1,069 matches
-
lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumânare aprinsă, un întuneric de nepătruns domnea peste tot. Disperat, m-am oprit la prima casă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu se putea ști dacă vor ceda mai întîi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită în minte cu toate amănuntele. De câte ori mă înțeapă inima, am senzația că destinul s-a încolăcit pe pieptul meu ca un piton și că pumnul meu se strânge în gol. La fel am simțit și în dimineața când am ieșit pe ușa camerei mele pentru ultima oară. Am râs însă tot drumul până la școala de corecție
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care umplea încetul cu încetul tot orașul și care, seară de seară, dădea încăpățânării oarbe, care în inimile noastre ținea loc de dragoste, glasul ei cel mai adevărat și mai posomorit. IV ÎN SEPTEMBRIE ȘI OCTOMBRIE, CIUMA A ȚINUT ORAȘUL ÎNCOLĂCIT SUB EA. ȘI FIINDCĂ POMENEAM DE TÂRȘÂITUL PICIOARELOR, SUTE DE MII DE OAMENI ȘI LE-AU MAI TÂRÂT ÎNCĂ TIMP DE SĂPTĂMÂNI, PARCĂ FĂRĂ SFÂRȘIT. CEAȚA, CĂLDURA ȘI PLOAIA ȘI-AU URMAT PE CER. STOLURI TĂCUTE DE STICLEȚI ȘI MIERLE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
cele două tabere - „împărțit“ era eufemismul preferat al americanilor -, devenind capitala ambelor țări. Dar acum putea să-și dea seama că împărțirea va fi imposibilă: cele două jumătăți erau precum copacii care crescuseră prea aproape unii de alții și se încolăciseră. Refuzau să fie descâlciți. Acum puteți vedea mai bine, spunea Lee în timp ce drumul urca o pantă. Pe partea asta e Pisgat Ze’ev, spuse el arătând spre dreapta. Iar Beit Hanina e pe partea cealaltă. Arătă spre stânga. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dădu ușor din cap încă o dată și imediat cei doi bărbați o traseră de pe scaun. Doar că acum nu o ridicară în picioare, ci o aruncară la pământ. Bărbatul din dreapta se lăsă imediat lângă ea într-un genunchi și își încolăci brațul în jurul gâtului ei. Începuse deja să o strângă când ea reuși să mormăie câteva cuvinte, rostindu-le imediat ce le gândi. — Sau poate nu e nimic de știut. Abia își auzea vocea. —Poftim? Încercă să repete cuvintele, dar nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încăpere îi aminteau șefului de birou de podoabele de Crăciun și îl făceau să se simtă puțin sentimental. Privind fericit spre partea ocupată de domnul Reilly, observă că tulpinele de fasole creșteau atât de viguros, încât începuseră chiar să coboare, încolăcindu-se printre mânerele sertarelor în care se țineau registrele. Domnul Gonzalez se întreba cum reușește funcționarul responsabil de registre să-și facă treaba fără să deranjeze tulpinele fragede. Pe când medita la această enigmă de conțopist, fu surprins să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rostogolească în jos. — Ce-ai zis? — Nimic. * Doamna Levy stătea pe burtă pe planșeta pentru exerciții fizice, care, cu diversele ei mecanisme, îi stimula cu gingășie trupul masiv, lovindu-i și frământându-i ușurel carnea albă, ca un brutar afectuos. Încolăcindu-și brațele în jurul aparatului, îl ținea strâns și gemea moleșită și mulțumită, mușcând ușor porțiunea ce se afla în dreptul obrazului ei. Oprește imediat chestia aia! porunci vocea soțului ei, de undeva din spate. — Cum? Doamna Levy își ridică fruntea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cădem grămadă pe podea. Marinarul acesta smintit va rămâne schilod sau și mai rău. — Mi se pare că grăsanu-i cam scandalagiu, spuse Frieda prietenelor ei. Ce ziceți? Făcându-i cu ochiul Friedei, celelalte două îl atacară pe Ignatius.Una își încolăci piciorul în jurul piciorului său. Cealaltă îl lovi în spatele genunchiului; a treia îl împinse peste cowboy-ul care făcea piruete în apropiere. Ca să nu cadă, Ignatius se agăță de cowboy. Acesta se desprinse din brațele lui Dorian și căzu la pământ. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se zgâi printre jaluzele, așteptându-se să vadă câteva brute hirsute de la spital. Afară, pe verandă, stătea Myrna, îmbrăcată într-o scurtă lălâie de catifea reiată, de un măsliniu șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
