11,723 matches
-
curiozității mereu reînnoite, pironiți de o nouă pereche de ochi mirați. Sub această veghe permanentă se petrece ceva pur și simplu inevitabil, dar nu mai puțin cutremurător: devii într-atît de conștient de tine încît nu mai ești capabil să-ți închipui măcar apropierea de ceilalți căci ei devin cumva simple ficțiuni. Eroul lui Mishima înțelege acest lucru ascultînd confesiunea unui prieten care are un handicap, la rîndu-i, fizic: picioare strîmbe. Povestindu-i idila sa eșuată cu o fată, Kashiwagi îi dezvăluie
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
un handicap, la rîndu-i, fizic: picioare strîmbe. Povestindu-i idila sa eșuată cu o fată, Kashiwagi îi dezvăluie secretul comunicării cu altul: ca să poți iubi, trebuie să te vezi pe tine însuți ca în vis, adică ne-realist. Să-ți închipui că ești frumos, inteligent, fermecător, seducător, pentru ca în virtutea tuturor acestor virtuți fantas(ma)tice să vezi dragostea celuilalt pentru tine drept verosimilă, să crezi în ea, căci abia atunci îi poți răspunde. Dragostea este, conform teoriei lui Kashiwagi, "efortul de
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
proces de respingere și reconstituire a realului scăpat din chingi, nociv ("aerul e plin de cuțite/ apa e plină de săgeți otrăvite"), pe coordonatele unui imaginar care echivalează o utopie pozitivă prin estetic, opusă utopiei negative a totalitarismului. Poetul își închipuie un Eden din care normele constrîngătoare au dispărut, pătruns de o căldură mîngîietoare, de flăcări și incandescențe vizionare. E un exotism reparator: "Îmi place să mă plimb prin țările calde (astfel fiecare țară se ridică la orizont). Ușile caselor rămîn
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
după multe osteneli, (ajutat și de fiul lui Cilibi Moise) reușise să adune opera lui Cilibi și să o publice într-o ediție rotundă (lipsindu-i doar cărticica din 1864) cu titlul Pildele și apropourile lui Cilibi Moise. I-a închipuit, din informații culese cu migală, și schiță biografică. A fost o restituire benefică, trezind interesul multor învățați. A mai fost imprimată o dată, datorită succesului primei ediții. Reeditată în 1936, în "B.p.t." și, acum, prin străduința d-lui Țicu Goldstein, apare
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
muțește, le dirijează pe nefericitele reporterițe cât să nu scape peste interlocutor microfonul. Presa română arată așa cum o știm: adică, imbecilă, iresponsabilă, agramată și amorală pentru că așa sunt cei/cele care o fac. Patronii, mulți dintre ei jurnaliști talentați, își închipuie că dacă scriu editoriale corecte și-au salvat sufletul, măcar cât să li se ierte afacerismele la scară largă în care sunt, destui dintre ei, implicați. E normal ca pentru această caracudă sinistră eveniment să fie râgâitura cutărui ministru-adjunct și
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
modul său nemijlocit de a exista îl fac imprevizibil și de neînlăturat. Asentimentul?! Starea de asentiment nu există! Ah! de m-aș putea plasa în asentiment, așa cum încerc să fiu în atemporal și aspațial!! Lucru imposibil. Aspațialul și atemporalul se închipuie prin negație. Înlături un mod cunoscut, pleci undeva în afara lui... Dar cum să pierzi sentimentul, cum să-l înlături? El este doar răspunsul tău la lume, răspunsul eului tău. Dacă lumea s-ar limita la eu acest răspuns n-ar
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
Există o angoasă în fața turbulenței și una în preajma nemișcării. Situația eului nu poate fi determinată prin coordonate. El poate pluti sau naufragia exact pe același punct, pe aceeași latitudine și longitudine. Ordinea lucrurilor Ah! Ordinea lucrurilor este altfel decît ne închipuim. Ceea ce apare în fața privirii și a simțirii poate fi o ficțiune bine organizată, repetabilă într-atît încît deloc nu poate fi pusă la îndoială, pentru că revenind mereu, cu insistență, ea devine parcă prezentă, de neclintit, iar tu revii și o privești
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
la fel și mîine și poimîine totdeauna la fel. Gîndul acesta face parte din programul "cunoașterii" lumii care asigură invariabilitatea ei aparentă sau cum se mai spune "obiectivitatea" ei. Programul acesta este vital... fără el te-ai pierde în lume. Închipuie-ți că dimineața la sculare, lucrurile din jurul tău n-ar mai fi aceleași lucruri ci altele, deosebite cu totul de cele pe care le cunoști. Atunci desigur că ți-ai pune întrebarea unde te afli, în ce fel de lume
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
la fel de sigură și invariabilă. Și aceea va fi a ta în același fel, adică zi de zi. Pentru asta trebuie să acționezi programul de imaginație care îți stă la dispoziție... pentru că și acest program construiește lumile în același mod. El închipuie un tablou asemănător cu primul în care obiectele și relațiile între ele sunt schimbate după dorințele tale cu altele care te-ar putea satisface mai bine. În fond aceeași lume în care te simți mai bine pentru că ți s-au
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
