1,721 matches
-
lor. Imediat după crimele din timpul parăzii, s-au repezit cu el la Los Angeles unde au trucat fotografii prin care l-au implicat în atac. Și au pus la cale un plan criminal. Craig rupse tăcerea cu un glas încordat, șocat. - Trebuie să înțeleg că Peters, McLarg, eu, Kelger, Rainey și ceilalți trebuie să fim ținuți acolo sus, la suprafață până ce armata și aviația Statelor Unite încearcă să ne captureze? Și că voi veți sta și veți privi cum încercăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
mare număr de avioane au trecut pe deasupra din zori. Dacă nu le-ați văzut, înseamnă că se mențin în afara zonei de vizibilitate a fermei. Asta-i tot. Clinchetul slab se repetă. Se așternu tăcerea. Anrella o întrerupse cu o voce încordată. - Lesley, cred că trebuie să revenim la realitate. Șocul lua proporții. Nu era vorba numai de copil, își spuse Craig. Era prea neclar, deși se surprinsese vizualizând imaginea oribilă a soartei celor doi copii nenorociți. Imaginea fu convingătoare și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
influența lui Fenimore Cooper 1, ne-am fabricat, în ascuns, arcuri de răchită și săgeți de corn și ne-am dus în pădure la vînat! Bineînțeles că niciodată n-am vânat nimic. Dar fata blondă cu arcul întins, cu corpul încordat ca și arcul, mi-a rămas în amintire ca o splendidă viziune de artă sau de vis. Deși vizitele mele nu erau zilnice, totuși, când veneam, pe la ceasurile trei; o găseam totdeauna în balcon sau chiar afară din ogradă, pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
lângă o colibă de frunzar) o țărancă tânără, cu un tulpan verde răzvrătit pe cap, o femeie subțire, cu părul cânepiu, cu coapsele fine în rochia de cit, cu sânii mici, desculță, cu gleznele goale. Flăcăul stătea nemișcat, zâmbind. Femeia încordată îl sidera cu ochii ei scânteietori, împlîntați în ochii lui nesiguri. Dar flăcăul scund nu era o altă ediție a crâșmarului din Humulești. Fatalitatea cu care era mânată femeia spre el, zâmbetul lui și mustața leneșă de om pasionat se
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
teribila mea otrăvire cu peștele radioactiv. I CĂTEVA MINUTE DE RELAXARE Echinoxul de primăvară Își vestise debutul Într-un mod cu totul neașteptat; În zorii zilei de 21 martie 1971, puternice rafale de vânt Însoțite de lapoviță și ninsoare, ținuse Încordată atenția locuitorilor milenarei capitale Elene vreme de două ceasuri. Apoi, În mod nefiresc, văzduhul se liniștise iar „Astrul Ceresc”, cu un zâmbet ștrengăresc Își arătase bunăvoința În mod promițător. Aparentă acalmie: soarele se refugie uimitor de repede printre nori, În vreme ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
simplă declarație, după care va fi lăsat să plece În treburile lui. Dar, avea să se Înșele În presupunerile sale: o perioadă de timp nu-l Întrebă nimeni de vorbă, Împiedecându-se agenții de el. Abea după câteva ore de așteptare Încordată, fu plimbat prin diferite birouri de fiecare dată fiind obligat să scrie o altă declarație. Însfârșit, fu introdus Într’o Încăpere unde maiorul Huzum avea alături un colonel În uniformă. La vederea uniformei militare,Tony Pavone se emoționă. Nu putea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-i apuca noaptea pe drum. Dar, i-a magagazionerul de unde nu-i...! Acesta dispăruse. Încercă să intre În vorbă cu unii lucrători ce erau În trecere, Însă aceștia Înălțau din umeri. Însfârșit, cam după o jumătate de oră de supoziții Încordate, omul magaziei apăru contrariat la Întrebările nervos debitate de Tony Pavone, exclamând. „Unde vă sunt oamenii...?” „Care oameni...?” - replică Tony Pavone. „Cum care oameni...? Muncitori să Încarce materialul În autocamioane”. Tony Pavone rămase perplex. „Pentru a ridica cartonul, trebuia să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca de obicei. Normal, Elya. Evident era ceva la mijloc de care doctorul Gruner n-avea nici o intenție să vorbească. Expresia nu-i era nici disperată, nici sumbră. În loc de duritate domnul Sammler avea senzația că observă un fel de ușurință Încordată. Doctorul În spital, În pijama, era un pacient bun. Spuse sorelor: — Acesta este unchiul meu. Spuneți-i ce fel de pacient sunt. — O, doctorul e un pacient minunat. Gruner Întotdeauna insistase să fie descris cu apreciere și afecțiune, aprobator, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
