995 matches
-
urmeze, dar, În clipa cînd cobora de pe vas, acesta avu o mișcare de tangaj și, dezechilibrată, Gwen căzu În apă. Văzînd-o cum Încearcă să se agațe de malul alunecos al estuarului, Marie Îi veni În ajutor. MÎna lui Gwen se Încleștă peste a ei și, cu o forță nebănuită, o trase violent În față, făcînd-o pe tînăra polițistă să cadă cu capul Înainte În apă. Marie ieși la suprafață, pe jumătate sufocîndu-se, și se feri În ultima clipă de vîrful vîslei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apă pentru noapte. Pupilele i se măriseră, mîinile descărnate apucaseră poza și se crispaseră violent peste rama de lemn. În fotografie, Ryan, cu o mînă așezată pe umărul lui Arthus, zîmbea larg spre obiectiv. Bătrînul Îngrozit se prăbușise, cu mîinile Încleștate pe fotografie, cu privirea fixă, halucinată. Fersen tocmai ieșea din jandarmerie cînd dădu nas În nas cu Marie. Nu se aștepta s-o revadă atît de devreme. Rămase descumpănit și se simți din cauza asta Înciudat. - Te credeam plecată În voiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
straniu: respira mai ușor, uneori rămânea minute Întregi fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred că sunt fericit. Ea se opri brusc, cu mâna Încleștată pe vasul cu gheață, și scoase un oftat prelung. El continuă: — Aș vrea să trăim Împreună. Cred că ajunge, că am fost destul de nefericiți până acum, prea mult timp. Mai târziu vor veni boala, infirmitatea și moartea. Cred Însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
el. Are cel puțin o crăpătură fină de tot. — Poftim. — Dar Încă-l mai putem folosi... — Ba nu. Nu-l mai putem folosi. — Am putea să cumpărăm niște Sellotape. — Dar nu va mai funcționa niciodată ca lumea, spun, cu pumnii Încleștați pe lîngă mine. Pur și simplu... nu va mai funcționa. — Înțeleg, spune Connor după o pauză. Și cred că, În cele din urmă, chiar Înțelege. — Păi... atunci plec, zice Într-un final. Am să-i sun pe proprietarii apartamentului să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Mi-a oferit șansa de a refuza. Pot foarte bine să-i telefonez secretarei lui și să-i spun „Scuze, n-am găsit dosarul Leopold“ și totul s-ar termina aici. Șovăi o clipă pe scările de marmură, cu degetele Încleștate pe mapă. Apoi pornesc mai departe. *** CÎnd mă apropii de ușa biroului lui, văd că aceasta nu e păzită de una dintre secretarele lui, ci de Sven. O, Doamne. Știu că mi-a zis că e cel mai vechi prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mă mai pot abține, pufnesc În rîs. — Vezi ? țipă Lissy. De-asta nu ți-am spus. Eram sigură c-o să rîzi ! — Iartă-mă, zic. Lissy, pe cuvîntul meu că nu de tine rîd. Trag aer În piept adînc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decît niște bancheri sobri În tutu-uri, ținîndu-și servietele lipite de piept, și dansînd Lacul lebedelor. Un judecător se avîntă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Îmi zise ea, Întorcându-se spre mine. - Oi fi eu mut, dar doresc să-l văd pe Vindecătorul neamului tău. Unde sunt oamenii voștri? Femeia privi În sus, mirată, dar Își veni repede În fire și, Înțelegând ce doream, Își Încleștă dinții. - I-ai văzut pe toți... oamenii noștri. Ei, sau mai bine zis, ele, v-au salvat din ghearele Umbrei. Cât despre Vindecătorul neamului meu, ei bine, se află chiar acum În fața ta. Tu cine ești de știi așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vântului semne nemaiîntâlnite și, cu asta Începea povestea mea pentru cea mai mare luptă de sânge care se dăduse vreodată. Simțeam deja cum sângele Începe să ne alerge În vine. Picioarele vroiau s-o ia din loc, mâinile ni se Încleștau pe sulițe, bâte, topoare și arcuri, inimile ne zgâlțâiau din creștet până În tălpi, iar ochii Începeau să vadă tot parcă, până și cel mai mărunt fir de iarbă clătinat de vânt Între sute și mii de alte fire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
