4,058 matches
-
deal, pentru a astupa șanțurile și a netezi fîșia, făcîndu-l, așa, bun pentru aterizarea fără nici un pericol a unui avion de mărime mijlocie, un Caproni să zicem, sau un Farman B, atunci și-a dat seama că nu mai are încotro și că trebuie să o ia pe cont propriu. Era limpede că nu pentru Șerban Pangratty pregăteau ei aerodromul, pentru el n-avea rost toată mascarada, tot circul pe care îl făcuseră în Vladia, doar Pangratty fusese aici de atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
renunța a doua oară, putea să jure iarăși și iarăși, tot de atîtea ori de cîte ajungea să fie sperjur. Speriat de gîndul său, de descoperirea făcută chiar împotriva dorinței sale, Radul Popianu și-a dat seama că nu are încotro, va trebui să încalce toate regulamentele existente tocmai pentru a se păstra un adjutant corect și disciplinat. La Comana și în Oraș, la Prefectură, nu mai avea ce căuta, însemna să-și caute salvarea chiar în gura lupului de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
arăta, văzuse din trăsură un cîrd de cinci dropii, strînse ciopor în mijlocul cîmpiei verzi-gălbui din cauza secetei. Țineau gîturile întinse, încordate, păzindu-se una pe cealaltă, dar era clar că în caz de primejdie adevărată n-ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici grîu înalt. Pămînt gol, acoperit cu ierburi, peste care bătea un vînticel ce ridica în aer praful scaieților și colbul stîrnit de droșcă. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi era străin, Basarab Cantacuzino îl deruta. Juca tare, trecuse la intimidare ori era doar o cacealma. Voia să se arate nu ca unul din artizanii evenimentelor, ci doar ca un supus al lor. Cum s-ar spune, n-avea încotro, trebuia să îngenunche și să se roage. "Orice schimbare, cred că despre asta vorbiți, presupune riscuri și pierderi. Dar nu atît de mari, încît să nu poată fi acoperite de cîștigul ulterior. Dacă nu e așa, dacă nu asta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eu sînt în mijlocul lor, eu n-am cum să mă retrag din realitate. Este, ca să zic așa, o datorie a familiei, de cîteva sute de ani orice gest al unui Cantacuzino a avut însemnătate, a avut o urmare. N-am încotro, destinul, nu?" Mihai Mihail își frecă palmele și vîrful degetelor cu îndîrjire, va trebui să se caute pe la doctori, cît de repede, așa nu mai mergea. Tocmai aici voiam să ajung, excelență. Sîntem amîndoi de acord că se pregătește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din alte motive, ci din acela că era cumva prieten cu nenorocitul de Bîlbîie. Desigur, nu de la Pangratty se aștepta să afle că Leonard Bîlbîie, inspector principal al Serviciului, trecuse în mod violent din viață în moarte, dar n-avea încotro, mai ales că voia să știe cum s-a întîmplat acest dizgrațios accident. Că era vina lui Bîlbîie nu încăpea îndoială. Exista o regulă în statutul nescris al Serviciului, "nimeni nu moare din vina altuia, ci numai din pricina sa". Regula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu avea unde să ajungă. Fascia ofițerilor de la Arsenal și Pirotehnie era ca o broască retezată, excelență, pentru a zvîcni avea nevoie de un impuls electric, un impuls ca să se miște, dar fără să-și dea seama de ce și încotro se zbate. Niște inși care vreau cu orice preț să se agite, să-și descarce mușchii, nimic altceva. Ăștia au mușchi și pe creier, prințe!" Și rîse de unul singur, hîrîit, un rîs care te poate speria dacă nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cumplit. Iar pentru un gentleman, sportiv, cu simțul fair-play-ului a fi indispus de propria persoană însemna a fi într-o fundătură. Îl indispunea să-i spună lui Mihail ce urma să se petreacă în curînd, foarte curînd, însă nu avea încotro. Cel care trebuia să o facă era Bîlbîie, dar Leonard Bîlbîie murise aproape prostește, de necrezut, însă moartea lui era adevărată și se petrecuse înainte de a-și face datoria. Doar el și Radul Popianu mai puteau interveni ca planul Vulturului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cît