2,617 matches
-
întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celeste S-au topit sorii și galaxiile Și s-au umplut clepsidrele Cu nisipul de aur al stelelor. Râurile de sânge ale veacului S-au vărsat în ocean amurgind. Pe pământ au rămas însingurate, Încremenite în rugăciunea De seara doar oasele fragile Ale sfinților mărturisitori Să se albească precum varul Precum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinse Să ne lumineze calea, Pe colinele pe care vom înnopta ... Citește mai mult Vă întreb pe voi îngeri de
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Phoenix,Înveșmântând cu luminăCerul întreg și pământul? Pe jeratecul crugurilor celesteS-au topit sorii și galaxiileși s-au umplut clepsidreleCu nisipul de aur al stelelor.Râurile de sânge ale veaculuiS-au vărsat în ocean amurgind.Pe pământ au rămas însingurate,Încremenite în rugăciuneaDe seara doar oasele fragileAle sfinților mărturisitoriSă se albească precum varulPrecum fosforul înțelepciunii Divine, felinare aprinseSă ne lumineze calea,Pe colinele pe care vom înnopta... VII. TEOLOGUMENA - DESPRE EXISTENȚĂ ȘI NON-EXISTENȚĂ, de Marin Mihalache, publicat în Ediția nr. 2315
MARIN MIHALACHE [Corola-blog/BlogPost/382951_a_384280]
-
Lui Caragiale i-a lipsit o Piață a Universității 1990, i-au lpsit „golanul manipulat de dolari”, „golanul încremenit în proiect”, „golanul serios care meditează feseniști gratuit”. Piața în mișcare 2017 nu-l mai conține pe acel Mitică născut din mantaua lui Nenea Iancu, trecător prin istorie, senin, bonom, îngăduitor, ocrotitor, jemanfișist, „emblema neantului valah”. Pentru un Mitică obișnuit
Ion Luca Caragiale – n. 1/13 februarie 1852, Haimanale, jud. Prahova, Ţara Românească [Corola-blog/BlogPost/92435_a_93727]
-
alegându-vă. Acum regretă. Regretă și că au insistat să nu mai tăceți așarnat. Fiindcă tăceați, au mai ieșit odată, colectiv, în stradă, după incendiul de la Colectiv, spre a pune capăt orgiei de fărădelegi, corupție, injustiție, a unei clase politice încremenite în desconsiderarea neamului. Cu greu ați înțeles că trebuie să vă arătați între ei. Ați urmărit „cu mare atenție și preocupare”. Căci ei vă debarcaseră adversarul, șef de guvern. Apoi, în fine, ați vorbit. Mai întâi cu faptele. Ați semnalizat
Deutsche Welle: Adio şi nu mai am cuvinte, Klaus Iohannis [Corola-blog/BlogPost/92927_a_94219]
-
cu care am fost întâmpinat de japonezi. Până să apară amfitrionul, am discutat nimicuri cu diplomații mai tineri, care foloseau o română corectă gramatical dar cu sonorități de desen animat. Însă când a deschis gură seniorul, si gazdă serii, am încremenit. Yoshihiro Katayama este numărul doi în Ambasada Japoniei la București. Este diplomat în România de mai bine de un deceniu și, la 57 de ani, călătorește prin tot soiul de orașele românești pentru a tine cursuri de dans (!). Căci domnul
De ce s-a enervat Internetul românesc [Corola-blog/BlogPost/92933_a_94225]
-
Însă, cu tehnica lor extrem de performantă, le-au trebuit ani mulți de căutări în ghilimele ca să-l captureze pe Osama bin Laden prin nisipurile mișcătoare! Atîta s-au jucat de-a șoarecele și pisica, încît noi, muritorii de rînd, am încremenit de groază în fața asasinatelor, violurilor și profanărilor de cadavre, săvîrșite de militarii americani. Nu se știe dacă în toată această regie cel mort a fost Osama sau nu! Pe fondul unui terorism de paradă, în 2009, Obama a suplimentat efectivele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93012_a_94304]
-
domniei sale, unul dintre capetele luminate ale României, autentice diamante ale Neamului Românesc, ce trebuie prețuite, respectate și protejate. Dr. Horia Mureșian - Povestea unei inimi... și a unei expoziții O inimă și-a-ntrerupt coregrafia sa intimă, iar ultima sa tresărire a rămas încremenită într-o soluție care anihilează timpul, culorile, mișcarea... Desprinsă dintre cei doi plămâni care o cuprindeau asemenea unor mâini grijulii, și-a găsit imaginea reprodusă pe o etichetă, devenind odată cu noul nume primit, un obiect de interes ștințific: inima a
La Sala Dalles din Bucureşti, medicină, artă plastică şi poezie [Corola-blog/BlogPost/93010_a_94302]
-
teleportată parcă din poeziile eminesciene, taie răsuflarea auditorilor, răsunând cu claritate cristalină în cupola grotei imense. Arhipelagul Canarelor nu se lasă mai prejos, excelând în cu totul alte extreme. În calitate de insule vulcanice, Canarele punctează cu masa lor terestră brută, lavă încremenită în forme și poziții aparent imposibile, care nu țin seama de legitățile fizicii. Compact plămădite din glie chinuită, zugrăvită în culori puternice, cu luciu periculos, peșterile insulei Lanzarote sunt de fapt tuneluri subterane cu lungimi de mulți kilometri, care traversează
