2,199 matches
-
curățenie, Gabriel, din grabă și neatenție îi ștersese ursul. „Adam e ca mine, își spunea ea, și totuși e altfel. El îndrăgește tot felul de lucruri ciudate care, în realitate, sunt non-lucruri. Lumea-i plină pentru el de astfel de închipuiri. Tot ce există îi aparține - întotdeauna mierla lui e cea care cântă, păianjenul lui e cel care a țesut o pânză în colț.“ Gândul la ursul pierdut îi reaminti că, în urmă cu o noapte, îl visase pe Rufus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o rachetă de semnalizare, un punct roșu, incandescent, scăldînd cîteva clipe cerul și pămîntul Într-o lumină nefirească, apocaliptică - mi se pare că văd niște tancuri pe o stradă care merge spre centru, dar probabil că nu sînt decît În Închipuirea mea. Îmi vine să o rup la fugă spre Ceva. Dar spre ce? Cu fața asta de vîrcolac, n-aș avea nevoie de nici o armă, aș fi În siguranță. Ce se Întîmplă? CE SE ÎNTÎMPLĂ? Am dreptul să știu! Sting
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
exotice ori seraiuri cu cadâne culcate în ierburi moi, odihnitoare, la care se adăuga și prezența acelor femei, stând uneori într-o rână pe cele două canapele afunde, că toate la un loc anunțau începutul Levantului, încât nu-i trebuia închipuirii decât un pas ca s-audă cântecul tamburinat al Chirei Chiralina. În afară, orașul venea din Orient, cu florărese oacheșe ducând coșuri din rafie pline cu tufănele, buchete de liliac, micșunele, violete, frezie, trandafiri, garoafe, lalele, explozie de culori însoțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
încă seismul puterii, mai erau câteva ore până atunci, cei mai mulți nu-și dădeau seama, din care cauză orașul se mai afla încă la porțile Orientului; la fel simpatica mea proprietăreasă care trăia într-o lume ce era transfigurată și de închipuirea ei - neschimbată până la sfârșitul vieții - rămasă alături de tabieturile și solemnitățile soțului încărcat de obișnuințele celor 40 de ani petrecuți în serviciul levantinei primării, a importanței sale și a golului, pe care-l credea de neînlocuit, ce-l lăsase prin pensionare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
În toată noaptea aceea îl văzui strălucitor, parcă altfel, cum nu fusese vreodată în trecerea vremii. Dobândise ceva pe care eu începusem a-l pierde înainte să-l fi avut și pe care nu-l puteam defini, poate era numai închipuire. El era pe versantul celălalt al vieții, eu abia îl urcam. Vorbea într-o limbă ce-mi părea necunoscută, îi spuneam „nu înțeleg, tată”, însă nu auzeam nici un răspuns, o depărtare se așezase între noi, dar îl iubeam imens. „Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
atâtea ori milă de tine pentru singurătatea în care te afli”. Ne îmbrățișarăm pentru a doua oară, dar buzele ei calde le simții ca adierea unui vânt ușor de miazăzi. M-am întrebat dacă nu cumva ea nu este decât închipuirea mea, și ca orice închipuire poate fi oricând lângă mine. Totuși e ceva care unește lumea închipuirii mele cu lumea căreia îi aparține. Ceva ce nu poate fi explicat, căci îi simt mâinile apăsându-mi umerii sau îmbrățișându-mă, respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
pentru singurătatea în care te afli”. Ne îmbrățișarăm pentru a doua oară, dar buzele ei calde le simții ca adierea unui vânt ușor de miazăzi. M-am întrebat dacă nu cumva ea nu este decât închipuirea mea, și ca orice închipuire poate fi oricând lângă mine. Totuși e ceva care unește lumea închipuirii mele cu lumea căreia îi aparține. Ceva ce nu poate fi explicat, căci îi simt mâinile apăsându-mi umerii sau îmbrățișându-mă, respirația caldă, aidoma timpului de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar buzele ei calde le simții ca adierea unui vânt ușor de miazăzi. M-am întrebat dacă nu cumva ea nu este decât închipuirea mea, și ca orice închipuire poate fi oricând lângă mine. Totuși e ceva care unește lumea închipuirii mele cu lumea căreia îi aparține. Ceva ce nu poate fi explicat, căci îi simt mâinile apăsându-mi umerii sau îmbrățișându-mă, respirația caldă, aidoma timpului de atunci, totul ca-n urmă cu ani de zile. Nu pot să explic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ușor de înțeles”. - „Pentru mine, răspunse, lucrurile sunt simple și clare; unu și cu unu fac doi, niciodată trei cum