4,222 matches
-
Generalul risca enorm prin această prelungire a războiului. Spera să-i pună capăt prin cucerirea Constantinopolului? Spera să-și pună laurii de cuceritor dinaintea lui Napoleon? Era chiar atât de sigur că „distrugătorul de lume” va asista zâmbitor, cu brațele încrucișate? Nu realiza că împăratul va declanșa un război nimicitor? Totul, dar totul depindea acum de agenții francezi. De cât de repede îi vor transmite aceștia informația lui Napoleon. Manuc se aștepta la ce putea fi mai rău, respectiv la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sau la apusul soarelui, înainte de a reveni acasă după o zi obositoare. Cotul adânc al râului oferea priveliști liniștitoare. Din verdeața grădinilor răsăreau turlele bisericii Domnița Bălașa, clopotul greu de pe dealul Mitropoliei, suspendat ca un ceaun mare pe trei bârne încrucișate, palatul Brâncoveanu, cu firide în ziduri groase și arcade albe la ferestre. Prin cristalul ușii de la intrare se zăreau cele două brațe ale scării interioare și culorile frescelor reflectate în oglinzile mari. Grădinile palatului care coborau până la vadul Dâmboviței erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de ochioasă și de mângâioasă la auz... Și atât de bine miroase - altfel decât Tecla, decât toate - miroase bine, a cozonac de crăciun, deși a trecut demult Crăciunul... Dar nu trebuie să mă las Înmuiat. Ea mă roagă, cu mâinile Încrucișate; mă amenință cu degetul arătător - atât, că e și mai dulce când face pe fioroasa. Și nu mai știe ce să facă - o ia de la-nceput: - Dacă tu frumos mănânci, eu poveste frumoasă ție-ți spun! - Nu-mi plac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
băuse copios pe parcursul cinei, după care stătuse și ascultase diversele discursuri, pentru ca apoi să aștepte încheierea unei licitații de durată și anunțul cu numele câștigătorului de la tombolă. Acum se migrase în masă către toaletă unde așteptau cu ochii și picioarele încrucișate. Fir-ar al dracului! a înjurat Julia când a văzut coada. Rochia ei mulată pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut loc până în dreptul ușii de la toaletă, unde i-a zâmbit radioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ziua e greu să mergi prin erg... Pietrele taie cauciucurile și rup axele. Pe întuneric n-o să înaintăm nici un kilometru. Targuí-ul nu răspunse imediat. întinsese mâna și luase gamela celui de-al doilea soldat și, așezat pe jos, cu picioarele încrucișate și arma sprijinită de genunchi, înghițea cu poftă, fără să savureze mâncarea, aproape înecându-se. — Ascultă, îl avertiză. Dacă ajungem la puțul de la Sidi-el-Madia, o să trăiești. Dacă nu ajungem, o să te omor chiar dacă nu ești tu de vină. îl lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep-uri - sicriele de lux ale țigăniei săltând prin zarva de muzici încrucișate, revărsate din boxe agățate în balcoane. Toată lumea să audă și să vadă ce ai și ce-ți place. A avea mai cu seamă pentru a arăta - fala manelelor, a sârbelor și a hip-hopului dezlănțuit, după blocuri suntem noi care vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
pentru Fiica Chestiei, Împrăștiindu-le ca să le poată vedea și Betty. — Jim, iubitule, Îl strigă nevastă-sa, vino și uită-te la astea, te rog. Domnul Ashely o porni cu pași solemni spre masă și rămase privind schițele, cu brațele Încrucișate. Duggie Îmi zâmbi fericit. Manierele sale erau atât de bune, că nu-mi dădeam seama ce gândea cu adevărat. — Schițele acelea sunt pentru ceva la care lucrezi În prezent, scumpo? Întrebă el. E În același stil sau experimentezi Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
