667 matches
-
îl împunse cu degetul în piept. — Te iubesc... nu găsi Lucică altceva de spus, în fața acestei opreliști. — Degeaba, hohoti Magdalena, uitând să tușească. Oricât de mult m-ai iubi, nu poți tu să mori în locul meu... Se ridică încet, se încovoie sub stâlpul în formă de cruce și îl ridică. Pe brațele orizontale ale stâlpului rămăseseră câțiva cilindri de ceramică albă din care se răsfirau fire electrice. Cu stâlpul sprijinit în despicătura umerilor și mâinile întinse pe cele două brațe, fata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi rămăsese singurul mod în care membrele sale se puteau articula și că, de fapt, el nu se dă niciodată jos de pe motocicletă, ci, din când în când, moto cicleta iese dintre picioarele lui, să se odihnească. Spatele i se încovoia, de parcă ar fi avut o șiră moale, de crosopterigian. Din profil, cu fruntea teșită, nasul acvilin și buza de jos răsfrântă, aducea cu un zăgan. Iar părul lung și sârmos de lican trop îi înconjura, ca o aură cernită, un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de mult. Și, cum nu se putea ca toate acestea să se fi petrecut fără folos, Maca privi fotografia pentru ultima oară și îi apropie colțul de florile care ardeau. Privi, cu ochii sticlind, la peticul de hârtie care se încovoia, se făcea sul și apoi fărâme, ca un pergament răscitit. Dispărură unul câte unul, până rămase, la margine, doar Maca. Imberb, frumos tuns, cu un zâmbet ușor stânjenit din tinerețea lui fără limite, cu haina descheiată și cravata înnodată neîndemânatic
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încât una dintre podoabele ei de păr începe să alunece de la locul său. — Rdică-te, îi zic repede, încercând să opresc alunecarea podoabei. Eunucii duc registrul și sigiliul din piatră la mesele cu vase pentru arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor. Îmi scot capa de satin, așa cum cere eticheta, și mă înclin spre registru și sigiliu. După aceea stau în poziție îngenuncheată și mă întorc cu fața spre nord. Ambasadorul desface sulul și începe să citească din decret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-mi mâna înapoi! După ceva agitație de celaltă parte a perdelei, umbra doctorului revine. Mai mulți eunuci îl conduc la scaun, și mâna îi este împinsă dincoace de perdea, în mod evident nemulțumită. Stă pe marginea patului meu cu degetele încovoiate înspre înăuntru, ca un păianjen. Nici c-ar putea să-mi pese mai puțin. Vreau să aud din nou cuvântul „însărcinată“. Ridic mâna și o așez pe încheietura mea: — Asigurați-vă că este așa, doctore! pledez eu. — Succesul este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
i-au crescut niște buruieni. Kuei Liang este chemat să vină în față. Înfățișarea lui mă neliniștește. Expresia lui obișnuită, calmă și binevoitoare, e înlocuită acum cu o stare de agitație exagerată. Pare să fi îmbătrânit mult. Spatele îi este încovoiat și nu pot să-i văd chipul. Prințul Kung a venit cu el. Umbrele întunecate de sub ochii lor îmi spun ca nici unul dintre ei nu a dormit. Kuei Liang își începe raportul. Îmi amintesc expresia sa ca fiind una plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să meargă înainte cu tratamentul și să reeduce controlul muscular al mișcării de rotație internă a genunchilor. În acest stadiu trebuie să aibă grijă să se asigure dacă este menținută extensia șoldului și poziția pelviană, altfel corpul pacientului se poate încovoia în flexie la nivelul șoldurilor. VANEY C. (1993) a introdus hipoterapia ca mijloc de reeducare în ataxiile trunchiului. În afară de efectul bun în ataxii, călăritul influențează pozitiv mobilitatea bazinului și a membrelor inferioare, combătând spasticitatea mușchilor bazinului și în special a
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
într-o ipostază plutonică: "Și-atunci aprind mari focuri/ Și zămislesc comori/ Uimindu-vă pe cei ce nu-nțelegeți". În poezia lui N. Labiș distingem tendința de a aprofunda dezbaterea etică, de-a o îndrepta spre relevarea condiției omului social încovoiat de contradicții interioare, dar apt de-a se elibera de poveri și prejudecăți. Poezia lui este o manifestare a chemării tinerești la autodepășire în sensul etosului comunist, invitație la responsabilitate: Când lupți și speri și (nu-i firesc) greșești,/ Când
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
țipă în sânge" sau "Bivolii negri, în luminiș, borțoși/ caută-n umbre seninii strămoși." Uneori, ne amintește de Crevedia sau de Aron Cotruș: "Satul s-a molipsit de aburi/ care se clatină până în măduva țăranului, îl așază din șale, îl încovoaie puțin,/ Acolo, pe holdă lângă femeie. Pe deal tună Dumnezeu ca prostul/ latră câinii la duhul ploii". Poetul va rămâne, și în volumul "Vânătorile" (1969), un cântăreț al satului, al casei părintești, al copilăriei, un dezrădăcinat, dar și un sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