și puse pălăria Augustus John, de culoarea cârtiței, În poală. — Încă doarme? Da, spuse Sammler. Buzele pline ale Angelei, ca și cum vroia să se răcorească, erau deschise; respira pe gură. Panta feței Înfierbântate, acoperite de țesătura deasă a pielii părea foarte Încordată. Fierbințeala i se ridicase până și În albul ochilor. — Chiar Înțelege situația? — Mă Întreb și eu. Dar este doctor și cred că da. Angela plânse din nou și Sammler fu și mai sigur că exista un al doilea motiv pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Mă bucur că ai sunat. Puțin mai devreme am Încercat să te sun. Nu a răspuns nimeni. Ai plecat devreme. Neliniștea Îi tulbura oarecum respirația lui Sammler. Înalt și subțire, Sammler ținea receptorul, concentrându-se, conștient de expresia de intensitate Încordată ce i se aduna pe chip. Rămase tăcut. Elya spuse: — Angela e pe drum și vine Încoace. — Vin și eu. — Da. Elya zăbovea În oarecare măsură asupra cuvintelor celor mai scurte. Deci, Unchiule? — Deocamdată, la revedere. — La revedere, unchiule Sammler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai lua de mine cu mâncarea, a răspuns Polly ridicând vocea sfidător. — Nu mă iau de tine, a zis Sheba. Încercam să mă asigur că nu te înfometezi. — Hai, Sheba, lasă, a zis Richard. Au urmat câteva momente de tăcere încordată, întreruptă de Richard: — E greu, nu, Barbara? Se spune că manierele sunt doar o formalizare a amabilității și a respectului care există de fapt cu adevărat, dar în majoritatea timpului sunt doar simplă estetică care pretinde să fie principiu moral
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să păstrez distanța ce se cuvenea a fi păstrată. Dacă nu procedam astfel, precis mă desconsiderau colegii din punct de vedere profesional și n-avea rost să calc În străchini. Femeia vorbea Încet și parcă răgușit. Dar nu pentru ca era Încordată, ci pentru că așa era glasul ei. Cred că avea limba puțin cam scurtă. Îți lăsa impresia că morfolește o acadea, dar oricum, felul ei de a vorbi m-a făcut să mă simt mai puțin stingher. Afacerile mele păreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dispus. Mi-am pus servieta pe genunchi și am deschis-o. — Fie precum spui. Sa-ți arăt raportul. Așa cum spui și dumneata... doar fapte fără nici o importanță. Exact cum mă așteptam, s-a foit În scaun și cu o expresie Încordată, la Început mai repede, apoi din ce În ce mai Încet, a citit atentă de tot, exact ca un om care traversează un rîu adînc, pe un buștean În loc de pod. — Faptele reale sînt ca scoicile. Cu cît le zgîndărești mai mult, cu atît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că dispariția soțului e doar simulată, o chestiune pe care ați pus-o la cale voi doi, scopul fiind crima perfectă: uciderea fratelui. Se făcuse Întuneric și nu-i mai vedeam fața. I-o puteam Însă ghici din tăcerea ei Încordată. Una, două, trei secunde, patru secunde... Se adîncea pe măsură ce trecea timpul, i se contura mai mult semnificația... Reacția ei bruscă, tonul ei voios Îmi mai estompă agresivitatea: — O, ce s-a Întunecat! A aprins lumina și a rămas În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În linii mari, situația mi se părea cu atît mai limpede cu cît ea nu aștepta nici un telefon secret. Aparent era chiar dispusă să-i apăr interesele În mod oficial. DÎndu-mi silința să respir normal și să-mi stăpînesc mușchii Încordați, m-am repezit să răspund la telefon Înainte să sune și a cincea oară. Așteptările mi-au fost Înșelate. O Întrerupere dură a rolului pe care-l jucam În mod deliberat... Era șeful meu. Iar o dojană plictisitoare, ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avut cît puteam de mult. Nici nu mi-am dat seama cînd s-au umplut străzile de lumină - un fel de zi artificială inserată În noapte - ritmul lunatic al timpului stimula pașii trecătorilor, fascinîndu-i. — Ei, poftim! Tashiro era teribil de Încordat și respira greoi. V-ați dat seama? Iar am spus o minciună. Minciunile-mi vin pe limbă una după alta, fără să vreau. Cred că-i o