1,615 matches
-
Căci le-a venit ziua, vremea pedepsirii lor! 28. Ascultați strigătele fugarilor, ale celor ce scapă din țara Babilonului, ca să vestească în Sion răzbunarea Domnului, Dumnezeului nostru, răzbunarea pentru Templul Său! 29. Chemați împotriva Babilonului pe arcași, voi toți care încordați arcul! Tăbărîți în jurul lui, ca nimeni să nu scape, răsplătiți-i după faptele lui, faceți-i întocmai cum a făcut și el! Căci s-a semețit împotriva Domnului, împotriva Sfîntului lui Israel. 30. "De aceea, tinerii lui vor cădea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
față. În momentul ăla am început să tremur într-un hal fără de hal. Nu semăna cu frisoanele din timpul unei răceli. Era mult mai îngrozitor. Nu îmi era frig și, totuși, mă scuturam din toate mădularele. Am încercat să-mi încordez stomacul, dar tot nu mă opream din tremurat. Am luat un prosop din dulap. Pe când mă întorceam și, mă ștergeam pe față și m-am înmuiat de tot. Dintr-odată m-am prăvălit la pământ. Îmi venea să vomit. Respiram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
speriat foarte tare. Și soția mea era tare îngrijorată. Și încă ceva, mă duceam la toaletă să urinez, dar nu puteam. De obicei, după ce te abții mai mult, dacă te strădui puțin, poți să urinezi. Dar eu, nici dacă mă încordam din toate puterile, nu reușeam. Eram șocat. Cam a doua zi simptomele au început să se înrăutățească treptat. La început nu avusesem mare lucru, totuși... Mă gândeam că nu o să-mi mai revin și eram extrem de neliniștit. Începând cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
avea un antrenament special. Am vorbit cu unul dintre maeștrii veterani și mi-a spus: «Păi, de fapt...», asta însemna că trebuie să fac sex cu Asahara. Mă urmărea mereu și eram stresată. Așa stătea situația (ridică din umeri, își încordează trupul). Nu vedea bine, dar avea instincte bune. Vedea că nu mă simțeam în largul meu când mă atingea. La un moment dat a renunțat. A fost o ușurare. Pentru celelalte membre era o bucurie să întrețină relații sexuale cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Când Ioana este prea rea cu mine și n-o mai pot opri, și când vreau ca starea de armonie să revie cât mai repede, utilizez un mijloc perfect întotdeauna: mă prefac că subit nu mi-e bine, exagerez nervii încordați cu ocazia discuției sau simulez o durere la inimă. Ioana are panică să nu fiu bolnav și, oricât ar fi de mânioasă, se transformă instantaneu și nu știe cum să mă îngrijească. N-am fost niciodată bolnav mult timp, de când
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se retragă către liziera pădurii. Bărbatul, protejat de cămașa de zale și de un scut mare, de formă alungită, îl hărțuia fără încetare cu loviturile sale, iar tânărul se și vedea pierdut, când, deodată, celălalt încremeni, toată ființa lui se încordă și căzu apoi greoi cu fața în iarbă. Din spatele lui, Waltan văzu apărând una dintre gărzile tatălui său. Trăgându-și înapoi sabia scăldată în sânge, bărbatul îi strigă: — Fugi, tinere Waltan, fugi în pădure! O clipă mai târziu, cădea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe săgeți zburară către tânăr, dar niciuna nu-l atinse. Balamber, peste măsură de furios, își luă arcul, scoase o săgeată din tolba arcașului celui mai apropiat și coborî iute cărarea ce ducea până jos; după ce găsi spațiul de tragere, încordă arcul și slobozi săgeata. Văzu limpede cum ținta sa tresare în șa și rămase muțumit de propria-i măiestrie, mai ales că, la urma urmei, folosise o săgeată burgundă. Tânărul își continuă, totuși, galopul și ieși repede din bătaia arcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu coama în vânt calul pag al lui Lutgard, fără călărețul său. Hunul tocmai își potrivea altă săgeată, fără să observe însă că un alt burgund se apropia de el legănând în mână o javelină. Pe când se întorcea să-și încordeze din nou arcul, fu lovit dintr-o parte și se prăvăli din șa. Tovarășii săi, între timp, poate pentru a-și despărți dușmanii, se răsfiraseră și fugeau în direcții diferite. Sebastianus văzu însă cavaleri venind din dreapta ca să le închidă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care-l