șters. Părul ei negru era împletit într-o coadă care se încolăcea sub o ureche și îi cădea pe piept. De umăr îi atârna o chitară. Ignatius era gata să iasă printre jaluzele, rupând șipcile și spărgând yalele, ca să-i încolăcească coada în jurul gâtului până o va vedea sufocându-se. Dar rațiunea triumfă. Nu-i păsa de Myrna; căuta o cale de scăpare. Fortuna o lăsase mai moale. Nu era chiar atât de depravată încât să încheie ciclul acesta nefast înăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia tărâmul fanteziei, la fel se Încolăcea și fumul gros pe care-l inhalase În trupul ei, arzându-i plămânii, exaltându-i spiritul până când, În cele din urmă, l-a dat afară Încet, fără prea mare tragere de inimă. — La ce te gândești, scumpo? — Lucrez la Articolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
plictiseală, fie din dorința de a se Împrieteni cu cealaltă achiziție recentă a grupului, noua prietenă a Scenaristului Nenaționalist de Filme Ultranaționaliste i se adresa ei: Vrei să-l vezi? Era o orhidee sălbatică, roșie ca focul iadului, ce se Încolăcea În jurul buricului. — E tare, a zis Armanoush. Femeia a zâmbit, Încântată. — Mulțumesc, a zis tamponându-și buzele cu un șervețel, chiar dacă nu mâncase nimic. Între timp Asya o studiase și ea pe femeie, deși cu o privire mult mai dezaprobatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amețită Înainte să se Întoarcă spre Aram și să-l Întrebe: — Ia spune, trebuie să ai și tu niște tatuaje. Mătușa Zeliha trebuie să te fi tatuat. Nici gând, a spus Aram de după vălul fuioarelor de fum ce se ridicau Încolăcindu-se din trabucul lui. Nu mă lasă să-mi fac nici unul. — Da, a adăugat Asya. Nu-i dă voie să se tatueze. — Adevărat? a Întrebat Armanoush surprinsă Întorcându-se spre mătușa Zeliha. Credeam că-ți plac tatuajele. — Îmi plac Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a oferit una. Faptul că sentimentele maică-sii ieșeau la iveală era mult mai surprinzător pentru Asya decât cel că-i oferea o țigară. Și-a aprins-o pe a ei și apoi pe a maică-sii. Pe când fumul se Încolăcea În aerul dintre ele, mama și fiica și-au zâmbit stânjenite. Semănau surprinzător de mult din unghiul și În lumina aceea, două chipuri modelate de un trecut despre care una nu știa nimic, iar cealaltă prefera să nu-și amintească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
la gravide, Dar ai nevoie să te alimentezi bine, logic ar fi să mănânci cât doi, Sau cât trei, dacă am gemeni, Vorbesc serios, Nu te îngrijora, o să vină și grețurile și nu știu câte alte necazuri. Se lăsă tăcerea. Câinele se încolăci sub masă, se preface indiferent la mirosurile de mâncare, dar nu e decât resemnare, știe că îi va veni rândul peste câteva ore. Te duci la treabă, întrebă Marta, De îndată ce termin de mâncat, răspunse Cipriano Algor. Altă tăcere. Tată, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
i se explice ce se întâmplă aici. Cipriano Algor închise ușa cuptorului, spuse, Acum putem pleca. Furgoneta făcu o manevră și coborî panta. Ajungând în șosea o coti la stânga. Marta plângea cu ochii uscați, Isaura o îmbrățișa, în timp ce Găsit se încolăcise într-un colț al scaunului, neștiind pe cine să ajute. După câțiva kilometri, Marçal spuse, Le voi scrie părinților mei când ne oprim să luăm prânzul. Și imediat, adresându-i-se Isaurei și socrului, Era un afiș, din acelea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lumânările aprinse fugeau după mine și, în loc să se stingă, flăcările lumânărilor creșteau, unindu-se într-un incendiu uriaș. Ca să scap de urmăritori m-am refugiat într-o pivniță. De cum am coborât treptele umede am simțit, cu groază, că mi se încolăcește ceva apăsător pe piept. Am ieșit imediat, să cer ajutor celor care mă urmăreau, dar acum străzile erau pustii, nu se mai vedea nici o lumânare aprinsă, un întuneric de nepătruns domnea peste tot. Disperat, m-am oprit la prima casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu se putea ști dacă vor ceda mai întâi vertebrele șarpelui sau va ceda inima omului... Această ultimă fotografie mai ales mi-a rămas întipărită în minte cu toate amănuntele. De câte ori mă înțeapă inima, am senzația că destinul s-a încolăcit pe pieptul meu ca un piton și că pumnul meu se strânge în gol. La fel am simțit și în dimineața când am ieșit pe ușa camerei mele pentru ultima oară. Am râs însă tot drumul până la școala de corecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
