1,922 matches
-
să se trezească în brațele lui drăgăstoase, sub săruturile lui pline de dorință și sub mângâierea primelor raze de soare venite să le lumineze chipurile fericite. Era în ea sămânța fericirii și de la o vreme o simțea că începe să încolțească puternic. Iar acum, realiza năucită că tot zborul spre un viitor frumos, spre fericirea visată, se rupsese cu brutalitate, pe neașteptate. Acum, după cele întâmplate, se gândea doar la viață. Nu și la felul în care va decurge viitorul ei
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
seriozitate și dedicație pentru a-și împlini visul. În prezent, aceasta este medic titular la Serviciul de Cardiologiedin cadrul spitalului regional de la Lauteur -Wissembourg din Franta.Laura Pop s-a născut la întâi de cuptor 1974, în Craiova. Deși a încolțit în pământ oltenesc, a înflorit în Banat, în orașul de pe Bega, Timișoara. După ce promovează cu succes examenul de admitere la Facultatea de Medicină Victor Babeș, din urbea natală, Lăură se simte atrasă, în primii ani de studenție, de obstretica. Pe
O ROMÂNCĂ DIN TIMIŞOARA TRATEAZĂ INIMI ÎN FRANŢA. INTERVIU CU LAURA POP, MEDIC CARDIOLOG LA SPITALUL LAUTEUR –WISSEMBOURG de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355684_a_357013]
-
fără ordonanță de guvern); „acopăr timpul cu inima” (indiciile din nisip atacă); „retrăiesc reîntâlnirea / în gânduri / cu ferestre deschise” (aștern întoarcerea pe drumuri fără nume); „simt destinul ploii / din inima crinului alb // adorm cu puritatea sub cap / rugând grâul să-ncolțească” (dialogul cu Luna a fost un succes), ș.a. O astfel de iscusință de a-și doza mesajul liric este uluitoare, după numai câțiva ani de scris. Iată și alt final notabil, în poezia „tihnă”, de data aceasta având atributele unui
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
iubito,e gata să-și ia zborul! 51. DIO: M-AM SĂTURAT ! M-AM SĂTURAT DE VIAȚA ASTA BUIMACĂ: toți, dar absolut toți, mă tratează ca pe ținta lor personală! Sunt prada preferată a semenilor mei. Și nu numai! Sunt încolțit și de lucruri, care, și ele, mă atacă de pretutindeni! ȘI NU MĂ POT RETRAGE DIN CONDIȚIA UMANĂ: ar fi o lașitate în plus! Ultima, probabil. Mă trezesc cu mâinile bătătorite de tăceri. De cuvinte pe care nu reușesc să
DEŞERTUL DE CATIFEA (50-52) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 885 din 03 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346219_a_347548]
-
înțelege și a urma măreția de zeu ? râzi și spui : Stai să vedem ce va fi dincoace de creșterea ierbii ori dincolo de ea !?"... u am meteahna culorii Tu a înălțării de stea... Mă primenesc cu fructe ce inundă iarba Tu încolțești pe buza sărată a ploii degeaba !?... Referință Bibliografică: Zădărnicie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ZĂDĂRNICIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356093_a_357422]
-
n-a învățat să facă, barem, o cafea. Dar, deși părea un dur, avea o inimă de pus la rană. Născut și crescut la țară și-a închipuit că are rădăcini înfipte în pământul sănătos din care nu putea să încolțească decât o dragoste adevărată. Parcă nu tot el a zis de atâtea ori: "Ce-a unit Dumnezeu, oamenii nu pot să desfacă?" Acum, văzându-l cum își îngrămădea lucrurile personale în geanta mare de călătorie, simțea cum toată credința ei
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356150_a_357479]
-
am întins un deget, împăcată gloata a plecat fluierând după mure, În locul lor să le culeagă mi-au luat mâna toată. Văzându-mă,maimuțele și-au ascuțit privirea, Proverbul mă duce la gândul ... cine te-nsoțești, În scoica urechii le-a încolțit uimirea Șoptindu-mi, știm acum cine ești! În buturugă un urs lovește cu coada Pe care n-o are, ca pe-o nicovală, Trezește din somnul ei livada, Aparențele înșeală,mormăie aparențele înșeală! Dorm maimuțele în copaci Cineva seamănă vânt
APARENŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356199_a_357528]
-
doisprezecelea ceas. O8.o6.2008 Geoagiu-Băi Intr-un târziu Pe albele file din fața mea cresc Rădăcini poemului ce sfredelește Fruntea,la auzul lor,însă pălesc, Iar metafora intrată-n vers se rotunjește. Un gând stăpân domnește poemul încă, Aud penița încolțind ideea Iar strofa se rupe dintr-o stâncă Cum se deschide-n ceață iar femeia. Iubito așteaptă în cealaltă tăcere Doar până când acest poem îl scriu, Se aud din verbe curgând miere Când ca o meduză te cuprind târziu. Referință
APARENŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356199_a_357528]
-