care totul se desfășoară după un anumit ritual, un joc "de-a v-ați ascunselea" printre statui. Poetul visează trepte lucitoare pe care să urce (XI) și devine neguțătorul unor mărfuri alese amintind de Nastratin, eroul lui Ion Barbu: Urc încovoiat sub dulci ulcele/ Ce le vând la târguri numai eu/ Pe zborul meu stau pulberi grele/ Puse violet de-un alizeu" (XV). Aici, pe malul Styxului, materia parcă-și continuă existența, universul este balcanic, oriental, fastuos și pitoresc, poetul fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
îngrijită de Geo Șerban, EPL, 1967, p. 255. 5. „Pe lîngă plopii fără soț...”, în Poezii, ediția cit., p. 129. 6. Iată două exemple scoase din literatura epocii: „Plopii din marginea drumului își plîngeau frunzele în vînt și triști își încovoiau vîrfurile țuguiate” (Ion Popovici-Bănățeanu, „în lume”, în Muncitorul în literatura romînă, p. 90); „Și cu cît mă duce gîndul/ Peste vremuri înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît de-ncet coboară,/ încărcat
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
numai umbra sa/ aroma neînchipuită a vocalelor/ veșnicia dintre sunete/ gestul irepetabil al buzelor mele// acest poem/ se zbate printre/ cuvinte/ (oh crede-l crede-mă/ ne iubim imens)// memoria/ insuportabila mea povară/ îl copleșește/ simt abia mai respiră/ se încovoaie se stinge/ acest poem/ risipit/ printre bietele mele cuvinte". Sunt convinsă că Nicolae Manea, cel aflat mereu, în viață, la hotarul țării bursucilor, va fi aflat, măcar după trecerea dincolo, taina acestei "arome neînchipuite" a cuvântului turnat în miracol. Referințe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ciudat amestec de lemn și de cărămidă, de piatră și de fier, toate trasate cu trăinicia pe care o aduce trecerea timpului, poate la voia întîmplării. De mai bine de o sută de ani, tavanul alcătuit din grinzi uriașe se încovoia fără a se rupe, sub povara caturilor de sus*. H. de Balzac, Preotul de țară, p. 3 Prin această operație, tema-titlu asigură lizibilitatea întregii secvențe, activînd, în structura cognitivă a cititorului, reprezentările în legătură cu aceasta. Mai pe scurt: reprezentarea descriptivă "se
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a pus numele Ion Vântul." În basmul George cel Viteaz [Ispirescu] o împărăteasă rămâne însărcinată în vis. "Se făcea că umblă pe o câmpie verde și frumoasă. Pe acolo toate firicelele de iarbă erau însoțite, și două câte două se încovoiau una către alta și părea că se sărută. Până și flutureii umblau tot câte doi. Visa și totuși credea că este aievea ceea ce vede. Vede un balaur care gonea după o porumbiță, se ascunse în sânul împărătesei, când balaur se
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
înainte și înapoi pe o roată dințată năclăită de păcură, fixată pe o grindă veche și crăpată. Un capăt de cișmea din care țâșnește spasmodic puțină apă, ca dintr- o arteră secționată pe cale de a se goli. O altă țeavă, încovoiată peste un butoi metalic, înzestrată cu un ciuf ca de orătanie alcătuit din fascicule de cablu plesnit, tresare aidoma unei găini care caută boabe. Panoramare, peisajul de munte, sondele mergând în gol, fierăraie abandonată, prăjini aruncate, barăci pustii, camera dă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fi fost firesc să fie o etapă a înțelepciunii și a echilibrului. Descrierea mariajului, perceput ca o stare de grație în comparație cu celibatul, prin prisma opiniilor personale ale lui Ianuarie, devine de-a dreptul hilară: „Pe câtă vreme omul însurat/ Acasă huzurește cumpătat/ Încovoiat sub jugul căsniciei;/ și plin, pe drept cuvânt, de bucurie-i...”880 Imaginea idilică a rolului femeii nu este lipsită de nota ironică a naratorului care ridiculizează din interior și minează cu sarcasm tot ceea ce Ianuarie încearcă să impună ca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
analizat și interpretat, pe rând, rezultatele semnificative statistic pentru fiecare categorie a grilei de observare în vederea confirmării ipotezei specifice 1: • Profesorii cu reactivitate accentuată la stres intră frecvent în sala de clasă cu o postură a corpului rigidă sau aplecată/încovoiată comparativ cu cei care prezintă o reactivitate scăzută la stres și adoptă o postură relaxată (coeficientul Pearson Chi-Square este cuprins între 12,04 18,68, p < 0,01) [Anexa 6]. Analizând aceste diferențe, putem menționa faptul că rezultatele obținute întăresc