boală. SÎnt mincinos din născare. Fotografiile acelea... ca să vă spun adevărul, eu le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și se adunau ușor, o dată cu mișcarea lină a picioarelor de sub fusta foarte scurtă. În același timp, Îmi țineam urechile ciulite la perete. Fremătam la gîndul că, deranjat de gelozie, el va scăpa ibricul cu apă clocotită. Dar În așteptarea mea Încordată n-am auzit nici măcar un plescăit de limbă, ca să nu mai vorbesc de vase de porțelan sparte. Am văzut Întinzîndu-se aceeași mînă albă și nu i-am sesizat tremurul paharului pe tavă. Cred că mai degrabă eu eram cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că "Republica Democrată Germană s-a adresat R.F.G. cu propunerea de a se renunța, pe bază de reciprocitate, la înarmarea nucleară, să reducă armatele ambelor state germane... de a se așeza la masa tratativelor"66. O nouă dovadă a relațiilor încordate care existau între cele două blocuri militare o constituie aprecierea, din documentul menționat mai sus, potrivit căruia în R.F.G. existau unele cercuri care se pronunțau împotriva revanșismului și militarismului "care cer stabilirea unor relații normale între ambele state germane, militează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
-i stăruia încă în lumina ochilor o arătare blândă. A doua zi zurgălăii tremurară limpede, cu tonuri felurite, în liniștea vălcelei. Frigul mai scăzuse și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar vizitiul, cu căciula-i buhoasă, stătea drept și mândru, nici nu catadicsea să se uite spre umilitele icoane care se zugrăveau în juru-i. Bordeienii se adunaseră iar, așteptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la „hochstand“, cum îi zicea el, ca și stăpânii săi, în termenii lor vânătorești - se opri, cercetând cu ochii și ascultând cu urechile. Tot timpul cât venise din Prelunci cătră Valea Mare, aceste simțuri foarte agere ale ființii lui stătuseră încordate și nici o pasere nu trecuse printre cetini fără a fi auzită, nici urmă de jivină nu rămăsese neobservată, pe albul vioriu al omătului. Culi Ursake se nimerise a fi unul din cei mai buni paznici ai terenurilor de vânat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-i fermoarul, în timp ce erecția i se contura prin materialul întins. Cu coaste subțiri, cu un funduleț minuscul, cu mușchi pe partea din spate a coapselor, era încă și mai apetisant decât mi-l imaginasem. Aplecându-se asupra mea, cu umerii încordați, m-a dezbrăcat încet de parcă ar fi desfăcut un cadou. —Anna, ești atât de frumoasă, repeta întruna. Ești atât de frumoasă. Erecția lui era ca mătasea la atingere, catifelată și tare între pulpele mele, și m-a sărutat în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
casa roz. Rumen de bună dispoziție, s-a uitat de la Aidan la mine, apoi în ochi i s-a aprins o sclipire de panică. Ea nu e Janie. După cină, eu și Aidan am stat în vizuină; atmosfera era puțin încordată. —N-am ce căuta aici, n-ar fi trebuit să vin. Ba da, trebuia! Sincer, trebuia. O să fie mai ușor. Îmi pare foarte rău pentru tata, e puțin... nu o face cu intenție, mare parte din timp trăiește într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
duminică, dar aveam totul pus la punct: Jacqui aranjase să mergem împreună la un centru de frumusețe numit Cocoon. Zisese că mi-ar face bine. Și mi-a făcut. Mai puțin când aromaterapeutul mi-a spus că sunt cea mai încordată persoană cu care a lucrat și când pedichiurista s-a plâns că n-o să-mi poată face unghiile până când nu încetez să dau din picior. Apoi a venit noaptea de duminică; supraviețuisem unui nou weekend. Dar, în loc de a fi ușurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe aceeași stradă, încercând să chemi un taxi. Nu știu de ce, dar e întotdeauna extrem de stânjenitor și conversația plăcută, relaxată, pe care ați avut-o doar cu câteva minute în urmă s-a risipit cu totul, iar atmosfera e tensionată, încordată. Te uiți la șine și te rogi, „Vino, metroule, ce mama naibii, vino odată.“ Apoi, când vine metroul sau taxiul sau autobuzul, vă luați rămas-bun din nou și încerci să faci haz de toată treaba, spunând pe un ton vesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]