TĂCERII Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 410 din 14 februarie 2012 Toate Articolele Autorului ELOGIU Ț ĂCERII Părinților mei Te-ntâmpin, mult așteptată clipă, și fac pe raza-ți infinită întâiu-mi legământ: să mă înalt în floare, să încolțesc sămânță-necuvânt s-adorm, ca voievozii sub o moșie caldă, de psaltire - te lepăd infinită clipă, cu-n țipat veșnic de durere și fac eternă pace cu zeii dimpotrivă și chiar cu Belzebut - pe frunte, c-o privire, pe sfanțul tata
ELOGIU TĂCERII de ION MARZAC în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356266_a_357595]
-
arătate nouă, de jos, prin păienjenișul fumuriu al gângăniilor metalice -, sfidându-l pe Creatorul Universal?! Oare nu e obrăznicie aspirația fiilor lumești către lăcașurile Tatălui Ceresc?! Experiența Turnului Babel nu le-a fost de-ajuns urmașilor lui Adam?! Mi-au încolțit aceste întrebări-mirări acolo sus, la zece mii de metri, unde mă simțeam mai aproape de cer decât de pământ, atunci când ferestrele deschise jos, în cerul de nori, îmi permiteau să zăresc, valuri-valuri, cenușiul scoarței terestre: Carpații, Alpii Ionici (sau, poate, cei Dinarici
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
năprasnică câtorva sute de oameni în aceeași clipă? “Dacă așa-s vremurile, ne prefacem și noi în aluat pentru tiparele lor”, îți vine să-ți șoptești resemnat în barbă . Acesta ar fi răspunsul generalizat la multele întrebări retorice care-ți încolțesc acolo sus, între cer și pământ, fără a fi sigur că ceea ce faci, în fapt sau în gând, e lucrul cel mai bun. Chiar dacă omul e “coroana creației divine”, știm bine că Divinul Creator nu l-a făcut perfect. Iată
NOTIŢE DE CĂLĂTOR CONJUNCTURAL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 498 din 12 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356233_a_357562]
-
ȚENE "ARMA FRICII" Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin ȚENE Autoportretul lui Anonimus într-o oglindă Vizigoții au ieșit din pădurea Anonimului proprietar, În sângele lor încolțiseră săgețile arborilor singuratici, Arcurile se ciopleau singure în tulpină de arțar Când ambiții de cucerire se nășteau în ganglioni linfatici. Anonimus se privea în cioburi de oglindă Să-și termine războinicii armele așteptând pe-o cărare Și-a agățat fântâna
AL.FLORIN ŢENE ARMA FRICII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370873_a_372202]
-
chinga buzelor înțepate de spini. Împunși de lumina coclită, ochii se vădesc dușmani. O cortină înnegrită separă lumea. Firicele intermitente se sparg de retină și, deodată, un glob de lumină difuză ia-n stăpânire firea c-un alb-cenușiu. Un frison încolțește-n răstimpuri. În supliciul eternului fumuriu se diminuează orice formă. Și trup, și minte, și suflet sunt absorbite-n neant... * Mă uimește persistenta senzație că viața e doar gri pentru mine. Orice trăiesc deviază de la alb către suriul ăsta blestemat
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
n-a învățat să facă, barem, o cafea. Dar, deși părea un dur, avea o inimă de pus la rană. Născut și crescut la țară și-a închipuit că are rădăcini înfipte în pământul sănătos din care nu putea să încolțească decât o dragoste adevărată. Parcă nu tot el a zis de atâtea ori: "Ce-a unit Dumnezeu, oamenii nu pot să desfacă?" Acum, văzându-l cum își îngrămădea lucrurile personale în geanta mare de călătorie, simțea cum toată credința ei
CE UNEŞTE DUMNEZEU, NU POATE DESFACE OMUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370936_a_372265]
-
ALTE PLOI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1643 din 01 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Vin ploi, iubirea mea... Vin alte ploi... Or să se stingă macii și-o să-i doară Devremele din țipăt... Pentru noi N-au încolțit semințele de vară Decât timid, în lut de frământări... N-au timp să-și scrie lujerii-n lumină Poveștile și se ascund sub zări Atâtea stări cu aripi de rugină... Vin ploi, iubirea mea... Vin alte ploi... Balanța iar mă
ALTE PLOI de AURA POPA în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369794_a_371123]
-
mai răbdat încă o zi numai cu apă, dar pe urmă n-am mai rezistat. Sub o arcadă din alea era un trubadur care cânta și el cum putea . Iar lumea îi dădea bani.Fiecare cum avea. Atunci mi-a încolțit un gând. M-am repezit în viteză când se uita în altă parte și i-am furat cutia cu monede. Apoi am dispărut în pădurice.Ăsta a fost primul meu furt. Cel mai greu.... Atunci aveam puțină demnitate ! Pe urmă
NEGRUL STRĂLUCITOR AL AURULUI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369831_a_371160]
-
