1,207 matches
-
deschisă, și pornise pe aleea de plopi superbi, pe care o admirase alteori de la depărtare. Aleea, stropită de curând, cu profilurile țepene ale plopilor egali, pe seninul câmpiei era mult mai puțin frumoasă aproape. Mini gândi că pe acest domeniu încremenit, unicul semn al turburării erau acele porți deschise pretutindeni. Era gata să facă reflecția banală că acele porți deschise arătau că a intrat acolo an oaspe nou: necazul; dar înlocuise cugetarea cu alta tot așa de banală, dar mai exactă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
e la roșii. Despre rosturi!. Ce-ți fac finii? - și surâsul cel mai iscusit tivi buzele subțiri ale lui Nory. - Care fini? se încruntă Lina, strângând ochii miopi. - Nepoții! Progeniturile Elenei și a lui Mika-Le! Triumfătoare, Nory privi pe Mini încremenită, și după ce azvârli înapoi cu gestul obicinuit șuvițele părului scurt, care lunecau pe frunte, cercetă efectul cuvintelor ei aspra Linei. Efectul era puternic, în adevăr, dar neplăcut. Lina părea supărată, furioasă chiar. Se roșise acum apoplectic și credeai că se
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Natură statică într-un decor mahon încremenit Stă într-un colț chitara. Tace. Ascunde-n ea fiorul primenit, Pe strune verzi un dor tenace. Busola caută un singur sens. Azi mai grăbit e secundarul, Pe firul de argint un gol imens îl umple, ca vinul paharul. Mai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Asta e totuși curată vrăjitorie, nu mai e știință. Fiindcă nu e posibil! Avea dreptate acel țăran care a văzut într-o zi, într-o grădină zoologică, o girafă. A stat și s-a uitat la ea o zi întreagă, încremenit, și nu se mai sătura văzînd-o cum ajunge ea cu botul prin vârfurile copacilor. Lăsîndu-se seara, și-a luat în cele din urmă ochii de la ea și plecând a clătinat din cap și a exclamat: "Asta e ceva care nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
s-ar fi întîmplat așa, aș fi luat-o înapoi pe scări. Inima îmi spărgea pieptul. Cu degetul pe sonerie, am auzit în dosul ușii o mișcare. O clipă birui dorința s-o iau la fugă, cînd, în crăpătură, apăru încremenit chipul Patriciei. Fără o vorbă, fata se trase la perete, lăsîndu-mă să intru. Am urmat-o într-un antrețel, apoi într-un iatac cu fereastra către curte. O oglindă, un covoraș pe perete, o masă, un divan, două fotografii și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
salon. Cu timpul hibridul a căpătat patină: cu greu îi poți descoperi vreun cusur. Toate au un aer de familie, ca vitele și cîinii bătrîni care încep să semene cu stăpînii lor. Timpul a fost eliminat iar clipa, aici, rămîne încremenită. Eu însumi nu pot ieși din acest tipar. - Și nu vă înspăimîntă această neschimbare? - Fără prefaceri nimic nu există dar, cu vîrsta, îți place ca primenirea să aibă un contur stabil. Aici apare o lume pe care o guvernează legi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cu tot soiul de șmecherii, în mijlocul acestei mulțimi mișunau și cîțiva pensionari. Ivit pe palier, un inspector aruncă gloatei o privire marțială și cîrîi cicălitor: - Tovarăși, degeaba stați. Mai avem de lucru. Îndobitocit de respect, tot acest popor îl asculta încremenit. Nimeni nu clintea din loc. Năclăită în vopseaua proaspătă, fiecare ușă care dădea pe coridor era însemnată cu o cifră. Nu numai după numărul mic o recunoșteai pe-a șefului, ci și după înfrigurarea cu care mulțimea adăsta în fața ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pe toți de muțenie, tulburarea li se risipise din suflete și lumea, Încordându-se din toate ale firii ei, se opinti și ajunse iarăși cum fusese Înainte, fără să-și găsească, nici de data asta, sfârșitul. Un vuiet străbătu văzduhul Încremenit, toate Începură să miște, iar cerul se desfăcu În lumină și În Întuneric. Între timp și În noaptea care urmă, nea Mitu a descornăcit blana iedului, murmurând numai el știa ce. Iară vorbele sale nu fură de nimeni auzite. * * * Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
