4,977 matches
-
asupra soarelui, de unde o retractilitate reflexă, retragerea în adăpostul părelnic al umbrei-vorbitoare, id est al poeziei care constituie un paravan în calea razelor de insuportabilă lumină: "vorbind fă-mi umbră// lumina/ fantoma ei asfixia mimând/ mă sperie// aș vrea să-ncap în umbra ta/ vorbind fă-mi umbră/ înfrigurează-mă vorbind// apropie și pata de pe cer/ zborul acelui vultur" (vorbind fă-mi umbră). Inaptă a se fixa pe lumină, se îndreaptă spre roadele mundane ale acesteia, care-i solicită simțirea, provocîndu-i
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
căuta. Peste Ștefan, care mai mult mort decât viu uitase până și să mai respire, căzură cioburi și hârburi mari de oale. Jandarmul Încercat de altădată reapăru, iar rapida sa putere de analiză decretă că un om nu ar fi Încăput În nicio oală, oricât de mare! Înseamnă că maiorul căuta altceva, mai mic decât un om! Victor rosti În gând un Doamne ajută! și probabil că glasul său a fost auzit, devreme ce, după un „Ce o fi, o fi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
am fost atent, am fost orbit și am fost Înșelat de niște marocani ordinari. Mi-au Întins același contract pe care-l studiasem cu o seară Înainte și nu am observat că lăsaseră un loc gol În care să mai Încapă un zero și că lipsea cuvântul „zeci”! A rezultat un contract În care după semnare, ei au adăugat un zero și cuvântul „sute”, așa s-a făcut că la București și la Vaslui a ajuns un contract, semnat de mine
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aiurea într-o Românie fără repere și viitor. S-au săturat să li se spună Don Quijote. Acriți și tot mai cinici, după crunte dezamăgiri politice, și-au legănat conștiința cu explicații parțial valabile: nu mai avem unde fugi, presa a încăput, cu mici și insignifiante excepții, pe mâna lor - a lui Vântu, Voiculescu și Patriciu. și așa au început să le facă, tot mai conștient, jocurile, dar cu portofelul ceva mai plin. Ce a urmat? O înrobire treptată și o schimbare
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
crede dar n-am încotro. Trebuie să ascult povestea până la capăt, să văd ce nebunii îți mai trec prin cap. Dacă și Dumitru îi curios să afle ce s-o întâmplat cu strigoiul, atunci pot să povestesc mai departe. Mai încape vorbă, moș Pâcule? l-a aprobat Ion Cotman cel tăcut. Dacă-i așa, atunci să legăm tei de curmei. Si nu vă mai băgați în vorbă neîntrebați! Așa cum vă spuneam, bețivul o reușit până la urmă să deschidă ușa...Când au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
place, bulgarii fiind cunoscuți drept cei mai francofoni dintre slavi. S-a retras mai la nord și s-a decis să fie mai discret: nu mai livra cu camionul, livra cu sacoșa. Avea o geantă de tenisman profesionist în care încăpeau suficiente pachete de țigări încât să mai rămână loc și pentru câteva borcănașe de pepperoni și două rachete de tenis. În caz de control întâmplător, pe stradă. Dar cine să controleze un tenisman care umblă cu geanta de sport la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
erau expuși pentru înfiere. Scria mare, cu litere de tipar: Nu hrăniți orfanii, se învață prost! Pe cine ar putea interesa, în Franța, viața unui orfan român? Face o socoteală în cap și își dă seama că toată viața lui încape pe maximum douăzeci de pagini, la două rânduri și cu corp 16. Se hotărăște să i dea banii înapoi lui Étienne. Soneria sună pentru a enșpea oară. De data asta e Liliane. Vede casa goală și - reflex profesional - îl întreabă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
viață. Nu ca alții. Părerea lui Albert Albanezu’ Pe lumea asta, există o mulțime de femei - între 13 și 45 de ani - fără apărare. Mai ales în partea occidentală a acestei lumi. Cele mai multe dintre ele nu vorbesc o boabă franceză. Încap pe mâna unor nenorociți care, după ce-și fac mendrele cu ele, le aruncă la gunoi. Adică acolo de unde au venit: Ucraina, Moldova, România, Africa etc. Ele au nevoie de protecția unui bărbat puternic, care să le ia sub aripa
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