scris cărțile, la fel cum Morford Își ținea cursurile, și ne asculta recitând pe de rost: „Ce slute, seci, sălcii și fără noimă/ Îmi par ce rosturi are, această lume!” Capul lui sinistru, cu părul tăiat scurt, fața Încruntată, mâinile Încleștate la spate! Absolut sălcii și fără noimă. Ravelstein n‑a părut prea interesat când i l‑am descris. De ce oare am ținut să‑l vadă pe Morford așa cum mi‑l aminteam eu? Dar Abe s‑a orientat bine când m
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
observat la mine această carență. Numai eu n‑am observat‑o. Voia să știe care era atitudinea lui Grielescu și i‑am povestit că la masă ținea disertații despre istoria antică, Își umplea pipa, aprindea o sumedenie de chibrituri. Își Încleșta pipa ca s‑o Împiedice să tremure și, pe urmă, degetele care țineau chibritul tremurau de două ori pe atât. Își Îndesa mereu În pipă tutunul rebel. Și când tutunul nu se lăsa presat, nu avea destulă forță În degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Tu nu simți cum, chiar în acest moment, se rup temeliile orașului și ne seacă ultima picătură de sânge în gâtlej? Tu nu vezi cât de târziu s-a făcut în lume, nu vezi cum prostia și ura s-au încleștat una de alta și s-au furișat în fântâna orașului și s-a rostogolit fântâna peste case și peste toate cele, de s-au făcut toate ca două picături de apă? Nu vezi că nu mai poți deosebi calul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ajuns pe Fifth Avenue, cât vedeai cu ochii fâlfâiau zeci de steaguri americane. — Dumnezeule, Doamne! am exclamat eu uimit. — Ce înseamnă asta? se interesă Helga. Poate că s-a declarat război în timpul nopții, mi-am dat cu părerea. Și-a încleștat convulsiv degetele de brațul meu. Nu vorbești serios, nu-i așa? zise ea. Chiar credea că așa ceva era posibil. — Am glumit, am asigurat-o. E vreo sărbătoare, firește. — Ce sărbătoare? insistă ea. Nimeream tot în gol. — Ca gazdă a ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
este un imens talcioc. O să trăiesc pentru scaunul ăla, țipă ea, pentru poza aia, pentru țeava de la cazan, pentru divanul ăla, pentru crăpătura aia din zid! Spune-mi să trăiesc pentru ea și o voi face! În mine s-au încleștat acum mâinile ei fără putere. A închis ochii, a început să plângă. — Nu trebuie neapărat să trăiesc pentru dragoste, șopti ea. Spune-mi doar pentru ce altceva. — Resi..., am luat-o eu cu blândețe. — Spune-mi! strigă ea și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în haine negre și lălâi din cap până-n picioare și semăna cu un fost membru, de mult uitat, al trupei The Cure2. — O deranjezi pe domnișoara Weldon. Steve făcu semn cu capul către fundul scenei, unde faimoasa actriță, cu mâinile încleștate sub sâni, tot gâfâia: „Ah! Ah! Ah! AH! AH! AH!“, ca un chihuahua dresat. — Ai grijă, Cenușăreaso, zise Bez, care se uita la mătură. Mie nu-mi spune nimeni ce să fac aici. Oricum, nici cu o bombă atomică n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
protestat el. Te rog, draga mea. Trebuie să mă crezi. Scrâșnetul taxiului care se apropia se auzea din josul drumului. Câteva secunde mai târziu, luminile farurilor au pătruns prin fereastră. Asistenta Harris s-a ridicat în picioare. Amanda și-a încleștat mâinile pe spătarul unui scaun. — Nu puteți să plecați, a informat-o ea pe asistenta Harris. Asistenta Harris s-a aplecat și și-a împletit o mână uriașă, cu degete groase, în jurul mânerului valizei. — Nu e nimic care v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Piele. Silueta, care se apropia și putea fi distinsă prin geamul de la intrare, cânta ceva. —Tu ești vântul din aripile mele, a declarat ea cu o voce răgușită și ușor tremurată când a deschis ușa. —Laura! Alarmat, Hugo și-a încleștat mâna pe dosarele pe care le ținea sub braț. —Bună, sexosule! Ai o ruletă în buzunar sau ești doar bucuros că mă vezi? Nu doar replica era de prost gust. Nici hainele femeii nu erau mai de Doamne ajută. Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Ploaia încetă (ca prin farmec, ar spune un scriitor care ar dori, fără să reușească, să-și suprindă cititorul cu o imagine de poveste...), tunetele și fulgerele își luară tălpășița. Nici fuiorul de fum nu se mai văzu, iar Scriitorul încleștă degetele, cuprins de spaimă. - Nu. Nu acum. Nu din nou. De ce, Magicianule? De ce? - Fiindcă ești un iepure. Iepurii nu pot avea momente de liniște. Iepurii fac pe ei de frică, de multe ori. Apoi put. Și nu reușesc să tragă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ea... ”nimica nu face pe om mai fericit decât împlinirea destinului său, așa după cum inima și sufletul îi cer”. Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse de Fata lui, de Vasilica, un dor ca o putere de moarte, care îi încleșta inima. Visa clipă cu clipă la Fata lui, cu ochii în lacrimi pierduți în zare, frământându-l doar un gând... să-și vadă Fata, să ajungă cât mai curând lângă dânsa acolo Sus... - Vasilica a fost tot ce mi-a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
străzile întunecate cu gândul la Vasilica, ajunse acasă... răsuci cheia în ușă și păși cu teamă în camera rece și pustie... Și, deodată, un dor nestăvilit îl prinse de Fata lui, Vasilica... un dor ca o durere de moarte îi încleștă trupul. Visa clipă cu clipă la Fata lui, cu ochii în lacrimi, pierduți în zare, frământându-l doar un gând... să-și vadă Fata... să ajungă lângă dânsa acolo Sus... Uneori, bătrânul Iorgu ședea noaptea până în geana zilei, cu coatele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
i-o jucase viața fetei Ăsteia. Șaman 55 — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, Încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă În posesie, Îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, pri- vin du-mă În ochi cu nebunie, legându-mă cu privirea și ducân-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
s-a dovedit imediat corectă. Cum am pornit din loc a călcat accelerația până la fund și ne-a băgat prin toate hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile Încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, În timp ce vântul rece Îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns În fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pe care i-o jucase viața fetei ăsteia. — Poezia e o minciună sfruntată, o gogoașă cât mine de mare, nu ? ! Spune-mi ! am strigat eu la Carmina, apucându-o de mână și zgâlțâind-o. Da, a clătinat ea din cap, încleștându-și strâns gheara pe brațul meu, da, da, a continuat ea cu frenezie, luându-mă în posesie, îmbrățișându-mă, acoperindu-mi fața cu mâinile ei fierbinți, privin du-mă în ochi cu nebunie, legându-mă cu privirea și ducându-mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
s-a dovedit imediat corectă. Cum am pornit din loc a călcat accelerația până la fund și ne-a băgat prin toate hârtoapele, de ni s-a făcut creierul piftie. Tot drumul de un sfert de oră mi-am ținut mâinile încleștate pe mânerul ușii și pe spătarul scaunului din față, care constituiau tot ceea ce se putea agăța, în timp ce vântul rece îmi șfichiuia nemilos obrajii. Când am ajuns în fața hotelului din sat - primii ! - Sailasi ne-a aruncat un zâmbet larg, ca și cum nimic
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a spus avocata că ești un tâmpit? Trebuia să o crezi... Am divorțat după alte paisprezece luni de coșmar. Fiecare întâlnire degeneră într-o ceartă. Oricât de blândă începea, oricât de mult încercăm să ocolesc provocările, oricât de mult îmi încleștam fălcile, până la urmă cicăleala, care începea odată cu intrarea pe ușă și continuă până noaptea târziu, producea fisuri în răbdarea mea. Ajungeam să zbieram unul la altul ca niște căpiați. O rupsese cu toți prietenii și toată plăcerea ei rămăsese ceartă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
se poată prinde și trupul s-a prăvălit în gol... În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]