se întâmplă - mi-ați spus odată - în profesia dumneavoastră atunci când interpretați legile, dacă nu cumva glumeați. Credința dumneavoastră este creația închipuirii firii dumneavoastră. Vorbind, îmi aruncă pe jos două pulovere și un halat plușat, fără nici un control sau scuză și se așeză pe scaunul astfel golit, picior peste picior, aprinzându-și țigara pe care o ținuse, împreună cu altele, într-o tabacheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mânară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta învăluit în ceață. Era totuși real căci îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie închipuire, „Vă iubesc! Acum am curajul să vă spun pentru că nu e nimeni. Se trezi vorbind deodată la singular: „Te iubesc!” I se păru că lumea se învăluie în apoteoză. „Cum nu ți-ai dat seama până acum?” îl întrebă. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
scoase rochia de vară înflorată (oare când și-o făcuse?) și trupul i se ivi ca-n amurgul altei lumi; părul îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea închipuirii mele înfierbântate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, în timp ce ea își ținea fața îngropată în arcuirea gâtului meu, încât îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
plângea ca un copil un bătrânel, subțire la trup, cu părul alb, adus ușor de spate; era Lung. Toate se amestecară în față-mi, femei sau bărbați, cunoscuți, necunoscuți, anii, vârstele, că prezența Anei mi se ivi în vălmășagul camerei: închipuire dreaptă în rochie neagră veghindu-și tatăl. Târziu, spre căderea nopții, Lung se afla lângă mine pe divanul din camera alăturată. - Trec anii, domnule judecător! Vocea lui era tremurată. În clipa aceea Ana trecu pe lângă noi și mă întrebă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
elină - poate chiar așa era, îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, câmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierând fără voie împărății și vârste ce se deschideau și închideau închipuirii mele înfierbântate. Privirea-mi alunecă pe tâmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strângând pe o tăviță niște resturi de pâine; părul îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ochii mi-o dezvăluiau, căci până la urmă nimeni nu cunoaște adevărul, deoarece îl lăsăm de atâtea ori să se nască la limita tulbure, înșelătoare sau nu, dintre rațiune și imaginație, mai ales că noi toți nu suntem, poate, decât în închipuirea lui Dumnezeu. Vorbea despre o sumedenie de lucruri, cu predilecție despre marii eroi - exemple de viață, spunea ea - din literaturile lumii, pe care le considera ca sublimări ale spiritului. În timpul acesta, privind-o, mi-adusei aminte de ea, cea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
foarte rar. Acea alunecare de teren s-a petrecut pe coasta dinspre Dunăre a satului. Oamenii de știință afirmă că acea coastă ar fi fost săpată nu de o fostă albie a fluviului, ci de un ghețar uriaș, pe care Închipuirea voastră nu-l poate cuprinde și care, În curgerea lui, a modelat malul acesta Înalt și drept. Mult mai târziu avea să ia naștere și Dunărea, dar nu ea a avut puterea, cum crede tot prostul, să facă atâta răvășire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cea mare În somn. Încă de mic visa enorm, de cum Închidea ochii trecea de-a dreptul În vis și nu-și amintea să fi avut vreodată un somn cât de scurt fără să viseze. De multe ori, Întâmplările petrecute În Închipuirea lui Îi păreau adevărate și, dacă ele nu erau contrazise În vreun fel, i se Întipăreau În memorie ca fapte de netăgăduit. Când, Într-o zi, Îl Întrebase pe Baronu dacă izbutise să Înalțe pe Valea Morii zmeul ăla care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pielea goală, În mijlocul satului, cu crengile și acele pinului pe care Îl mutilase, apoi s-ar fi cuvenit castrarea și amputarea labelor care săvârșiseră Îngrozitoarea crimă a sluțirii falnicului copac. Când pinul fără vârf Îi apărea În fața ochilor ori În Închipuire, Directorului i se căsca În suflet o văgăună fără fund, plină de un amestec de neputință și deznădejde, inima i se suia În gât și parcă voia să iasă. Era Încredințat că o să moară de atâta zbatere și supărare. Șeful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se afla În