișnuit. Dar tocmai pentru că acestă estetică a anti-succesului a fost asumată
Viața privată în "obsedantul deceniu" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14870_a_16195]
-
domnii Adrian Năstase și Mihai Tănăsescu 3). Ea fiind o femeie discretă, mai ales de când a auzit la Etno Tv o bănățeancă simpatică foc refuzându-și bădișorul: Nu pot, bage, cie rog mă criege, Că cineva ne poate viege...4 ) Încăpățânată bănățeancă! Sigur că "ne poate vede" totdeauna cineva, însă nu toată lumea se sinchisește. De ex. domnul Emil Constantinescu, la emisiunea "Miezul problemei" (Național Tv, 15.09.2004), zice: "...acel act necunoscut, care nu a fost cunoscut..."5) Haralampy spune că
Zborșirea domnului senator Păunescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12437_a_13762]
-
Nu vrei să ieși în curte? - Sau pe terasa din spate, la umbră" - adăoga prietena ei. Ori, poate, ne cânți ceva la pian", îl îndemnă din nou bunica, arătând spre pianul din colț. Dar copilul, cu un aer tot mai încăpățânat, refuza orice propunere. Încuiat în îmbufnarea lui, nu-l atrăgea nimic. Tot bunica fusese cea care, cunoscându-l bine, îi surprinsese o privire. "Te interesează cântarul?". Într-un colț, pe o măsuță biedermeier cu intarsii, se afla un mic cântar
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
în gura mare; dacă nu speculație, măcar concluzie, dacă nu adevăr, măcar putere de convingere, dacă nu integritate, măcar asigurări că ar fi așa, dacă nu sentiment, măcar vorbe mari despre asta. ș...ț Nu îngăduie gurii să se închidă încăpățânată sau buzei de sus să se strâmbe aluziv, ci poruncește gurii să stea deschisă, fiindcă, într-adevăr, cum ar fi de închipuit un patriot adevărat și autentic care să nu țină discursuri sau cum ar arăta chipul dogmatic al unui
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
de astăzi, ca în aceste rânduri, din 1982, despre Vasile Pârvan: "Prezență austeră, aureolată de ritmul trudnic al meditațiilor profunde, Vasile Pârvan trebuie căutat în zonele de altitudine ale culturii noastre naționale, în spațiile ei trainice în care trăiesc - oneste, încăpățânate și nezgomotoase - ideile și atitudinile cele mari, greu de obligat la genuflexiuni imperative" (p. 35). Pe de altă parte, fragmentul este suficient de ambiguu pentru a puta fi citit și ca un foarte subtil început de frondă. Primele semne ale
Violon d’Ingres? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7477_a_8802]
-
lasă negociate. Și totuși, se pare că ne e mai ușor să admitem toxicomania unuia sau altuia dintre scriitorii de primă mărime decât să le punem la îndoială acestora statutul de autori canonici. Suntem, deci, mai permisivi etic și mai încăpățânați estetic, ceea ce e meritul, sau, mai degrabă, vina școlii. E drept, într-un caz avem probe documentare, în celălalt, doar viziuni subiective. Or, dacă cele dintâi abundă în studiul de față, pe cele din urmă Oișteanu le evită cu sistemă
Iluziile literaturii române by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6134_a_7459]
-
duzi / ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat încă iarba artificială / deși mai știe câte ceva despre păduri. / Statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă într-un scrânciob de fum / numai această capră încăpățânată / dă lapte și nu se întreabă cum". Există însă în această poezie un vers care, dintr-odată, o orientează, o actualizează: "statuia din centru a fost schimbată". Nu e vorba, prin urmare, doar de o reacție sensibilă față de tot ceea ce
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
care am trecut. Un oarecare domn Klapps se metamorfozează din- tr-un tărîm în altul, visurile (coșmaruri sau nu) ne fac martorii unor scene imposibile, antidot înecat în vopseluri la cenușiul sufocant al existenței personajelor reale. în spatele poveștilor se ascunde privirea încăpățînată a Pelerinului, pustnic în căutarea desăvîrșirii și demon, intruziunile astfel mascate ale autorului în lumile personajelor sale intră prin urmare și ele adînc în poveste. "Prin mine [...] s-ar răsfrînge dincolo toate cîte sînt pe această stradă care ar merita
Cartografii și (re)orientări critice by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15996_a_17321]
-
pe pagina sa de socializare, în legătură cu o "anomalie" înregistrată în timpul Forumului Economic China-Europa Centrală și de Est, a cărei gazdă a fost România, susținând că, în pofida faptului că Administrația Prezidențială va găsi o justificare, faptele sunt fapte și ele sunt "încăpățânate". Iată ce a scris Ionuț Vulpescu pe Facebook: S-a lămurit și misterul legat de faptul că, deși la București au fost prezenți 15 prim-miniștri din Europa Centrală și de Est (cei mai mulți, din țări membre UE), nici unul nu a