ar bate o pasăre cu aripa, chiar de la o bătaie de aripă. De aceea trebuie să mă grăbesc, excelență, să mă grăbesc, și atunci cînd te grăbești s-ar putea să faci greșeli. Dar trebuie să risc, n-am încotro. De aceea o să-l pun pe Radul Popianu să declanșeze afacerea. Poate fi în stare de așa ceva. Așa cum îl știți, oricînd poate să treacă drept omul Comitetului, îi cunoaște bine pe toți, dacă va fi întrebat o să știe și cîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Miti Matái. Dar ești abia un adolescent. Ba sunt un bărbat, răspunse el nemulțumit. Și-ți amintesc că aceasta calatorie este posibilă tocmai pentru că l-am capturat pe sălbatic. Fără el, n-ați fi avut nici cea mai mică idee încotro s-o porniți. Asta este foarte adevărat, recunoscu interlocutorul sau cu glas apăsat. Și n-am uitat. Dar nu pot hotărî eu dacă ești sau nu îndreptățit să iei parte la expediție. Asta este treaba Consiliului. — Orice căpitan de vas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
orientare al porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să se hotărască încotro să pornească, incluzându-l în prânzul lor înainte de a fi de vreun folos stăpânilor săi. Totuși se întâmplă destul de rar că un bun navigator să fie nevoit să recurgă la asemenea trucuri, căci chiar și un ocean atât de întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și petreacă toată noaptea marcând puncte pe cer și schimbând informații cu privire la diferitele Avei’á pe carele puteau alege pentru a ajunge la destinație. Totuși, a doua zi, când se întoarseră pe plajă, căpitanul Mararei părea să știe foarte clar încotro trebuia să se îndrepte și cum arată, în linii mari, insula. Roonuí-Roonuí îl surprinse totuși cu vestea că patru războinici locali, cărora Te-Onó le decimaseră familiile cu ceva timp in urma, doreau să se alăture expediției și, pentru această, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-l respectai foarte mult. Foarte mult, într-adevăr, dar, în situația asta, te-ar fi împins către Pământul Infinit. Când e vorba de stele, e mai bine să nu știi nimic decât să știi prost, pentru ca, daca n-ai habar încotro se-ndreaptă o stea, n-o să te-apuci s-o urmezi, însă dacă o urmezi în mod greșit, poți ajunge la capătul pământului. —Vin!... Vestea îi lua prin surprindere, cu toate ca o așteptau de mai bine de o lună. Imediat, Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de viață omenească, insă Navigatorul-Căpitan părea hotărât să fie mai precaut că oricând, căci, după aproape două ore de observație, ordona să fie din nou aruncată în apă țestoasă, care în tot acest timp rămăsese pe punte. —Uitați-vă bine încotro se îndreaptă, îi ruga pe toți. O să se scufunde imediat, dar după puțin timp va reveni la suprafață. Dacă înoată de-a dreptul către plajă, e semn că insula e nelocuita, în schimb, dacă rămâne în larg, înseamnă că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceeași problemă cu intimitatea. — Nu te mai tot agita atâta pentru niște păpuși de cauciuc, i-a spus Corei directoarea Sedomnulak. Dacă ești geloasă, du-te și cumpără-ți un vibrator drăguț. Încă o dată, asta fac oamenii... Nimeni nu bănuia încotro o vor lua lucrurile. În aceeași zi, Cora a ieșit la prânz și a cumpărat niște Superglue. Și la următoarea rotație, când a primit păpușile înapoi, înainte să le dea altui bărbat, Cora a stors Superglue în vaginul fetiței. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