trenul ce-l ducea către făgăduitele orgii, după ce frânele scârțâiseră și garnitura oprise În gara măruntului târgușor despre care știa de la bunica lui, el Încercase să-și imagineze cam unde se izbise proiectilul de pământ. Mersese cu Închipuirea și mai departe și Începuse să bănuiască, apoi să fie sigur că obuzul fusese tras nu dintr-un tun inamic ci de o baterie a noastră, comandată de vreun dobitoc fără pereche a cărui figură - În mintea lui Monstrulică - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omul de aleasă cultură și spirit Înalt. Pe când se străduia să Înțeleagă frazele lungi și să pună Într-o oarecare ordine cele conținute de ele, dar mai ales când le pierdea șirul și se apuca să continue după cum Îl purta Închipuirea, lui Foiște Îi năvălea În nări, ieșit din pânza spălăcită, mirosul de fum și cenușă de boabe arse de porumb. Însă nu gândul pentru soarta soldatului Cătănuță - despre care nu se mai auzise nimic de la arestare - Îl trezea acel miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-i mai spună mamă-sii despre următoarele trei salarii pierdute la cărți. Povestea celor doi frați gemeni pe care bețivul lor tată Îi numise la fel atunci când Îi Înregistrase oficial În catastifele de la primărie avea să Învolbureze destulă vreme Închipuirile multor săteni. Cel cu mintea mai luminată, gestionarul librăriei și papetăriei din cuprinzătorul magazin universal, se apucase de niște matrapazlâcuri, ros nu atât de setea de Înavuțire, cât de lipsa de respect pe care i se părea c-o ghicește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Apoi veni lângă ei fata care servea la mese și cei doi Încremeniră, muți de uimire și cu sufletele zbătându-li-se bezmetic În trupurile ce nu se mai puteau mișca. În fața lor, Îmbrăcată Într-un sarafan roșu, aștepta desăvârșita Închipuire a firii: Marianti. Grecul, tată-său, o Împinsese să se mărite cu un jandarm și ea nu se Împotrivise. La foarte puțină vreme după nuntă, Începuseră să zboare zvonurile: cineva i-ar fi făcut vrăji jandarmului, Îi legase bărbăția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că această noțiune și cunoaștere despre mine Însumi, atât de exact surprinsă, nu depinde de cele pe care Încă nu le-am cunoscut, prin urmare, de vreunele din cele ce sunt Închipuite și inventate de imaginație. Și chiar acești termeni: Închipuire și imaginare, mă avertizează despre greșeala mea: căci aș Închipui cu adevărat dacă mi-aș imagina că sunt ceva, deoarece a imagina nu e altceva decât a contempla forma sau imaginea lucrului corporal. Or, știu deja cu certitudine că sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
de ceară poate să devină pătrată, și să treacă din șformaț pătrată Într-una triunghiulară? Nicidecum, nu e asta, pentru că o concep În stare de o infinitate de astfel de prefaceri, și totuși nu aș putea străbate această infinitate cu Închipuirea mea și, prin urmare, Înțelegerea aceasta În ce privește ceara nu este Împlinită de facultatea imaginației. Acum, ce este această Întindere? Nu cumva este tot o necunoscută, pentru că În ceara care se topește ea crește; și este mult mai mare atunci când e
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
o văd, o pipăi, o imaginez și aceeași pe care o cunoșteam de la Început. Însă ceea ce e de luat În seamă , e că perceperea ei, sau mai bine zis acțiunea prin care este percepută, nu e viziune, nici o atingere, nici o Închipuire și nici n-a fost vreodată așa ceva, deși la Început părea astfel, ci o inspecție a spiritului, care poate fi imperfectă și confuză, cum era la Început, ori una clară și distinctă, cum e acum, după felul În care atenția
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pentru a fi schimbate. Omul primitiv considera produsele muncii corporale ca fiind inerente persoanei sale. De aici formalitățile ciudat de solemne cu care era îngrădită înstrăinarea lor la început. Lucru curios, darul pare să fi fost practicat înaintea schimbului, sub închipuirea unui dar reciproc". Curs de economie politică, Editura Casei Școalelor, București, 1927, vol. I, p. 428. 135 Este și punctul de vedere exprimat de Spengler, acesta, conform căruia resorturile adânci ale dezvoltării unei culturi nu trebuie căutate neapărat în mod
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]