de substanță și că s-a cîștigat mai puțin decît se merita... Mi-am subliniat o sumedenie de fraze, care merită reproduse, spre edificarea celui care nu a citit romanul; din ele, Încerc să aleg cîteva, cu mîhnirea că nu-ncap toate, Într-un colț de carte: „Băteam mingea Într-o zi de decembrie cînd, deodată, a venit Revoluția”(p.11); „Nu numai Gheorghe era bețiv În blocul acela. Erau seri cînd toți bărbații veneau acasă direct de la cîrciumă. Păreau membrii
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un spectacol al liceenilor: ”Să faci teatru! Asta e menirea ta, băiete!”. Curios: În 95% din cărțile de amintiri, artiștii suferă pentru că Îndemnul parental era... complet opus! O nedumerire: de ce două volume? De obicei, 290 de pagini, format A5 redus, Încap Într-unul singur! (jurnalul lui Candid Stoica, spre exemplu, avea un unic volum de...600 de pagini, format A4 extins!). Marele dramaturg Victor Eftimiu, celebrul scriitor româno-albanez (legenda zice că e autorul unui rapt amuzant: a vândut Albaniei imnul nostru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dram de liniște! Asta poți să faci pentru un suflet mare. Și cu al meu, două!”), te face să treci cu vederea ghidușiile de gust Îndoielnic ale cărții. Cu ironie de calitate Vali prezintă, nu o dată, situații care nu pot Încape Între limitele seci ale relatării : așa se Întîmplă cu Scapino, Început de Dabija și apoi confiscat de Mălăele (a cărui distribuție s-a redus incredibil și despre care actorul opinează că, la un moment dat, va fi jucat numai de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fiind dictată tocmai de inerția victoriei. În literatura contemporană, exemplul este Cărtărescu. Dar un fenomen asupra căruia trebuie meditat, semnalează , tot Într-un interviu, Marcel Iureș : „ Pe român succesul Îl crispează, fiindcă n-are o cultură a succesului!”. Aici ar Încape totuși, o nuanță : pe unii dintre români. Amuzant de-a dreptul este, azi, Marinetti, care-n celebrul său Manifest futurist (1913-1915) cerea ca actorul ...să aibă oroare de succes imediat și „să se abolească obișnuința grotescă a aplauzelor, care pot
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în patru, tunetele încă se prăbușesc pe cerul celorlalți, șapte constelații strălucesc pe cerul tău, cel de deasupra. te hrănesc cu mine viața m-a hrănit cu pași, reverențe ale florilor din grădinile mame ghete cu pielea cojită, în care încap cu bine picioarele umede ale iernii din acest an care începe cu un imperceptibil miros pe care nu îl detectează decât iepurii gândurilor mele. tu ești frumoasă dar năruită de tristeți și gravitație ca un castel de nisip, de aer
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pentru construirea Înaltului Baraj de la Aswan cu ajutor sovietic 301 și a început trimiterea de armament spre și așa volatilă zona a Orientului Mijlociu. Ceea ce l-a făcut pe Eden să afirme într-o telegrama trimisă lui Eisenhower că "nu încape nicio îndoială în mințile noastre că Nasser se află acum în mâini ruse."302 Construit cu ajutor financiar și după model sovietic, barajul de la Aswan are o capacitate de producție de energie electrică de 10 miliarde KW/h. Construcția să
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Ispirescu; Făt-Frumos din tei, "poveste obișnuită" după scrieri de Mihai Eminescu; Năzdrăvăniile lui Prepeleac, "basm dramatic" după povestea lui Dănilă Prepeleac de Ion Creangă), participă la o sărbătoare a limbii, fie în registru comic, fie într-o formulă în care încap surâsuri, dar și neliniști și nostalgii (ca în Balada amintirii, scenariu după versuri de G. Topîrceanu). Cât despre cele sfinte, ruralii se mai smeresc ei într-o doară, că așa au apucat, dar nu rareori și nu fără motiv își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în pungă pusa-i mai întâi ceva gologani? MARCU: Ce-ai putut spune dumneata? Poftești poate s-o iau de la capăt? Apoi, gospodarule, dac-aș socoti căt are să mă coaste gănsacul de față pănă l-oi vedea în cratiță, nu-ncape în punga asta bănetul ce trebuie să-l risipesc. Poate mai ai dumneata pe-acasă o traistă, să pun în ea francii care dau pe de lături! Eu zic așa: trage folos din cheful meu căt mai ai timp, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Decorul din tabloul 4, act I luminișul din pădure.) DĂNILĂ (pare a măsura din ochi un copac, undeva, spre dreapta.): Apoi da, halal fagul ista pe care-am pus eu ochii. Nici prea mare, nici prea mic, taman cât să încapă bine