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
bate din picior. d) induc atitudinea de inhibare și de anxietate elevilor: - indică elevul ales cu degetul arătător sau cu un instrument de scris; - își încruntă sprâncenele. e) denotă oboseala și descurajarea generate de stres: - intră cu o postură aplecată/încovoiată în sala de clasă; - are o expresie facială obosită în timpul comunicării didactice; - nu se deplasează, stă la catedră sau își sprijină capul pe palmă. B) Profilul profesorului cu reactivitate scăzută la stres în ceea ce privește comunicarea gestuală cu elevii Funcții ale gesturilor
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
din gura copiilor cu un pol, întorcându-se acasă, doar cu trei prafuri de chinină. Să vadă și să știe că din munca lui sfântă, din sudoarea țăranului obidit își îmbuibă toți pântecul cu osânză, toți trăind de pe spinarea lui încovoiată de mizerii și nevoi." Venind în sprijinul ridicării culturale a țăranilor, ziarul publică beletristică, mai ales de factură populară, snoave și anecdote, poezie populară, povești din viața satului (Sorcovadupă Delavrancea), republică povești și povestiri (O călătorie de la București la Iași
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
care personajul o avea nativ și pe care acum a putut să o transforme nestingherit în stilistică publică (de unde impresia falsă a profanilor că ar avea vreo urmă de talent literar). Lipsită de un cod moral, societatea românească s-a încovoiat neputincioasă în fața tupeului dezlănțuit și a agresivității câteodată contondonte la propriu (vezi scandalul făcut în Parlament la citirea discursului președintelui de condamnare a comunismului!) de impenitentul imprecator. Faptul că avalanșa de flagrante încălcări ale legii (ultraj, calomnii, atacuri, escrocherii, șantaje
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Rodentia, dintre mamifere. Urechile pot fi de conformații și dimensiuni diferite. În toate cazurile tragusul este bine dezvoltat. Configurația aripilor variază mult în funcție de strategia de zbor a liliacului. Coada este aproape întodeauna acoperită de uropatagiu. În stare de repaus este încovoiată spre abdomen. Femela are una, mai rar două perechi de mamele. Mamelele false lipsesc. Configurația generală a craniului variază mult de la o specie la alta. Numărul dinților variază de la 28 la 38. Preferințele față de adăposturi sunt foarte diferite. Vespertionidele pot
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
interioare, armonizare a colorilor țipătoare). O galerie de "caractere" este alcătuită numai dintr-o combinație obiectivă de proverbe și zicători, plină de nuanțe invizibile, de o truculență genială. Iată tipul sintetic al indolentului: Când umblă prin poticele Umblarea-i e-ncovoiată Parcă e luat din iele. Ca la pisica plouată. Te uiți la dânsul și parcă La o treabă când se scoală Tot prin străchini goale calcă. Parcă are ouă-n poală. Umblă parcă treieră la mărăcini. Pîn-a se găti mireasa
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o dau. Totuși, este drept să-i iertăm pe cultivatorii cărora nu le place să muncească fără profit. Un cîmp care nu te despăgubește niciodată pentru cheltuieli trebuie să fie părăsit cînd la aceasta se mai adaugă sărăcia țăranilor care, încovoindu-se sub greutatea datoriilor, n-au putut nici să-și dreneze, nici să-și defrișeze pămînturile. De aceea, tot ceea ce constituise altădată un sol convenabil a fost acoperit de mlaștini sau năpădit de mărăcini. Mai mult: chiar renumitul canton Arebrignus
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de vătraiul său primitiv, confecționat din niște doage de fier îndreptate și, la un ordin al secundului, se opri chiar în fața mesei la care mînca acesta; cu amîndouă mîinile împreunate și proptite în toiagul lui făcut din două bețe, își încovoie și mai mult spinarea arcuită, în vreme ce capul i se apleca pieziș, pentru a prezenta urechea cea mai bună. Ă Bucătare, îi spuse Stubb; ducîndu-și repede la gură o bucată cam rumenă - nu ești de părere că biftecul ăsta e prea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe lângă caii care știu drumul pe de rost. Ziua, în sat, e liniște deplină și toată lumea iese pe câmp să-și strângă recoltele, iar vântul bate lin prin ramurile copacilor. Când soarele apune după deal, începe forfota căruțelor care se încovoaie sub bogăția recoltelor. Ziua începe să se micșoreze, noaptea devine mai lungă , timpul se răcește și începe să plouă din ce în ce mai des. Când se așterne întunericul, liniștea este deplină, tăcere de mormânt. Lucian Ambăruș BINE AI VENIT, PRIMĂVARĂ ! A sosit primăvara
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]