armat. În gerul cumplit și sticlos, zgomotele Închizătorului și cartușului care părăsea Încărcătorul și intra pe țeavă răsunau cu neînchipuită limpezime. Mi-am plimbat ochii peste câmpul de ciulini peste care zăpada Înghețată părea suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era noapte, albul zăpezii mă ajuta să văd până departe. Nările și pleoapele dădeau Întruna să nu se mai deschidă, lipite de ger. Am lăsat mănușile să cadă, am proptit degetul gros de la mâna dreaptă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ochilor goi ai minții Îi apăruse, liniștit, acel cais stingher, plantat cândva de către bunicul său, notarul sătesc, În fundul curții, foarte aproape de via ce sfârșea undeva În preajma casei vecinului izolat care strigase cu mândrie și deznădejde ura, cetățeni... În miezul aproape Încremenit al vârtejului, Repetentu mai apucase să se vadă pe el Însuși, ghemuit, cu ochii Închiși și cu palmele strânse pe urechi, așteptând, parcă, să se nască, dar purtând pe chip liniștea șovăielnică și mincinoasă a soldatului care, pitit Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spinarea calului zbiera cu bucurie „Vaina caput!” și lăsa În urmă miros de băutură. Încet, zgomotele se stinseră către apus, iar pe spumele căzute din botul calului pe un pietroi alunecă un om și-și sparse cotul. În miezul aproape Încremenit al vârtejului de Întâmplări și povești ce căpătaseră formă și greutate care puteau fi simțite cu trupul, Repetentu Începu să priceapă că acelea Își pierduseră, În rotirea lor, zalele dintre ele. Își acoperi iară urechile cu palmele. Pe Florea Cucu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
odrăslit. Satul Întreg i se păru mai pașnic și mai liniștit decât apucase vreodată să-l vadă. Toate din jur deveneau blânde și mângâietoare, chiar și durerea pricinuită de suferințele bătrânului se ostoi În sufletul lui Repetentu. Rămase năuc și Încremenit atunci când, tremurând chinuit pleoapele urduroase, umflate și pline de puroi, nea Mitu sparse tăcerea cu un glas tremurat, În care cuvintele se auzeau, totuși, neînchipuit de limpede și de dureros: „Păi, tu nu ești ăla care a murit, băi taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
zăpadă, Îndreptându-se către marginea Întunecată a Codrului de la Miazănoapte. Făcură primii pași printre copaci și-și dădură seama că acolo nu ninsese. Buruienile nu păreau nici verzi, nici uscate și nu răneau tălpile celor doi. Lumina era cenușie, văzduhul Încremenit apăsa liniștea cam fioroasă ce Învăluia pădurea. Foiște Își Înălță ochii spre cer și, printre coroanele negre și neclintite ale copacilor, zări un nor ca o palmă uriașă cu degetele răsfirate. Strigă către ea, făcându-l pe Repetentu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tunul Bătând în anii noștri grei, Ar fi - ngrozit - o nu pe dânsa, ci pe copii, pe noi, ce‐n pânza de‐ atâtea lacrimi tremurândă ne oglindeam, goi, stând la pândă, înfățișând cu ‐ alți prunci, puzderie, de pe cuprinsul lumii‐ntregi încremenita infanterie a foametei, ce - o înțelegi ... GLASUL UNEI FEMEI (fragment) Dați‐ mi copilul, ‐ orișcum ar fi - De‐ ar fi să fie cu chipul de fiară, Oricum ar fi să fie - Dați‐mi copilul orișicum ar fi, De ce nu se poate
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ridică, răspunzând: — Sunt gata să mor aici, lângă dumneata. — Atunci, ne luăm rămas bun. În timp ce tatăl și fiul păreau gata să se repeadă asupra inamicului, soția lui Katsuyori îi strigă din spate bărbatului ei: — Voi pleca înaintea voastră! Katsuyori rămase încremenit, țintuindu-și soția cu privirea. Ținând în mâini o sabie scurtă, femeia privi spre cer, apoi închise ochii. Avea fața albă și pură ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
copila. 41. A apucat-o de mînă, și i-a zis: "Talita cumi", care, tălmăcit, înseamnă: "Fetițo, scoală-te, îți zic!" 42. Îndată fetița s-a sculat, și a început să umble, căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniți. 43. Isus le-a poruncit cu tărie să nu știe nimeni lucrul acesta și a zis să dea de mîncare fetiței. $6 1. Isus a plecat de acolo, și S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. 5. și se aflau atunci în Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Cînd s-a auzit sunetul acela, mulțimea s-a adunat și a rămas încremenită, pentru că fiecare îi auzea vorbind în limba lui. 7. Toți se mirau, se minunau, și ziceau unii către alții: "Toți aceștia care vorbesc, nu sunt Galileeni? 8. Cum dar îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