între loitre. Carul l-am potrivit de ceea parte, nici n-am mai dejugat boii, să nu prăpădesc de pomană vremea; pun toporul pe fag și-ndată-i gata. Ia hai! (iese spre dreapta, se aud lovituri de topor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu! Să-i dăm cumnatului Dănilă, că, de , îi de-al nostru... Așa-i, bărbate? DĂNILĂ: Da' nu te mai osteni să-l întrebi pe dânsul, că doară cunosc și eu într-o părere cum stau lucrurile... Așa-i, mai încape vorbă? ANISIA: Păi vezi? ISPAS: Măi nevastă, mai pune stavilă celui plisc și nu tot clămpăni în dodii. Ce-a fost, a fost, ce va fi om vedea. SMARANDA: Mai așa, cumnate Ispas. DĂNILĂ: Da' poftiți, mă rog, poftiți, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
lipsi, mi le-i trece mie în blid... SLAB: Precum ne-am înțeles și precum facem întotdeauna, fârtate. Și tot după înțelegere, tu-mi dai câte un gologan pentru fiecare îmbucătură pe care-o rup din dreptul meu. GRAS: Mai încape vorbă?! (se așază alături) APRODUL: Măria Sa Pricină-Împărat! PRICINĂ (intră. Vădit nemulțumit): Iaca a dat sfântul și-am nimerit! Cam întuneric pe ulițele cetății, frate Gând-Împărat, doar ici-colo câte-un felinar. Și acela atârnat prea sus. Am orbecăit de la gazdă pân-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de vorbe cu aprobări sau dezaprobări.) PRICINĂ: La ce să mai vină aici? Să-i taie capul pe loc, acolo unde se află! GÂND: Asta nu se poate! La mine, capetele nu cad fără judecată dreaptă. PRICINĂ: Ce judecată poate încăpea între un împărat și un ticălos de bucătar?! Acel neisprăvit cu numele Ceaun a vrut să mă otrăvească, așa cum a arătat și Gras-Împărat, aici de față. Să-i taie capul! GRAS: Da' de ce să mi-l taie? Ți-ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o turmă întreagă de elefanți, turma asta nu i-ar putea veni de hac nici măcar unui singur baobab. MICUL PRINȚ: Ha, ha! O turmă de elefanți! Ar trebui puși unii peste alții, jur-împrejurul planetei mele, și nici atunci n-ar încăpea. Vezi, ți-am spus că ai îmbătrânit. Ai uitat că baobabii, înainte de a crește mari, încep prin a fi mici. OMUL: Chiar așa! Dar de ce vrei tu ca oile să mănânce puieți de baobabi? MICUL PRINȚ: Lasă, acum n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a recoltat. Prevăzător. La fel de prevăzător ca și acum, când așteaptă un taxi care să-l care până acasă cu sarsanale cu tot. Nae se oferă să-l transporte el. Și, surprinzător, chiar îl transportă. Surprinzător pentru că sarsanaua lui Jean a încăput în Dacia obosită a lui Nae. Îl lasă acasă, rămânând să treacă peste o oră-două ca să-și cumpere o pereche de schiuri bune ceva mai ieftin, pentru că Jean e un om onest și face reduceri celor apropiați. Peste câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
grăit învățătorul. Din câte se vede - a vorbit inginerul - nemții - acest popor mare și plin de virtuți, nu a avut parte de-a lungul istoriei de mentori înțelepți, ci numai de conducători „pe care lumea nu putea să-i mai încapă”, cum spune Eminescu. Așa se face că nu se astâmpără, ci vânzolesc lumea fără ostoire. Nu avem altceva de făcut decât să așteptăm evoluția evenimentelor . Suntem prea mici, deși avem suflete mari. Deciziile le iau cei din fruntea țării. Noi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
moșului, că de aici mi s-a trage mie paguba. De la adusul pârdalnicelor de jurnale fără răsplată. Am doar o rugăminte la tine. Care-i rugămintea, moș Dumitre? Să-i spui și moșneagului câte ceva din cele ce scriu gazetele... Mai încape vorbă, moș Dumitre? Moșneagul grăise parcă jumătate în șagă, jumătate serios, dar se ținea de cuvânt, ca și cum ar fi făcut jurământ. Marțea, când se întorcea de la târg, se oprea întâi la primărie: „Iaca o sosit poștașul. Uite colea ce teanc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spune și în ce stadiu mă aflu... N-am de ce să mă rușinez, e viața mea, fac ce vreau cu ea, nu? Ai avea acest curaj? De ce nu! Cum altfel să astâmpăr atâtea vorbe, în doi peri, care nu mai încap nici în culise? Și în pauza mare, chiar a doua zi, înainte ca soneria să anunțe intrarea la clasă, Simona solicită tuturor o clipă de atenție: Domnilor colegi, doamnelor, dragilor, circulă prin școală un zvon în care persoana mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]