ți s-au împlinit dorințele. O lume care va putea fi poate prezentă în același fel vreodată sau niciodată. Oricum s-ar întîmpla în închipuirile tale va apărea aceeași lume din același program personal. Vei căpăta poate ceea ce ți-ai închipuit, vor fi poate surprize așteptate sau neașteptate, dar oricum toate vor fi primite și confirmate în cadrul aceluiași program de "cunoaștere". Și ce este de fapt această cunoaștere? Un program care cuprinde lucruri prezente și altele închipuite. Și în timpul acesta viața
Misterul sentimentelor by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16986_a_18311]
-
mod de a fi este, în cazul lui Gabriel Dimisianu, și un mod de a scrie. De curând, criticul literar și-a adunat într-un volum (care însumează peste 600 de pagini) textele publicate după 1990. Nu mi-aș fi închipuit că în zece ani a scris atât de mult și aceasta numai din cauză că a dat dovadă de maximă discreție în întreprinderile sale publicistice. (Nimeni nu l-a putut auzi vreodată -ca pe mine! - povestindu-și propriile articole.) Pe neobservate, textele
CONSECVENȚĂ ȘI BUN-GUST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16979_a_18304]
-
tot ce este acum mai strîmt pentru noi toți și mai lipsit de orice faimă sau glorie, pricepi? Soarta prozatorului. Nu sînge, nu războaie, ci doar mizeriile noastre zilnice, minciuni, hoții, delațiuni, demascări, tot ceea ce întrece pînă și ce își închipuia Tacitus mai oneros și mai demn de dispreț, de disprețul lui, incomparabil mai mărunt și mai puțin încărcat de consecințe, față de disprețul nostru de azi, dragul meu; dacă ți-ar trece prin gînd, într-o zi, să calculezi dimensiunile acestui
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
ar fi adăugat și o Addenda, însumând răspunsuri ale însuși celui studiat, la defăimări, critici, obiecții ori eronate interpretări, o coloană ar fi lipsit unui așa de cuprinzător edificiu. Cel care - cum se exprimă - cu nici un cuvânt nu și-a închipuit că o carte precum Istoria literaturii române va scăpa de reclamațiuni violente, răspunde, într-o "simplă convorbire de idei" lui E. Lovinescu - cel care de la început socotise că G. Călinescu nu era indicat a scrie o Istorie a literaturii. Rândurile
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
a suferit în tinerețe pe Marea Neagră când, împreună cu alți șase tineri, a stat în derivă timp de 40 de ore pe o barcă al cărei catarg se rupsese. Ei bine, toți acei tineri, scrie Eliade, au visat continuu: unul se închipuia acasă, pe o bancă în grădină, altul era la Paris, altul cu iubita sau citind dintr-o carte preferată. Acea întîmplare l-a întărit în convingerea că, în paralel cu filmul concret al vieții, noi filmăm un alt univers, al
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
conformitate cu postcomunismul. Românul știe că "așa trebuie" - și că întotdeauna ceva trebuie. Reflexul adecvării a rămas, doar că asceza a fost înlocuită cu voluptatea învățată - în mare măsură tot printr-un vechi reflex - de la televizor. În fapt, românul își închipuie că a transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu obediența - dar ce-i reușește mai mult este reactivarea ultimului termen. El își ia libertăți (își ia = profită subteran de o situație care nu pare să
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
vomitat/ cu fratele Tremens/ pe un/ tonomat." Mizând foarte mult pe aspectul grafic, volumul de poezii al lui Adrian Bodnaru își completează sensurile cu șapte desene de Dan Ursachi, șapte acuarele abstracte în care jocul geometriilor amintind întrucâtva de Mondrian închipuie încercarea formei de a se structura, de a intra în matcă, de a se constitui într-un tot perfect și închis, dar și eșecul și entropia. E o figurare plastică a traiectoriei limbajului poetic între structură și dezordine, între sensul
Toate drepturile rezervate... by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/17124_a_18449]
-
volum de pamflete ar fi "ceva în genul Florilor de mucigai ale lui Tudor Arghezi". Probabil că dl Radu Vasile a încurcat bibliografia ori poate că una a vrut să spună și alta a rostit - nu ne permitem să ne închipuim că n-a citit Florile de mucigai, încît să le înghesuie la capitolul pamfletelor politice ale lui Arghezi. * Cu prilejul lansării candidaturii sale pentru funcția de primar general al Capitalei, dl Cătălin Chiriță a încercat o formulă pe care au
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
doctorate!) saltă, în pragul pensiei, la amețitoarea sumă de patru milioane două sute de mii de lei. Adică, la cursul zilei de azi, o sută patruzeci de dolari! Acestea sunt cifrele, acesta e felul în care România își gândește viitorul. Vă închipuiți cu ce avânt se îndreaptă savantul spre catedră (pentru că unii dintre universitarii României sunt, în ciuda situației catastrofale descrise, veritabili savanți!), cât de concentrați sunt în transmiterea cunoștințelor greu dobândite! Când din munca sa abia își poate plăti întreținerea la bloc
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
mai mult și neîndurarea de a renunța la un retorism supărător înneacă pe alocuri cartea într-o lumină tulbure care îi estompează nestematele, dar ce se mai poate spune de: "cu un băț de chibrit îmi aprind părul capului/ îmi închipui că sînt o țigară și că dumnezeu mă fumează".