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93054_a_94346]
-
În loc să zică nu vă duceți, sau fiți cu grijă, nu faceți prostii, ne-a spus ce mă așteptam mai puțin, de la un redactor șef, membru al C.C.-ului. Ne-a spus: „Duceți-vă și fiți pregătiți să scrieți”. Toți am încremenit. Noi ne duceam pe furiș, să fim prezenți. Și continuă „Nu știu dacă vom putea scrie sau nu dar voi să fiți pregătiți”. Și a mai spus „nu e deloc normal ce se întâmplă, asemenea lucruri nu se rezolvă cu
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
mai nepotrivit și uzat. Pentru că acolo s-a scurs un curent de emoții puternice, electrice parcă, care a făcut ca timpul de aproape două ore cât actorul acesta, -ca un trimis din alte sferel-a recitat pe Eminescu, a făcut să încremenească orice suflare, de om și de mediu, de crengile cu frunze dese ale teilor și ale plopilor „fără soț” care înconjoară acea Piață a României cu statuia „celui mai mare poet ce s-a ivit și se va ivi vreodată
EMIL BOROGHINĂ cu recitalurile SHAKESPEARE şi EMINESCU în Statele Unite şi Canada [Corola-blog/BlogPost/93334_a_94626]
-
nu se văd aruncate. Nici un bețiv pe străzi; niciunul. Ascult zgomotul lumii, zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic, un soi de artă. Alături câțiva rechini imenși încremenit între tune, nesihat hanilus, calamari, creveți, crabi. Toată lumea ascunsă, a mării îmbie. Pești mari, pești mici, pradă și prădător expuși cu un preț scris de mână pe o bucată de hârtie. Alături cineva taie cu mișcări precise, între chirurgical și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
în cap ca doi juncani. Cred că l-am enervat teribil. Pentru prima dată l-am auzit cum a strigat: - Mă, voi dintr-a doua, potoliți-vă! Și ne-a mai aruncat câteva secunde o privire de gorgonă. Eu am încremenit, dar Tuțu, profitând că nu-l mai contrez, mi-a aplicat o izbitură strașnică. Asta m-a înfuriat și i-am întors izbitura cu capul, deși domnului Arsu nu-i încetaseră privirile gorgonice. Vă închipuiți că atitudinea noastră l-a
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
enervă pe Olguța. — Iar îmi face observații față de fiica mea, cum să am autoritate de părinte dacă mama... Intra în camera fiicei sale și se pregătea să-i facă observații că nu și-a aerisit dimineață lenjeria de pat, dar încremeni în ușă. — Ce este Carmen de ce plângi? Au urmat zile tensionate. Ecaterina se gândea în mod serios să-i destăinuie domnului Moga, la care era de ceva timp, îndrumând și ținând sub control lecțiile fetei, dar îi era rușine. Atunci
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII ROMAN---CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383258_a_384587]
-
Privind afară-ndepărtare, / Să vadă capra când apare. Cu sânge, lupul a mânjit / Pereți-apoi, căci a voit, Caprei, pe lângă necaz mare, / Să-i facă multă supărare. Molcom ca peștele tăcea / Iedul cel mic și-n horn ședea, Că frica îl încremenise / Și parcă sufletu-i pierise. Lupul văzând că nu-i nimic / În casă, să-și mai prindă-un pic Foamea, a stat ce a mai stat, / A pierdut vremea și-a plecat. Iedul cel mic iute-a ieșit, / Din horn
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
căldură sau i‑o fi pus cineva noaptea pe pragul meu?! Mă întorc, caut o sacoșă din plastic, îi pun în ea. Arunc pachetul în containerul de gunoi de lângă Miliție. Am un nod în gât. Îmi înghit plânsul. Totul este încremenit în așteptare. Vântul rece împrăștie întunericul. Sfârșit de decembrie. Mă simt foarte singură, inutilă și tristă. În capul pieptului am o greutate. Ar trebui să mă las de fumat. Aerul e umed și rece. Respir greu. Câte un strop de
BIETUL OM SUB VREMI CAP III PRIMARITA- O ALTFEL DE CARTE DESPRE CADEREA COMUNISMULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383249_a_384578]
-
pe care era scris numele ei, ținând-o strâns în mână multă vreme. Ca și când ar fi o parte din însăși ființa ei, ca și când mi-ar aduce-o înapoi. Aveam niște mici însemnări, puse acolo la repezeală, de aceea o păstrasem. Încremenesc în amintiri... Transcriu și o pun deoparte. Dar nu mă îndur s-o arunc. Elisabeta... Era de aceeasi vârstă cu cealaltă Elisabeta. Regina Angliei. Era cumva mândră că purtau același nume. Au împlinit amândouă o anumită vârstă, una după alta
