4,538 matches
-
nevoia să-i adaug pe nedreptățiții optzeciști Daniel Pișcu și Viorel Padina. Primul, datorită volumului Aide-mémoire (1989), al doilea grație faimosului Poem de oțel (1991). Cu aceștia mi se pare că seamănă Sorin Gherguț cel mai bine. Au în comun înclinația către ludic și către atrocitate, au în comun vertijurile de rime, au în comun, în sfârșit, structura voit confuză a poeziilor. Poezii? Foarte rar autorul le numește astfel. De obicei le spune, simplist, versuri. Adică fragmente. Din ce în ce mai mici. Infinitezimale. Parcurgând
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
prin refuzul de a ratifica tratate europene și de a promulga numirea unor judecători. Vlaclav Klaus este un eurosceptic declarat, aflat la al doilea mandat de președinte, iar înainte să devină șeful statului a deținut funcția de premier. Cu o înclinație spre populism, Klaus este cea mai importantă figură politică de pe scena politică post-comunistă a Cehiei. Acestuia îi este atribuit un rol constructiv în dizolvarea pașnică a Cehoslovaciei în 1992 și în privatizarea economiei cehe de la începutul anilor 90, când era
Președintele Cehiei, Vaclav Klaus, judecat de CC pentru Înaltă trădare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/56708_a_58033]
-
Sorin Lavric Așa cum spiritele cu pasiune pentru logică sunt naturi despotice, fiindcă vor să prindă în scheme fixe curgerea unei lumi imprevizibile, tot așa oamenii cu înclinație duhovnicească sunt firi lipsite de nerv estetic, deoarece cultivarea în exces a credinței le micșorează apetitul pentru expresia fină. Unde e multă credință acolo e puțină artă, așa s-ar putea traduce malițios discordia de principiu dintre viața trăită în
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
a cărui autoreprimare ni se înfățișează acum drept un mecanism psihic corelat cu bunul-simț, cu constanța și cu onestitatea (...)”. De altfel, în Fragmentele sale despre critică, și Marian Papahagi socotește că însușirile esențiale ale criticului și eseistului Gabriel Dimisianu sunt „înclinația spre echilibru și spre o eleganță discretă și sobră a exprimării”. Dacă în volumul de debut, Schițe de critică (1966), maniera de a scrie și percepția asupra literaturii se resimt încă de sechelele ideologiei realist-socialiste, în Prozatori de azi (1970
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
această efigie înțepenită în memoria colectivă. Și totuși autorul de cărți Stroescu- Stînișoară (cărți predominant memorialistice, la fel ca cele două volume de Întrezăriri, apărute anul trecut la ICR) e un luminos interlocutor de timbru confesiv: o natură vie cu înclinație monologală, un stenic de esență contemplativă arătînd vădite porniri spre lumea duhului creștin. Dar ce surprinde la el, cînd îl ai în față, e jocul frămîntat al privirilor, acea zbatere de cristalin care vine în contrast cu vorba-i molcomă. Cu o
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
a mirosi stofa oamenilor, le adulmecă imediat apele în care se scaldă. În genere, sentințele lui sunt sigure sub unghi moral și ideologic, știind să încadreze foarte bine fauna intelectualilor europeni. Are busola sigură a unui spirit conservator de sănătoasă înclinație ancestrală, privind cu mefiență descreștinarea Occidentului și repudiind ideologia neo-marxistă a depășirii stadiului nației în favoarea Statelor Unite ale Europei. Pe cele două volume de Întrezăriri autorul le numește impropriu jurnal. În realitate, avem de-a face cu o antologie de convorbiri
Fabula finală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5696_a_7021]
-
de fond adăugîndu-se reacția de respingere a ticurilor dizgrațioase de morgă vetustă. Cine e personal nu poate recurge la barbarismul cazon al lui „personal, cred că...”. Un vademecum în marile teme ale filosofiei, scris de un spirit inteligent, cu vădite înclinații didactice, dar a cărui fluență expresivă e impersonală și emfatică - acesta e volumul Gînduri relative.
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
judiciare ale țărilor din UE, într-un moment în care criminalitatea atinge noi cote, dar nu consideră ca imperioasă necesitatea înființării unui procuror pan-european. Toate partidele din Marea Britanie se opun creării unui Procuror Public European, inclusiv liberal-democrații, cunoscuți pentru înclinațiile lor pro-europene.
