1,026 matches
-
nu te pot prinde... Dar ea nu se putea mișca. Era ținută pe loc de acea masă sufocantă de trupuri puternice și umede, care deja nu mai aparțineau speciei umane; un amalgam de mușchi, transpirație, pumni, scuipat, picioare, care se încleșta din ce în ce mai tare. Nu! Lăsați-mă să mă mișc! Vă rog! Lăsați-mă să-mi eliberez o mână măcar! Lăsați-mă să iau o gură de aer măcar! Crezu că vede sânge. I se păru că vede carne sfâșiată. Poate era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la centru, Linc. Sunt lucruri pe care nu le fac pentru banii pe care îi primesc. Porniră din nou spre ușă și atunci interveni și Kara: - Stai. Verifică-i și dinții. Uită-te între ei. Mai ales molarii. Weir își încleștă maxilarele în timp ce Sellitto se apropie din nou de el. - Nu poți să faci asta. - Deschide, îl întrerupse locotenentul. Și ține minte: avertismentul cu moștenitorii rămâne valabil. Magicianul oftă. - În partea dreaptă, molarul de sus. În partea mea dreaptă, voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
clipă, mama ei își ridică sprâncenele, ca și cum ar înțelege. Inima Karei începu să bată cu putere. Se apropie de pat. - Am găsit insigna. Nu credeam că o voi mai vedea vreodată. Capul îi căzu înapoi pe pernă. Mâinile Karei se încleștară și începu să respire precipitat: - Mamă, eu sunt! Eu! Copilul Roial! Nu mă vezi? - Tu? Să te ia naiba! urlă Kara în gând către demonul care îi poseda mama și care îi sufocase sufletul. Las-o în pace! Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
paralizant, singura armă permisă în spațiile de detenție, din mâna ei. Gândind cu rapiditate, își cuprinse burta cu mâinile și începu să geamă foarte tare: - A intrat cineva aici! Alt prizonier. A încercat să ne ucidă! Ascunzând creionul ascuțit, își încleștă și mai tare mâinile însângerate în jurul burții. Sunt rănit! Am fost înjunghiat! Aruncă o privire scurtă afară. Nici urmă de Omul Magic. Femeia se încruntă și aruncă o privire împrejurul încăperii, în timp ce Constable se prăvălea pe podea. Se gândea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
am să vin pe la voi, să vorbim mai multe! Preotul răspunse spăimîntat: ― Mă rog... Chiar mi-a scris preoteasa că umblă mulți militari prin casa noastră, că doar azi așa sunt vremurile... Bologa vru să zâmbească, dar gura i se încleștă într-un rânjet dureros. 4 Biroul coloanei de muniții era în Lunca, pe o ulicioară dosnică, în casa groparului Paul Vidor. Clădirea privea cu fața spre uliță și avea la mijloc o tindă îngustă, cu ușa veșnic deschisă, în dreapta o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
n-ai trage în frați, răspunse repede sublocotenentul cu atâta dispreț, încît i se schimbă deodată înfățișarea. Locul d-tale ar fi dincolo, nu aici, domnule... Dar români ca d-ta... Bologa păli. Brațul i se zgârci și pumnii se încleștară. Lumea întreagă parcă se rostogolea vertiginos într-o prăpastie. Îi fulgeră prin gând să se arunce asupra sublocotenentului, să-i smulgă din inimă disprețul. Dar, în aceeași miime de secundă, își mai zise că prizonierul îl face de batjocura ofițerilor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
vrea să se întoarcă, Hava cea toantă, cum de reușise să mă înșele că acesta ar fi cel mai bun lucru care mi s-ar fi putut întâmpla, iar mă târăsc în urma lui din cameră în cameră, dinții îmi sunt încleștați din pricina jignirii, jelește-i plecarea, pentru că niciodată nu se va întoarce și nu își va mai vedea țara în care s-a născut. Unde pleci, în Tibet? îmi încerc eu norocul condusă de un presentiment puternic, iar el încuviințează, ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Un urlet se ridică ascuțit și crește în intensitate. Punctul său de origine se apropie, până în clipa în care te trezești cu el deasupra. Și sunetul te copleșește și te sufocă. Cu un geamăt răgușit, Ripley se ridică în pat, încleștând mâinile pe piept. Respira greu, dureros. Inspiră adând și se uită în jur, prin camera minusculă. Lumina slabă a veiozei îi dezvălui pereții goi, cearșafurile căzute lângă pat, toaleta și comoda. Pe acesta din urmă, cocoțat pe partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sală într-o explozie de cioburi: cometă umană cu coadă de cristal. Se rostogoli pe jos până la femeia care se sufoca. Monstrul reușise să-și înfășoare coada puternică în jurul gâtului ei și se apropia de față. Degetele lui Hicks se încleștară pe picioarele acestuia și trase. Eforturile lui, laolaltă cu cele ale lui Ripley, obligară creatura să se desprindă. Hudson sosi și el și îi ochi pe Ripley și pe caporal și apoi o zări pe Newt încovoiată pe pupitru. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