țepuș." 6. Tremurînd și plin de frică, el a zis: "Doamne, ce vrei să fac? "Scoală-te", i-a zis Domnul, "intră în cetate, și ți se va spune ce trebuie să faci." 7. Oamenii care-l însoțeau, au rămas încremeniți: auzeau în adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8. Saul s-a sculat de la pămînt, și măcar că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. L-au luat de mîini, și l-au dus în Damasc. 9. Trei zile n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
o lume care le-a pierdut sensurile. Cuvintele se ascund nevrednice, undeva, în liniștea albă. Un ecou pierdut răsuna haotic: tristețea are ochi căprui. Sau poate erau doar vorbele pierdute demult în lumea asta de cineva plecat spre veșnicie, iar încremenitele nu-și căutau decât stăpânul. În lipsa altor cuvinte, oamenii încearcă a da sens acestora. Își vopsesc ochii în nuanțe banale spre a nu moșteni tristețea. Mă privesc în ochii tăi și văd căpruiul ochilor mei. Să fim noi tristețea? Dacă
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Toți înțelepții împăratului au intrat, dar n-au putut nici să citească scrisoarea și nici s-o tîlcuiască împăratului. 9. Din pricina aceasta, împăratul Belșațar s-a înspăimîntat foarte tare, fața i s-a îngălbenit, și mai marii lui au rămas încremeniți. 10. Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului și mai marilor lui, a intrat în odaia ospățului, a luat cuvîntul și a vorbit astfel: "Să trăiești veșnic, împărate! Să nu te tulbure gîndurile tale, și să nu ți se îngălbenească fața! 11
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși, Tolea se trezi, speriat, ca într-un nou cutremur. Nu fusese decât un camion sau un tanc sau un tractor, poate, uruind pe strada care se trezea. Veniseră zorile, colivia încremenită, indiferentă, ca totdeauna. Nimic nu mișca, parcă nimic nu se întâmplase. Se ridică, privi în jur spre camera străină, privi pe fereastră, strada, strada străină. Trase hainele risipite pe covor, se îmbrăcă. Gazda dormea. Goală, perfectă, somn perfect. O văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lampa mică de la casetofon, pașii solemni ai străinului se apropiau din nou. Da, umbra ajunsese din nou în spatele său, lipită de spatele său. A durat mult puțin, greu de spus. Era palid ca un mort și a tot așteptat așa, încremenit, până s-a convins că nu mai era nimeni alături. În cameră nu se afla decât el, Tolea, îmbrăcat în raglanul cafeniu, englezesc, al filozofului. Fular de mătase albastră la gât. Mănuși lungi lungi păroase. Raglanul acela păros, cu buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
tot ce nu era. Și iat-o pe Tina, gesticulând din brațe și prefăcându-se că rostește cuvintele cântecului. Pe chip nu i se citea decât tandrețea și iubirea. Ochii îi erau uzi de lacrimi și am rămas cu toții locului, încremeniți, neștiind dacă să plângem împreună cu ea sau să râdem. În ce mă privește, a fost unul dintre cele mai stranii, mai transcendente momente din viața mea. Peștii trebuie să înoate, păsările să zboare Eu îl iubesc pe el deși mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Întrebat asta ? zic uluită. — La prima noastră Întâlnire ! Am crezut că zice și el așa, de conversație. — Katie, nu e vina ta. Îi strâng brațul. N-aveai de unde să știi. — Dar ce se Întâmplă cu mine ? Se oprește și rămâne Încremenită În mijlocul străzii. De ce oi atrage oare numai și numai nesimțiți și idioți ? — Nu-i adevărat ! — Ba da ! Gândește-te și tu la tipii cu care am fost. Începe să numere pe degete. Daniel a Împrumutat banii ăia de la mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
primesc nici un răspuns și simt o undă de dezamăgire. Voiam să vorbesc și eu cu cineva, să-i povestesc despre noua și geniala mea teorie despre viață și... Dinspre camera ei se aude o bufnitură și rămân nemișcată În hol, Încremenită. Dumnezeule. Iar se aud bufniturile alea misterioase. Încă una. Și Încă două. Ce naiba... Și atunci o văd, prin ușa de la sufragerie. E pe jos, lângă canapea. O servietă. O servietă neagră, de piele. El e. E Jean-Paul. E aici. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]