trăire este un prinos adus Străbunilor, prin independența milenară a spiritului lor strămoșesc. Petre Țuțea, nu numai că a fost, dar el este și va fi pururea. Fără asentimentul din lăuntru al ființei noastre, ca persoane sau Neam, nu poate încolți nici o marginalizare ori profanare din afară. Lupta împotriva îngenuncherii ca nație și urcușul spiritual pentru devenirea ca ființă mistică a Neamului este stindardul sub care s-a înrolat filosoful Petre Țuțea și Generația sa de aur. Această înflăcărată luptă patriotică
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
alei în zgomot de lacrimi trimise spre cer, ofrandă și dorință. Lumânări la ferestre mulțumeau nopții, lângă colaci cu iz de smerenie și spațiu sacru. Umbre ale privirilor deznădăjduite se ridicau deasupra bisericii închise, ca într-un dans al iertării. Încolțit de tulburare, amorțit, încătușat de teama necunoscutului împingeam bicicleta spre marginea orașului, hrănit cu suspin și rugăciune. Doar eu sunt pe alei, printre clădiri căutând răspunsuri dincolo de zidurile condamnate la tăcere. Întorcându-mi privirea am început să tremur zâmbind. Plouă
CA ÎNTR-UN DANS AL IERTĂRII (A ŞASEA COLOANĂ) de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369935_a_371264]
-
Poezie > Credinta > RUGĂ Autor: Mariana Stoica Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, Zvântă-mi lacrima din pleoape cu tremur de fluture, Culege poama durerii înainte ca sămânța să i se scuture Și să-ncolțească în grădina părăsită a sufletului chinuit, Dând naștere stâncilor reci și mute de granit. Doamne, Lasă-mi rațiunea liberă, lanțurile-i rupe, Nu lăsa noaptea hâdă-a inconștienței să triumfe. Oprește faptele dezlănțuite ce se succed contorsionate, Tapetând sipetul inimii
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
nici ca plastician, nici ca scriitor (și nici ca inginer, deși aici nu pot fi decât invizibil). Rezonanțele udeștene trăite la Casa Memorială Eusebiu Camilar și, apoi, la Casa Memorială Mircea Motrici m-au marcat profund și încă de atunci încolțise în mine ideea creării unui tablou, dar zbaterile afective nu mi-au zămislit încă soluția. Am ținut în mine această frământare, dar eram sigur că ea va răzbate spre suprafață cândva. Tot ceea ce trebuia de făcut era să fiu răbdător
TABLOUL MIRCEA MOTRICI, EPOPEEA UNEI PÂNZE de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370347_a_371676]
-
Articolele Autorului O haită de lupi cu blana rozíe Au simțit că Marele Tigru este bolnav Și-au sesizat că-n aerul nou ce vine Din țările străine, un iz de dalb. Schimbându-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat
LUPII ROZII de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370362_a_371691]
-
e să ajungem, demențial să ne iubim, să împlinim cu avântare un ritual de armonie și trupurile ne vibreze într-o constantă melodie. Știai și tu, știam și eu, că-n spatele privirilor furate, e mult mai mult decât sămânța încolțită-n relativitate, e poarta către-acea grădină în care totul e permis și-n care, noi doi, împreună, putem să făurim un vis. Știam și eu, știai și tu, c-avem atâtea a ne spune încât putem convinge timpul să
POVESTE DE DRAGOSTE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370407_a_371736]
-
din Rekem. Îl testase însă de multe ori pe acesta iar nabateeanul nu-l dezamăgise niciodată. Ponțiu Pilat era acum aproape sigur că Baraba scăpase datorită unei trădări, da, dar aceasta se făcuse din rândul oamenilor arhiereului. Un gând îi încolți însă în minte procuratorului și se lumină la chip. -Și totuși cine are interesul să-l salveze pe tâlharul Baraba? spuse el. Ce poate face pe cineva să salveze un condamnat care a pierdut totul? Ce spuneți de asta? -Poate
AL SASELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370308_a_371637]
-
și tăcut, Mă trec precum o lumânare DORINȚA Vreau să topesc dorința mea în tine Și să brăzdez oftatul tău cu un sărut, S-apuc de plete dorul și suspinul Și să-l învârt până devine mut... Flămând să te-ncolțesc pe tine Și să te devorez treptat-treptat ... Să dezgolesc prin patimă, iubirea Și să o venerez neîncetat... POVARĂ SUBLIMĂ Sunt firul unui gând ce te atinge Vibrând nisipul călător din tine... Aș strangula cuvântul care doare Grădina mea cu flori
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
aprilie 2017. O haită de lupi cu blana rozíe Au simțit că Marele Tigru este bolnav Și-au sesizat că-n aerul nou ce vine Din țările străine, un iz de dalb. Schimbându-și blana după ăst anotimp L-au încolțit pe tigrul bolnav L-au sfâșiat rupându-l, în timp, Ce și-au schimbat blana în alb S-au strâns în haita lupilor curați Defilând în fața prostimii urlând Pozând pentru ei ca imaculați, Dar prada, din nări adulmecând Au acceptat
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]