UE vrea un Procuror pan-european. ”Nu cedăm suveranitatea Bruxelles-ului” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55766_a_57091]
-
al intelectualului - un statut din care secolului al XX-lea și-a făcut un motiv de mândrie - este, în clipa de față, inexistent. Firește că un rol important în această dispariție l-au avut intelectualii înșiși. Tony Judt vorbește de „înclinația spre preamărirea de sine, dichiseala mulțumită în fața publicului plin de admirație, format din gânditori ce împărtășeau aceleași idei erau ușor de satisfăcut. Deoarece intelectualii erau adeseori «angajați» politic într-o perioadă când angajamentul politic putea duce pe cineva la extreme
Brave old world (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5593_a_6918]
-
aparențele evlavioase ale majorității popilor. Pentru Marius Vasileanu biserica e bună cînd e ecclesia (adunare de credincioși) și e rea cînd e instituție (for birocratic și administrativ). Proiectul de ridicare a Catedralei Neamului îl consideră a fi în discrepanță cu înclinațiile spiritului ortodox, care e predispus mai degrabă spre miniaturi monahale, la fel cum tevatura provocată de pașapoartele biometrice i se pare un zgomot exagerat, născut de minți obsedate de conspirații. Paginile cele mai bune conțin fie portretele unor figuri spirituale
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
o tabletă de Sașa Pană, intitulată „Neuitatul februarie”, după ce începuse, în pagina 1, cu o tabletă în care Tudor Arghezi vorbea despre Uniunea Sovietică și „persoana profetică a lui Lenin”. De la bătrînul poet, la fostul avangardist - căruia i se speculează înclinațiile de stînga - , trecînd prin tinerii și mai puțin tinerii critici cu opinii altfel curajoase, toată lumea trebuie să răspundă apelului. E un fel de datorie și, poate, de penitență. Fiecare se achită cum poate, în general preferînd studii tematice, expozitive. (Luminița
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5090_a_6415]
-
cărei exercitare rezultă știința, pe cînd sentimentul (credința) e o facultate rea care naște superstiția obtuză. Ce uită Dawkins e că opțiunea unui om pentru rațiune nu poate fi la rîndul ei justificată rațional, că așadar e ceva irațional în înclinația celui care, făcînd apologia rațiunii, respinge îngustimea credinței. Cu alte cuvinte, în premisele intime ale demersului său, Dawkins e tot atît de irațional ca habotnicii credincioși pe care îi detestă. În definitiv, dacă religia e atît de inutilă pe cît
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
soporific moment sentimental pe malul mării cu tinerii însurăței, Robert și Suzanne, parte din albumul de familie burgheză. Copilul din flori, Laurent, nu-i aparține lui Babin, așa cum nu există niciun pericol ca Laurent să comită un incest dată fiind înclinația sa homoerotică pe care o reclamă gesticulația și felul său de a se îmbrăca. Legătura pariziană cu fiica din flori a lui Robert este un paravan pentru o legătură homoerotică, însă asupra acestui aspect sesizat probabil de mamă, familia burgheză
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia șaizecistă înfățișa fie un pitoresc lățit pe un ecran cosmic, fie o abstractizare emfatică din ce în ce mai absconsă, fie o înclinație șugubeață cu îmbelșugate și nu totdeauna suficient de exigente prestații. Optzeciștii au impus o dispoziție stradală, o familiaritate de „oraș mare” ce întrerupea tăios ruralismul încă prezent la predecesorii lor (îi avem în vedere pe barzii așazicînd consacrați din ambele
Un absolut al ființei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4508_a_5833]
-
nu este scutit, indiferent de școala căreia îi aparține. În ceea ce-i privește pe filosofi, ei nu pot să ne ofere nimic altceva decât forme de viață. [...] Sobrietatea riguroasă, cea a lui Kant de pildă, pretindea o filosofie pe măsura înclinațiilor sale înnăscute. Citiți-i viața și veți afla imediat cu câtă amabilitate retrăgea el stoicismului său, care se afla într-o opoziție tranșantă cu relațiile sociale, asprimea, îl punea în ordine și în echilibru cu lumea. Datorită înclinațiilor sale, orice
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
pe măsura înclinațiilor sale înnăscute. Citiți-i viața și veți afla imediat cu câtă amabilitate retrăgea el stoicismului său, care se afla într-o opoziție tranșantă cu relațiile sociale, asprimea, îl punea în ordine și în echilibru cu lumea. Datorită înclinațiilor sale, orice individ are un drept la principii, principii care nu-l anulează ca individ. Și doar aici trebuie căutată originea oricărei filosofii. [...] Fiecare sistem [...] reușește să se împace cu lumea îndată ce în el își face intrarea eroul potrivit. Doar
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
biografic pe care îl deținem este insuficient pentru obținerea unei perspective de acest fel. Ca niciun altul, secolul al XVIII-lea este caracterizat prin impulsul spre introspecție și confesiune. Acest impuls se hrănește în permanență din cele mai diferite surse. Înclinația spre empiria psihologică, spre „psihologia experimentală“ se unește cu impulsurile religioase ce provin din pietism și cu noul cult al sentimentului care-și are punctul de plecare în Rousseau. Kant este mișcat interior de toate aceste tendințe spirituale. Așa cum educația
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
acelor detalii minore din care se compune viața sa exterioară. Ei credeau că îl înțeleg pe omul Kant dacă-l descriu cât mai detaliat și mai fidel în specificitatea comportamentului său, în organizarea existenței sale zilnice, în cele mai tipice înclinații și obiceiuri ale sale.