Deputat PSD, pentru Președinție: Faptele sunt încăpățânate. La ce se referă by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33868_a_35193]
-
poziția fetus încearcă mereu să caute o zona în care să se simtă protejate. De obicei, acești oameni sunt onești și ordonați dar își fac foarte multe griji fără rost. 2. Persoanele care dorm în poziție verticală sunt de obicei încăpățânate și foarte distante. Aceste persoane iubesc să facă pe șefii și sunt mereu încordate. Ca trasatură principală de caracter, aceste persoane mint foarte mult. 3.Persoanele care dorm pe o parte cu mâinile întinse sunt de obicei foarte curioase. Ele
Ce spune despre caracterul tău poziția în care dormi by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64734_a_66059]
-
să o practicăm. Credem și acum că cititorii au nevoie de lectură, nu de dăscăleală. Ne-a plăcut să ne jucăm, fiindcă sîntem convinși că jocul e un lucru serios - atît de serios, încît poate face față seriozității posace și încăpățînate. Am evitat să polemizăm cu oarecine în particular, nutrind credința că bunele polemici se fac între idei, nu între persoane. Am polemizat, întîi de toate, cu cititorii, respectîndu-le cu grijă dreptul de a judeca cine are dreptate și cine nu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17168_a_18493]
-
Un stil oratoric excesiv de colorat preia termenul, folosindu-l cu o curioasă indeterminare semantică; în context, acesta pare a fi devenit sinonimul lui spirit: Aceste producții, stimați frânari politici, au fost posibile doar de către unul cu mult iz de aventură, încăpățânat și cu multă dragoste față de țară și pământurile ei� (CD 30.09.2003). Se pare că oratoria românească, nu întru totul birocratizată, păstrează o mai veche aplecare spre stilul ornat, chiar spre metaforismul liric. Intervenția din care am citat și
"Aprofunzimi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12894_a_14219]
-
invidie că se pot bucura și că sunt fericiți. Fericiți de anotimp, firește. În fața oglinzii își săpunește cu migală fața. Ce frumos miroase crema de ras. Începe să se băbierească. Situația existentă: își urmărește propriul interes de sine cu hotărâre încăpățânată. Refuză să facă compromisuri sau concesii" (pag. 17) Mi se pare potrivită o parcurgere a acestui fragment cu ochiul lipit de text: imagini naiv-ironice de stil administrativ alternează cu metafore mai curând edulcorate și se finalizează printr-un transfer bine
Ceaușescu, biograf by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8646_a_9971]
-
exprimate la început de drum - la aniversarea de 15 ani realizând succese după succese fără să piardă nimic din strălucirea de la început. Mai mult, este situat printre primele zece publicații din țară. Relația mea personală și profesională cu fondatorul lui, încăpățânat și de neclintit în crezul său, justifică faptul că discuția inițiată sub pretextul sărbătorii s-a desfășurat într-un ton mai puțin protocolar. Stimatul cititor și-a dat seama cu siguranță că este vorba despre Zoltán Kovács, directorul Trustului de
Agenda2005-09-05-eveniment () [Corola-journal/Journalistic/283426_a_284755]
-
avea un dosar la CNSAS de dimensiunile tolstoianului “Război și pace”... Numai că invitatul avea un fix: -Domnule, apuca el să zică din când în când, eu mi-am văzut de scris, de lecturi, de literatură în general; în rest... Încăpățânat om!... Așa că zice Haralampy plictisit: -Mută-l pe unu! Și schimb megavijănul pe “România 1”. Hazard ? Virus pesedist ? Instinct psiho-haralampyan ? Mister de la poale de Parnas pithianic. ...Pe “1”, Domnul Președinte Ion Iliescu, “În fața...” lui Horia Grușcă și Octavian Andronic (anticii întrebători
Oratoriu pentru trombon by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13124_a_14449]
-
Mihaela Mudure Începuturile modernității (în termeni românești, perioada 1700-1830, chiar 1848) au atras multe condeie. Amestecul baroc de orientalism și occidentalism, încercările de modernizare simultane cu supraviețuirea încăpățânată a unor structuri care țin profilul tradițional românesc, toate acestea au atras nenumărate condeie de la Nicolae Filimon până la Eugen Barbu. Octavian Soviany, echinoxist cunoscut pentru poezia sa, este cel mai recent dintre aceștia. Romanul lui, Viața lui Kostas Venetis, este