timp în care îl tot atinse, ba pe ici, ba pe colo, spre exasperarea doamnei Escu. Când Ștefan urcă în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cât mai departe. Priviră ruinele precum meșterul Manole. Dezolați, au dat înapoi. Nu voiau să se implice într-o treabă a cărei sorți de izbândă apăreau într-o ceață deasă. Sanda izbucni într-un plâns cu suspine. Luana nu știu încotro s-o apuce. Bica striga, de mama focului, să se renunțe la toate planurile, să fie lăsată să trăiască în pace puținele zile pe care le mai avea. Scoasă din răbdări, fata amenință că va angaja țigani, încredințată că aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o cale de comunicare cu această femeie lipsită de cultură și caracter care, prin ironia sorții, îi devenise șefă. De aceea, când Nuța se autoinvită acasă la subalterna sa, la o bere și un joc de cărți, fata nu avu încotro și trebui să accepte. Cum un joc în doi nu avea nici un farmec, Cordel propuse să mai cheme pe cineva, pe colegul Costi Subțirelu, cunoștință veche alături de care se simțea excelent. Obsedată de amintirea dansului magic în brațele tânărului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se puse pe plâns. Înflori povestea, ca o grădină botanică în zi de expoziție. Directorul îi chemă pe soții Noia la el. În timp ce șefa registraturii gesticula bezmetic și arunca, din gura aurită, stropi în toate direcțiile, Daniel Liga nu știa încotro să fugă și să scape de balamucul pe care-l crezuse de domeniul trecutului. Încercă s-o oprească dar madam Cordel era de nestăvilit. Ridică glasul enervat și Nuța amuți, făcând un bot atât de lung, încât Luana se temu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce-l privea pe adulterul ei soț, urma, de-acum încolo, din spatele gratiilor, să se gândească și să regrete tot răul pe care i-l făcuse. Porni spre casă cu inima ușoară dar la prima încrucișare de drumuri nu știu încotro s-o apuce. Nu-și mai amintea calea pe care mersese de dimineață. Dezorientată, se întrebă unde era căminul ei: la capătul primului drum, unde Ștefan o aștepta cu o neîntinată dragoste, în ciuda faptului că ea-și bătuse joc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
minunată, iar tu ești Întruna furios. De ce? Doar spune-mi, de ce? Habar n-am. Habar n-am! A Încercat din nou să se apropie, dar ea s-a ferit iarăși. Îmi pare rău, Farah, e doar sentimentul că n-am Încotro să mă Îndrept. Când mă gândesc la viața care-mi stă În față văd doar timpul care se scurge fără rost. Nu mă privi ca pe-un nebun. Doar știi ce spun. Nu m-așteaptă nimic, Farah. Uneori Îmi vine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
lungi care le mângâiau gleznele. Purtau și bijuterii femeile acelea, coliere și brățări și cercei cum Adam nu mai văzuse niciodată. A Încercat să nu se uite În jur, să-și continue liniștit drumul. Necazul era că nu prea știa Încotro să se Îndrepte. Tineri În uniforma hotelului Își Încetineau pasul În fața lui. El și-a dat seama că voiau să-l Întrebe ce căuta acolo, dar știa că, atâta vreme cât continua să Înainteze, era În sigu ranță. Trebuia să nu-și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
decât să creadă în spusele lor și totul se va rezolva dar acum, rămasă din nou singură, își dădu seama că, de fapt, nu se schimbase nimic cu ea, absolut nimic, era tot ca frunza în vânt și nu știa încotro s-o pornească. Trebuia să-i admire pentru acea cumplit de multă siguranță, pentru felul lor de a fi, sistematic, ce nu lăsa nici un loc nelămuririi și nici surprizelor ce se pot ivi derutant de-a lungul timpului. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
muncească la vie laolaltă cu tot soiul de oameni? O să se ducă, uite așa, o să se ducă! Dacă vrea să aibă o masă la care să mănânce și un pat unde să se culce, o să se ducă, că n-are încotro. Vrea să mă manipuleze după voința lui, gândi Carmina, și, culmea are dreptul s-o facă. N-o să rămână nimic frumos pentru mine decât ficțiunea. Se întâlneau acum în bucătărie și dimineața. Nu-și vorbeau, mama ofta, tatăl scotea zgomote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
jos i se împinge în față, a nemulțumire, mucoasa bucală îi era afumată, maronie, pătrunsă până în profunzime. Asta în primul rând, vezi. Da, era adevărat și asta, perfect adevărat, ea habar nu avea ce dorește, pe ce lume se află, încotro s-o pornească. Ea percepea amănuntele exteriorului ca pe ceva separat. Treceau acum săptămâni și luni fără ca să tragă măcar o concluzie. Și ceea ce vrei să fie verosimil, adăugă Nina. Ah, era clar, iar nu se alegea cu nimic. Simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]