în pofida vaierului sirenei. ― S-o ștergem! ― Secțiunea medicală! strigă Hicks. Vino, ce dracu'! Îi făcea gesturi frenetice, bătând în retragere înspre culoar. Comtehul se învârti înspre acesta și solul intră în erupție. Niște gheare îl înșfăcară, niște degete puternice se încleștară pe ghete și-l traseră în jos. O altă creatură uriașă îi căzu deasupra și el dispăru în câteva secunde în pasajul inferior. Hicks trase o rafală în direcția cavității, sperând că-i va atinge atât pe comteh cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
arătă în locul în care pantalonul și carnea fuseseră roase de acid. Ea își ridică spre el ochii sticloși. Glasul nu-i mai era decât un murmur răgușit: ― Aveam dreptate când spuneam că erai un imbecil, Gorman. Degetele lui Vasquez se încleștară pe cele ale bărbatului: un contact special și rar. Apoi locotenentul îi întinse două grenade și desfăcu două și pentru el. El zâmbi și ridică unul dintre obiectele distrugătoare, bâzâind. Vasquez abia reuși să-l imite. ― Sănătate, murmură ea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ale lui Newt. Degeaba se aplecase, mâinile lor erau separate de câțiva centimetri buni. ― Ripley... Newt își dădu drumul. Aluneca în jos când Hicks se aruncă lângă puț. Degetele înhățară gulerul hainei largi pe care o purta fetița și se încleștară. Numai îmbrăcămintea îi rămase în mâini. Urletul copilei se repercută în pasajul înclinat. Dispăru în beznă. Hicks aruncă haina și se uită la Ripley. Se fixară astfel câteva secunde, apoi femeia își dădu drumul și alunecă la rândul ei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Bill, am spus grăbit, sunt încă aici, mă auzi? Bill și-a ridicat capul pe jumătate. Nu pot... spuse din nou, apoi rămase nemișcat, privind țintă ceva din fața lui. Ochii i s-au mărit și se ținea cu o mână încleștată de piept. —Nu vreau să... a repetat. Își ridică vocea, ca și când ar fi vorbit cu cineva anume. Nu vreau s-o fac. Nenoro... Cuvântul fu sugrumat de un zgomot ca de frână. Am întors imediat capul ca să văd la cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu bere pe masă. Asta ar trebui să schimbe considerabil posibilitățile. —Alice nu bea și nici eu nu mai beau acum. Ce a spus Tom ar fi trebuit să sune a ceva pios, dacă dinții lui nu ar fi fost încleștați. —Ce păcat. Asta v-ar da ceva de făcut serile în loc să vă jucați de-a cine ascunde salamul. Tom a trântit telefonul atât de tare că probabil l-a stricat. Încă un lucru de înlocuit înainte să se întoarcă Dr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
i-am spus mîngîindu-i ușor piciorul cu degetele. Văzînd că nu opune nici o rezistență, i-am cuprins, curajos, toată coapsa albă cu palmele și l-am privit peste umăr pe Tashiro care Încerca, zăpăcit, să privească În altă parte. Își Încleșta buzele pe paharul care tocmai Îi fusese adus, de parcă voia să muște sticla. Dacă l-ai lăsat să-ți facă asemenea fotografii, Înseamnă că erați destul de intimi, nu? — Cu ce se ocupă? — E șef de secție. — Funcționarii ăștia nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