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
esențe imuabile (natura umană) și principii transcendente (temeiul divin). Un rebel care crede că individualismul democratic duce la izolarea oamenilor într-un angrenaj social în care nu se regăsesc și în care trăiesc o dramă a lipsei de repere. Un încăpățînat care crede că despotismul cere drept condiție inițială atomizarea indivizilor, adică lipsa lor de solidaritate în fața unor pericole comune. În pledoaria pe care i-o face lui Soljenițîn, Mahoney reușește să-i dea rebelului o aparență mai moderată, dar nu
Inclasabilul Soljenițîn by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5097_a_6422]
-
a fi un naiv dispus la concesii, el a știut să se lupte cu toate armele pentru fiecare cuvânt amenințat de croșetele cenzurii. A fost și a rămas, în vremuri foarte complicate, un negociator de anvergură. Adică unul aprig și încăpățânat. Va fi fiind vorba, fără îndoială, și de înzestrare nativă. Dar nici școala mahalalei copilăriei nu trebuie uitată. Unde, mai temeinic decât în târg, se exersează, zi de zi, asemenea practici? Comerțul, de obiecte sau de idei, de emoții și
Scrisori în aparté by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4763_a_6088]
-
Cosmin Ciotloș Sunt câteva tentații pe care nu cred că vreun comentator - nici chiar dintre cei cu înger încăpățânat - le-ar putea evita într-o discuție privind minusculul roman publicat de Ion Vianu la Cartea Românească. Prima ar fi, după regulile corectei presupuneri, aceea de a stabili în mod definitiv, pe baza unui set de analogii improvizate, adecvarea copertei
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
în Medgidia. Se canonește s-o citească de una singură și înțelege că învățătoarea nu-i mai putea stăpîni pe copii. Cu învățătura, cum știți - Tănțica e silitoare, dar prea vrea să iasă în față. Mircică e leneș și cam încăpățînat. Dar nu de asta vă scriu. Cînd ajung acasă se ascund împreună și se iau la bătaie pînă se învinețesc. Nu mai știm ce să ne facem cu ei. Tănțica se plînge la școală că noi o batem, ceea ce dăunează
Copiii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7655_a_8980]
-
de a da naștere unor scene vii, sunt atinse de viciul atenuării. La mijloc e timbrul placid al autorului, solemnitatea lui naivă, care fură realității latura atroce pentru a o înlocui cu accente mătăsoase. Singurele detalii cu adevărat memorabile - tăcerea încăpățînată a primilor ani, iluzia că norii îl însoțeau pe copil oriunde mergea - conțin mereu o nuanță intelectuală și niciodată o încordare vitală. Blaga nu are intuiția vieții, mărginindu-se doar la noțiunea ei. De aceea, în Hronicul și cîntecul vîrstelor
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
și în cel al trăirilor lirice. De un rafinament rar întânit, mai ales în peisajul apocaliptic al Poezei actuale (dacă mai putem vorbi, cât de cât, despre așa ceva!), THEODOR RĂPAN este nu un rătăcit, printre sălbatici, ci un adevărat și încăpățânat luptător, pentru NĂDEJDEA MÂNTUIRII ARMONIEI LUMII TERESTRE! Luptător, cu incredibile resurse, pentru recuperarea și restaurarea, în lumea aceasta căzută, a Frumosului, întru Duhul Umano-Divin Resurect! El, THEODOR RĂPAN, nu e surd la realitate, ci are curajul (apropiat de demența senină
Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
filosoful seren, împăcat, apolinic, pentru care sexul este doar muzică de sfere și pretext de cunoaștere, cel care o asistă pe o Joe care și-a descoperit analogon-ul dendrologic într-un copac izolat pe culme, îndoit de vânturi, rezistând încăpățânat mediului ostil. Cel care reintră în cameră este reversul său dionisiac, este satirul, un exemplar de senex libidinosus, un bătrân lasciv, cu puța scoasă afară, flască, încercând stângaci să copuleze cu adormita Joe. La refuzul ei replica sa cade ca
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
și scîrbă (forma ostenită, sleită a aceluiași impact). Visurilor, idealurilor li se substituie coșmarurile, halucinațiile: "un imens cireș sălbatic m-a acoperit/ cînd am sărit gardul să mă întorc/ cimitirul sărac în stînga mărea întunericul/ și o tăcere se interpunea încăpățînată/ între clapa albă și clapa neagră// această seară e fără sfîrșit/ se strecoară sub dimineți vesele/ și zile cenușii/ e ca un preș care ni se trage de sub picioare" (seară continuă cu rîul în spate). Sau: "stăteam într-un picior
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]