În loc să Îi ceară un an În care să fie liber să caute alternative la viața de acum, ar fi trebuit să Îi ceară un interes copleșitor În ceva. O știință, o pasiune, o problemă care să-l absoarbă complet. Diavolul, Încolăcit confortabil Înlăuntrul capului de elefant, supraveghează camera prin ochii cei mari ai fiarei, prin care se vede, În răstimpuri, strălucirea galbenă a propriilor ochi, zărită doar de Paulee, care atribuie viziunea excesului de Veuve Cliquot de cu o seară Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de eucalipt și ovăz, făcut de mînă de cea mai bună prietenă a mea. Wakefield Îi sărută mîna și strecoară săpunul În buzunar. Oh, ce noroc pe tine, Diavole! Drumul pe care apucă Wakefield plecînd din rai urcă și se Încolăcește și se Întoarce pe propriile-i urme, refuzînd să se conformeze oricărei structuri narative tradiționale. Conduce toată noaptea de-a lungul țărmului, uimit la răstimpuri de strălucirile de pe cuprinsul oceanului Întunecat, de căprioare care trec În fugă șoseaua. Spre ziuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o femeie liberă, independentă și autonomă. Încercă să se concentreze asupra articolului și să-și scoată din minte gândul compromițător că, oricât de liberă și independentă ar fi fost, ceea ce-și dorea cu adevărat era să fie legată, înlănțuită, încolăcită de o altă ființă umană. Care să se numească, dacă se putea, Laurence. Era aproape opt când termină în sfârșit cu luatul notelor și ajunse la ultimul extras. Spre iritarea ei, era un reportaj de două pagini, nu foarte diferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dorință, cu ideea că s-ar putea să fie homosexual. Observându-i aerul preocupat, Laurence se aplecă brusc și îi luă cuțitul din mână. — Mi se pare atât de firesc să te văd aici, îi spuse blând. Simți cum își încolăcește brațul în jurul taliei ei și cum își lasă capul pe umărul ei. În aer plutea un parfum exotic și senzual de mirodenii, chimen și garam masala. — Ai umplut un gol despre care nici nu știam că exista în mine, Francesca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fără dumneavoastră ne-am fi pierdut speranța. Să dea Domnul să aveți copii la fel de frumoși ca ai noștri. De la June, Bill și Tracey (doi ani) Standish.“ Fran fu copleșită. — Francesca, draga mea, ce s-a întâmplat? Simți brațele lui Laurence încolăcindu-se în jurul ei și închise ochii, dorindu-și să nu mai trebuiască să-i deschidă vreodată. — Sunt doar emoțiile de dinainte de nuntă, sugeră Camilla, strecurându-se în spatele lui Laurence. Eu am fost cât pe-aci să anulez nunta doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că era la mare și se jucau cu mingea, sau făcea o partidă de șah pe o plajă aglomerată, plină de fete drăguțe și neștiutoare, că Înota În apa limpede, se scufunda și, dintr-o dată, simțea că alge maronii se Încolăceau În jurul lui, panglici umede și filiforme a căror atingere Îl trezi. Și fu conștient imediat, fără cale de scăpare, că nu-și dorea să mai trăiască acel trecut și nici să se refugieze Într-un viitor necunoscut. Nu voia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
zgomotul acela. Prinse din nou viață, gândindu-se la Emma, care se zvârcolea Între cearșafuri, Emma care se trezește În patul matrimonial pe care-l Împarte cu bătrâna aceea oribilă, În loc să-l Împartă cu el - lângă care dormise și se Încolăcise și se cuibărise timp de doisprezece ani, doisprezece ani nespus de lungi, dar atât de Îndepărtați acum, Încât păreau intangibili și ireali, ca un vis. O, Emma, Emma, de ce? Cum ai putut să mă lași? Dragostea mea, dragostea mea afonă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]