se poată prinde și trupul s-a prăvălit în gol... În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de la mobilul meu. Mă uit cine mi-a trimis mesaj. Numele lui Adam Kirrane licărește pe ecran. Doamne-Dumnezeule! Calmează-te, Katie. Inspiră adânc. Apăs entuziasmată tastele. SUNT IN ORAS. VREI SA NE VEDEM? Mă holbez la text, cu mâna dreaptă încleștată pe mobil. E fantastic, nu? E un basm, și eu sunt personajul principal. Nu am mai fost atât de entuziasmată de atunci, demult, când eram la Universitatea din Dublin și m-am îndrăgostit de Paul. Mă întreb ce-ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-i că nu trebuie să vorbească. Dora înregistrează și ordinul ei blând, dar răspicat : Nu încă ! Nu te obosi !" Nu are nici o durere. Realizează că încleștarea fălcilor este dată de un tub rigid care se strecoară printre dinții ce se încleștează fără voia lor. Simte un fel de bandă care îi înconjoară strâns capul fără să o jeneze, ci mai degrabă dându-i un fel de certitudine că nervii care comandă simțurile sunt ținuți la locurile lor. Nara stângă, mereu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
inimă” alunecă încet, cu întreaga ei frumusețe, în eternitatea operelor de artă. Orașul va mai rămâne vreme de un secol cea mai mare putere comercială din nordul Europei, dar nu mai este „inima” Ordinii economice. în vreme ce Franța și Anglia sunt încleștate într-un război care va dura mai bine de un veac, în jurul unui oraș încă neînsemnat se constituie o a doua formă comercială, o nouă „inimă” la fel de puțin scontată ca și prima: Veneția. Veneția, 1350-1500: cucerirea Orientului Ca și Bruges
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
își neglijase familia și organismul și acum spunea oricui voia să-1 asculte că de atunci se pricopsise cu ulcerul gastro-duodenal ce-1 însoțise ceas de ceas, primăvară de primăvară, mereu. Uneori, atunci cînd ducerile deveneau de nedescris și limba îi încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pămîntie, cu ochii plecați, își urmărea durerea interioară, evoluînd gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, cînd i se oprea respirația și porii i se invadau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
început de miopie dar întârzia, mereu întârzia să se prezinte la un oculist. Reîncepură și migrenele, vechea ei meteahnă, uneori își întrerupea orele și așa puține de somn, o trezea durerea ce-i săgeta tâmplele și starea de vomă îi încleșta fălcile, se ducea mătăhăind la dulapul de medicamente, căuta printre gene comprimatul de fasconal, înghițea una, două tablete, pe moment avea impresia că stomacul și așa încordat nu le va suporta, zăbovea rezemată de peretele băii, pregătită pentru o eventuală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
își neglijase familia și organismul și acum spunea oricui voia să-l asculte că de atunci se pricopsise cu ulcerul gastro-duodenal ce-l însoțise ceas de ceas, primăvară de primăvară, mereu. Uneori, atunci când durerile deveneau de nedescris și limba îi încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pământie, cu ochii plecați își urmărea durerea interioară, evoluând gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, când i se oprea respirația și porii i se invadau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
carnea înfierbântată, săgetată, electrizată. Se lăsă să cadă moale pe scaun. Astăzi vine, își zise în gând, astăzi vine. Înfiorată de neliniști, se cutremură, scuturată ca de frisoane. Era cât pe ce să lase să-i scape un țipăt, își încleștă dinții, ar fi vrut să se ascundă undeva, să fie singură. Ce demență! Ce demență! Căută cu privirea ceva de care să se agațe dar nimic, nimic nu era destul de important ca să-i capteze atenția. Simțea cum o ia valul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se poate de evident: Dora se Întorsese În vârful degetelor, cu pantofii În mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit că vezica stă să-mi explodeze. Ceasul deșteptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spuse ceva ce arăta că m-a Înțeles greșit: — Nu, la naiba. Cel mai bine e să lucrezi singur. Deși, dacă era cineva În care avea Încredere - nu așa... Și Anton Își frecă degetele arătătoare. Mai degrabă așa... Acum le Încleștă. N-ar strica să vorbești cu ea. Poate știe ceva? Eu, personal, cred că madame asta a ta avea ceva prețios care i-ar fi trebuit vizitatorului. Și dacă n-a fost fetița din dulap, doar o prietenă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]