inunda tot mai mult, îi făcu alte incizii la rădăcina grumazului și pe umeri, până la subsuori și la șolduri, după care, vârându-și cu calm degetele în tăieturi, îl jupui, din câteva mișcări scurte, până la mijloc. Hunul se încordă din tot corpul și scoase gemete înfiorătoare, lungi și înăbușite. Dezgustat, Sebastianus își luă privirea de a scena aceea și, indignat, o privi pe Frediana, care asista, alături de el, la supliciu cu o expresie înghețată, fără să clipească. Dar e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi cobora mereu în dezordine pe umeri și părea să cheme prezența unui bărbat care să-l mângâie. Asta și făcu Sebastianus, mânat de o pornire neașteptată, în vreme ce încă vorbea, cu spatele rezemat de palisadă. Ea se întrerupse și se încordă. Totuși, nu se sustrase mângâierii. — Mâine plec, Lidania. Femeia își încrucișă cu nervozitate degetele. — Pleci? Ce înseamnă că pleci? Și azi ai fost plecat, și ieri și... Sebastianus scutură din cap — Nu. Frediana mi-a spus că la Genava a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ei, ce frază minunată! izbucni. Demnă, într-adevăr, de un tribun de demult, din vremurile Republicii! Iată deci ce plutea în aer! Acum totul era car, în sfârșit. Temându-se de apropierea unei furtuni, Sebastianus se îndreptă și mai mult, încordându-se, ca să păstreze poziția de drepți și privind înaintea sa, dincolo de loggie, spre un punct nedefinit, situat undeva între doi nori. Etius, însă, i se postă în față, fără să-și ia de la el privirea pătrunzătoare. Aruncându-i o ocheadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Așadar, destinul îi împingea spre o nouă confruntare; și de astă dată, hunul era mai puternic. Avându-l acum în bătaia tirului, pentru a nu fi văzut, Maliban se duse până la spațiul strâmt ce se deschidea între două care și încordă arcul. Sebastianus însă întinse brațul să-l oprească: — Așteaptă! Cred că vrea să vorbească. într-adevăr, Balamber își oprise calul la nu mai mult de douăzeci de pași de baricadă și scruta mulțimea, printre care. înțelegând că își căuta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
preoți. Frumos neam de dominatori! Sebastianus tocmai își pregătea replica, când auzi, purtat de un suflu de vânt cald, un sunet îndepărtat, metalic parcă, încă neclar și surd, dar pe care urechea sa încercată îl recunoscu: o trâmbiță. Atent, își încordă întreaga ființă în ascultare. Sunetul se repetă, de această dată ceva mai lămurit. Din mulțimea dindărătul carelor se ridică un strigăt și un altul, mai puternic, răsună imediat după aceea, dar cineva, poate însuși Anianus, impuse cu hotărâre tăcerea. Sebastianus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de tovarăși; aceștia, scoțând un unic și imens strigăt, se revărsară ca o undă de viitură asupra barbarilor și chiar a romanilor ce se retrăgeau în fugă. între timp, aliniamentul romanilor se fărâmița și în dreptul poziției lui Metronius, în vreme ce bagauzii, încordați la maximum, aplecați înainte cu armele strânse în mână, fremătaum, privind cu ochii strânși dușmanul ce le venea împotrivă îmbătat de măcel. Unii dintre ei, nemaisuportând tensiunea, dădeau semne că ar fi vrut să se repeadă înainte și își aplecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
metalice de pe brațele fotoliului pe care stătea Nypers. Când Președintele privi spre ea, Kay încuviință din cap, cât se poate de discret. Jefferson Dayles îngheță. Strălucirea ajunsese ca un foc alb; și el trebuia să lupte, să șadă acolo rigid, încordându-și mintea împotriva bucuriei de nedescris care îi amenința rațiunea. Îi veni dorința să se repeadă la biroul lui Kay, să privească la ecranul detectorului de minciuni și să-l pună pe Nypers să-și repete cuvintele. Dar alungă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