Ernst Cassirer Kant – viața și opera by Adriana Cînța () [Corola-journal/Journalistic/3676_a_5001]
-
au eșuat în intenția lor de a cuceri Moscova. Cronicarul recurge la stilul narativ, e preocupat de comportamentul armatelor beligerante, de tactica și strategia adoptate de cele două tabere și de armamentul utilizat. Nimic propagandistic, sau de natură a vădi înclinații subtil-partizane. În studiul despre revista „Vremea”, din Dicționarul General al Literaturii Române, Victor Durnea face o apreciere pertinentă când scrie că Vl.Donescu și unii dintre colaboratorii săi au inaugurat, la începutul anului 1942, „o coabitare” între „exponenții dreptei și
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
pentru introducerea monarhiei, dar a fost împiedicat de Constituție. Voturile monarhiștilor au mers în România postdecembristă către dreapta, susținătorii Coroanei fiind prin definiție anti-stânga. Politologul Andrei Țăranu apreciază că regăsirea monarhiei în discursul președintelui poate fi explicată tocmai prin această înclinație electorală a monarhiștilor: Băsescu încearcă să-și găsească o platformă electorală pentru Mișcarea Populară, crede profesorul de doctrine politice. ”Manevra cu referendumul plus manevra cu monarhia reprezintă încercarea de a găsi o platformă electorală pentru Mișcarea Populară, care se consideră
De Ce a început Traian Băsescu să folosească monarhia în discursurile sale by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36925_a_38250]
-
fiecare român în parte românului generic este jalnic și merită să fie detaliat: 1.dorința de a fi șef (de a avea puterea); 2. tendința spre bîrfe, scenarii și jocuri politice; 3. tendința de a se crede mai deștept; 4. înclinația spre distracție; 5. dorința de a fi lăudat; 6. tendința de a căuta țapi ispășitori; 7. comoditatea, lenea; 8. tendința de a invidia; 9. mîndria, orgoliul; 10. superficialitatea (merge și așa) etc. Mai vedeți multe alte defecte capitale care pot
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
Civică, București, 2013, 144 pag. La artiști vocația nu face casă bună cu datoria, în virtutea imboldului de a-și rafina predispozițiile în ciuda împrejură- rilor. Asta înseamnă că talentul le stă în discrepanță cu simțul moral, grija de a-și cultiva înclinația ducînd la neglijarea convențiilor. Artiștii nu au principii, sub imperiul unei ingratitudini care, conservîndu-le geniul, îi îndepărtează de oameni. Se înțelege că e vorba de indolența spiritului superior, care își sacrifică contemporanii în numele împlinirii unui dar. Entelehia artistică e mai
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
adesea, ca variante ale acestui model. Iubirea lui Paul pentru Alice nu rezistă. Cei doi se despart în 1902. În 1906 Paul Dunbar moare de ftizie. Lumea literară, publicul savurează zvonurile care o învinovățesc pe Alice pentru eșecul marital respectiv. Înclinațiile ei sexuale ar fi fost de vină pentru deznodământul nefericit al acestei relații. Dar Alice Dunbar sfidează societatea și se recăsătorește, în 1910, cu Henry A. Callis, un renumit medic. După divorțul de cel de-al doilea soț își va
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
transpusă într-un cod nou, costumată conform revistelor de modă (post)moderniste. E greu de spus dacă acest look modifică sensibilitatea auctorială în sensul unei „răciri”, a unei distanțări de sine favorabile aventurii imagistice, ori avem a face cu o înclinație a eului liric feminin către o anume „masculinizare”. În orice caz edulcorările nu-și găsesc locul în acest mediu de gingășii aspre, de avînturi jugulate printr-un limbaj expresionist: „din cele știute dincoace dincolo/ nu te vor părăsi norii virginității
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
auzul cuvintelor din cântecele blues și spiritual ale jazz-ul nord-american, care deși neînțelese, fiind într-o limbă străină, îi produseseră o profundă emoție. După cum aflăm din comentariul lui Gamoneda intitulat Despre Blues castilian, acele cântece îi revelaseră propria sa înclinație pentru o abordare senzorială a universului exterior și interior, „simțind semnificația”, întrun mod care ne amintește de aspirația lui Miguel de Unamuno către o artă poetică în care să fie posibil „a simți cu gândirea” și „a gândi cu simțirea
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]