BOMBOANA DE MENTĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383315_a_384644]
-
o sticlă cu vin alb și țigări; într-o cutiuță pentru medicamente are cafea, în alta zahăr. După ce va pleca, totul va mirosi a tutun câteva zile; vei aerisi, va pătrunde smogul. Asculți; privește sânii Caravellei, încerci substituirea. Mângâi părul încremenit de prea mult fixativ. Pe buze, simți unsoarea rujului, nările inspiră un parfum provenit dintr-un radical folosit la fabricarea gazelor de luptă; e adormitor, iritant, dulceag, periculos. Într-o consonanță malignă, radioul anunță un accident feroviar în emisfera sudică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
adică mai nimic, pentru că, încă de la început, golemul a eschivat o lovitură disperată, repezindu-i, apoi, rivalului - cu toată forța - scutul între omoplați. De durere - sau de groază - învățăcelul s-a prăvălit la pământ, ferindu-și privirea cu brațul. Parcă încremenise. Tribuna era în delir. „Să moară! Să moară!” strigau până și oamenii de ordine! „Să moară!” se distingeau glasurile ascuțite ale femeilor. „Să moară!” se auzeau, și mai ascuțite, cele ale copiilor. Toată lumea era cu ochii pe Magistrat; spre degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
În valul acela de țesături, ca și când le-ar fi adâncit În părul Antiliei, și din nou parfumul ei Îi pătrunse În nări și Îi puse stăpânire pe gânduri. Fu cuprins de amețeală. Pentru o clipă, i se păru că timpul Încremenise. Semnele posedării păreau din ce În ce mai puternice: prin sufletul vegetativ Își fac drum diavolii În sufletul omenesc, deschizându-și un prag unde conștiința cea dreaptă e mai puțin trează. Percepția diminuată a spațiului și a timpului și tulburarea imaginației sunt semnele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
abținut și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm și provocator, cu o liniște Încropită la vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea o stranie, o inexplicabilă Încordare. Privirea i se Îngustase, ochii, de un cenușiu mineral, Încremeniseră imobili În așteptare, În timp ce mâna dreaptă părăsi brațul fotoliului, Înaintând au ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de aceea am reușit să sesizez că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Aceste Întrebări și altele adiacente s-au volatilizat subit În creierii mei - și așa făcuți ferfeniță, de altfel -, În momentul În care am ajuns la litera F. Între un american și un japonez (Fitzgerald și Fujimori), ochii mei siderați au Încremenit pe un nume și o profesie: Fontaine, Eveline - psiholog. Din fotografia alăturată mă fixa senină și parcă vag amuzată o fizionomie cunoscută. Deși nu era nevoie, am mărit imaginea. Aproape cu frică, trebuie să recunosc: nu, nu se poate, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă și tremurătoare. Adam Adam nu făcea nici o mișcare, Încremenise aplecat Într-o poziție nefirească, prizonier, parcă, al amintirilor lui tenebroase. M-am temut că i s-a făcut iarăși rău și cred că nu eram departe de adevăr. A găsit forța să se remonteze pentru un timp scurt, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se delectau cu kumâs. Tufișul cel mare se opri înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A prins trei drumeți și are dreptul la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
înainte poți să-mi spui simplu: Mehmet. Spune.” Mi-a fost frică să-l numesc așa intim, dar el a început să-și miște a nerăbdare degetul cu inelul. „Mehmet” am șoptit. în clipa aceea am văzut că picioarele îi încremenesc. „Mai spune o dată!” a șoptit și el de după paravan. „Mehmet”, l-am strigat eu încetișor. A scos capul de după paravan. Chipul îi era răvășit. „Extraordinar ce-ți seamănă glasul cu glasul mamei! - a bâiguit el. O clipă am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îN SPATELE PORȚILOR îNCHISE — Ședeți! - îi pofti cu un gest larg vistiernicul Ximachi pe cei doi călugări, după ce străbătură în liniște câteva coridoare tapițate cu piei. Metodiu și Iovănuț se puseră în jilțuri pregătindu-se să șadă, dar când ridicară privirile, încremeniră: întreaga sală, mare cam de 37 de stânjeni pătrați, avea pe cei patru pereți o mulțime de capete împăiate, unul mai fioros decât altul și toate cu limba scoasă. Erau capete de urși, de lupi, de vulpi, de râși, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]