-i trecuse prin minte vreodată. Mai era ceva de care trebuia să țină seama. Plecând acum, își reducea serios șansele de a descoperi cine este și ce e cu toată istoria asta. Ei așteptau ceva sau pe cineva. Craig se încordă la amintirea nerăbdării și speranței cu care așteptau. Aproape în fiecare zi, cei cu bani - Yerd și Nesbitt și Basil Shore și ceilalți - veneau, sau cu trenul până la Alcina, sau cu mașina; și stăteau de vorbă cu voce șoptită, oprindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Scena în sine a atacului era ștearsă, iar procesul care urmase era un coșmar de gânduri cu forme atât de încâlcite, dominate de spaime groaznice, încât nu se cristaliza în nici o imagine clară. Spaima lui se transformase într-o speranță încordată în timpul evadării, astfel că exista o amintire suficient de amănunțită a felului exact cum se desfășurase fuga din închisoare, cu trei zile înainte de data stabilită pentru spânzurarea în masă. - Am făcut eu cu adevărat așa ceva? se întrebă Craig, neîncrezător. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
și, în cele din urmă, se împrăștiară. Unii merseră să-i schimbe pe cei care stătuseră de pază în timpul nopții pe dunele ce se înălțau peste întinderile neregulate de nisip. Doar unul sau doi păreau cu adevărat ocupați. Atmosfera era încordată, plină de nervozitate. Pe când închideau ușa celei de-a treia magazii, Anrella spuse încruntându-se: - Mă așteptasem ca ei să obiecteze când le-ai spus că te voi însoți oriunde mergi azi. Trebuie să-i fi nedumerit cu pretenția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
puțin de cea inițială. Compusul inițial leagă manganul cristalin prin patru valențe. Astfel, este instabil. Îndepărtând două dintre legături - și eu știu cum se poate face asta - structura poate fi întărită. Asta va... Se întrerupse, văzând cu coada ochiului expresia încordată de pe chipul Anrellei. De pe locul din spate, Jefferson Dayles zise sec: - Sunteți chimist, domnule... nu v-am reținut numele. - Craig, răspunse Craig amabil. Lesley Craig. Și continuă: Nu, nu sunt chimist. M-ați putea numi un fel de declanșator universal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la sorți trăgând paiul cel scurt, își apropia cu precauție urechea de gura tâlharului, pândindu-i ultima suflare. Dacă își încorda atenția, putea să audă un vâjâit spiralat, un vârtej marin, un vuiet stins și îndepărtat, ca atunci când închizându-ți ochii îți lași urechea sărutată de gura sidefată și netedă a unei cochilii. Zlota își dădu duhul abia când capul i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la nici unul dintre noi. — În sfârșit, am reușit să-i prind. Vocea ei suna ciudat de cumpănită și nu se simțea nici o umbră de ghilimele în cuvintele ei. După mai bine de un ceas, a urmat ea. Fața îi era încordată și supraâncălzită până la incandescență. — E rece? a întrebat și, fără să se oprească sau să aștepte un răspuns, a venit la măsuța de cafea. A luat un pahar pe care-l umplusem pe jumătate și l-a dat gata dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
funcționa. Aproape că a închis aparatul. Dacă aș putea să mă calmez puțin! Oppenheim are de gând să tragă un pui de somn până când ne sună de la baza aeriană. Ar trebui să fac și eu la fel, dar sunt prea încordat. Am sunat-o pe Muriel ca să-i cer, s-o implor pentru ultima oară, să mergem singuri și să ne căsătorim. Sunt prea încordat ca să am de-a face cu alți oameni. Am senzația că sunt pe cale să mă nasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ne sună de la baza aeriană. Ar trebui să fac și eu la fel, dar sunt prea încordat. Am sunat-o pe Muriel ca să-i cer, s-o implor pentru ultima oară, să mergem singuri și să ne căsătorim. Sunt prea încordat ca să am de-a face cu alți oameni. Am senzația că sunt pe cale să mă nasc. Zi blestemată, blestemată! Legătura telefonică era atât de proastă și cea mai mare parte din timp nu m-am simțit în stare să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
urmăreau, chiar în spatele meu. Primul meu gând, tipic newyorkez, a fost că poliția e pe urma mea -pentru culpa de a fi bătut recordurile de viteză pe o stradă care nu făcea parte din zona școlii de sport. M-am încordat, străduindu-mă să obțin ceva mai multă viteză din resursele corpului meu, dar fără nici un rezultat. Apoi am simțit o mână înșfăcându-mi maioul chiar în locul unde ar fi trebuit să se găsească numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]