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
a cărei țintă e Palatul Cotroceni. O strategie care ar trebui să-i dea de gîndit și premierului Năstase în calitate de viitor candidat la președinție. Probabil că nici în cele mai irealizabile vise ale sale președintele Iliescu nu și-ar fi închipuit că cele două aripi de azi ale PNȚCD vor ajunge să i se plîngă una de alta, cerîndu-i să le arbitreze disputa. Iată însă că s-a întîmplat și asta - meciul penețisto-penețist a ajuns săptămîna trecută și în curtea Cotrocenilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15834_a_17159]
-
practicabile pentru ca prietenii duși ai poetului să-l poată vizita sau pregătește imagini mai puțin drastice în care moartea apare ca o "mănușă parfumată". Stilul galant revine și în dansul macabru din finalul plachetei, în care eroul acestor poeme se închipuie "îmbrățișat de asexuata, de nevîrstnica femeie în crepdeșin negru", dansînd cu ea, "cel mai frumos tango" (În clipa aceea). Exercițiul visului se prelungește pînă în starea de trezie, spectacolul preferat fiind nu, cum ne-am aștepta, ipostaza devoratoare de vînător
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
ia executivul. Drept urmare, Năstase a început prin a anunța măsuri de austeritate la vîrf. A mizat el pe împotrivirea bonzilor locali ai PSD-ului? Sau această împotrivire i-a venit pe tavă, servită de cîrîiala mischiotă, a pesediștilor care își închipuie că puterile lor locale pot cutremura centrul? De curînd, Năstase l-a îmblînzit pe părintele Constituției, ridiculizîndu-l, fără ca altminteri neînfricatul Antonie Iorgovan să-i dea replică. Iar acum i-a aruncat în ghearele presei pe supărații locali ai PSD, vădit
Bălți și cutremure politice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15879_a_17204]
-
partidul de guvernămînt de azi au apărut aceleași probleme care au dus la prăbușirea altui fost partid de guvernămînt, PNȚCD, dovedește că, local, paranoia puterii e mai tare decît instinctul de conservare. Un Mischie sau altul ca el își poate închipui astfel că alegerile au fost cîștigate dinspre filiale spre centru, deoarece în județul în care el e șef de filială fostul PDSR a obținut mai multe voturi ca în alte părți. Dar gîndirea de tip "noi i-am pus, noi
Bălți și cutremure politice by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15879_a_17204]
-
dl Gherman, dar se poate așa ceva?, cazul se dezumfla de la sine. Unii au ajuns chiar la concluzia că patria e în primejdie. Conform unei logici de regățean, am crezut și cred că patria e în primejdie atunci cînd ne putem închipui că persoane ca dl Gherman o pot pune în primejdie. Într-un tren cum e România, nu poți trage semnalul de alarmă pentru că într-un compartiment cîțiva cetățeni au idei excentrice, iar cel mai cu moț dintre ei iese pe
Cum a ajuns Sabin Gherman ceea ce nu e by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15895_a_17220]
-
primăverilor, catedralele zădufului din iulie și august, iernile scăpărînd ochi de lupi flămînzi și bîntuite de vînturi năpraznice, dar și visul și rănile Dunării, precum și vinul roșu de buturugă..." După acest apogeu întors cu susul în jos, nu-mi pot închipui cum cineva mai poate aștepta literatură adevărată de la acest autor. Sau poate că deja în aceste romane incredibile avem de-a face cu literatură reală și noi nu vrem cu nici un chip s-o recunoaștem. E un mare mister al
Apogeul creatiei lui Fănus Neagu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15900_a_17225]