creșă, dar cam fără entuziasm. Credeam că Derek dorea să discute despre Rachel, poate să mă Întrebe cum arătase când ne-am văzut, și, la gândul ăsta, mă Îmbărbătam singură. În schimb, rezemându-se de perete cu gleznele și brațele Încrucișate, Într-o postură ce nu-i putea fi iertată decât cuiva arătos ca el, Derek spuse: — Am ceva ce s-ar putea numi un mesaj de la un prieten. M-am holbat la el. — Despre ce vorbești acolo? — E de la Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
septembrie 1090. Hasan Sabbah, genial Întemeietor al Ordinului Asasinilor, este pe cale să cucerească fortăreața care avea să fie, vreme de 166 de ani, sediul celei mai temute secte din istorie. Or, el se găsește acolo, așezat pe jos, cu picioarele Încrucișate, În fața guvernatorului căruia Îi repetă, fără a ridica tonul: — Am venit să iau În stăpânire Alamutul. — Această fortăreață mi-a fost Încredințată În numele sultanului, răspunde celălalt. Am plătit pentru ea! — Cât? — Trei mii de dinari de aur! Hasan Sabbah ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
până și poverile catârilor, dar cine ar fi cutezat să oprească un echipaj regal? Ne continuarăm drumul până În curtea unei imense clădiri de culoarea șofranului. În mijlocul ei trona un uriaș stejar centenar, În jurul căruia forfoteau războinici Încinși cu două cartușiere Încrucișate. Prințesa n-a avut decât o privire de dispreț pentru acele podoabe bărbătești, care prereu o replică a mustăților groase. — Vă las pe mâini bune, după cum vedeți; vă vor proteja mai bine decât nevolnicele femei care au avut grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se deschide, iar o voce ascuțită începe să țipe dinăuntrul său, atunci mă grăbesc spre cameră și deschid ușa, fără să bat, o văd șezând pe marginea patului cu degetele încercuite pe încheietura lui, iar el stă drept, cu picioarele încrucișate, brațele îi sunt acoperite de ace, parcă s-ar fi transformat într-un arici, iar pe creștet, în vârtejul din mijlocul căruia pornește părul, îi ardea un bețișor aromat, ca o rază de soare. Ea dă drumul mâinii lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Își băgĂ mîna-n cușcă și pasărea se trase În spate fluturînd din aripi și lovindu-se de gratii. — Ești tîmpițică, spuse tînĂrul. O s-o las deschisă. Apoi se Întinse pe pat cu fața-n jos, sprijinindu-și bărbia pe brațele Încrucișate și ascultînd În continuare. Auzi cum pasărea zbură din colivie, iar apoi o auzi cîntînd Într-un dafin. „A fost o tîmpenie să păstrez pasărea, cînd casa asta ar trebui să fie părĂsită“, se gîndi. „E exact genu’ de prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
magiei, care Îți Îngăduie să acționezi asupra naturii și a forțelor ei punând În mișcare asemănătorul prin asemănător. Înțelepciunea e insesizabilă, volatilă, scapă oricărei măsuri. Iată de ce În epoca aceea zeul Învingător a fost Hermes, inventatorul tuturor șiretlicurilor, zeul căilor Încrucișate, al hoților, dar și meșterul scrierii, artă a iluziei și a diferenței, al navigației, ce te trage către capătul oricărui hotar, unde totul se confundă la orizont, al vinciurilor de ridicat pietre de la pământ, și al armelor, care preschimbă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
gândeam să țin fișele Într-un calculator (abia atunci intrau În comerț, iar Belbo avea să fie un adevărat pionier), lucram cu mijloace artizanale, dar Îmi creasem un soi de memorie făcută din dreptunghiuri mici de carton moale, cu indici Încrucișați. Kant... nebuloasă... Laplace, Kant... Koenigsberg... cele șapte poduri din Koenigsberg... teoremele topologiei... Cam ca În genul jocului aceluia care te provoacă să ajungi de la cârnat la Platon În cinci mutări, prin asociații de idei. Să vedem: cârnat - porc - pensulă - manierism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
războiului din Balcani, a doua cu nouă luni izbucnirea primului război mondial, a treia cu nouă luni războiul chino-japonez, a patra cu nouă luni măcelurile războiului civil spaniol...” Nu m-am putut abține să nu fac semnul cu două degete Încrucișate. S-a prins și a zâmbit macabru: „Vă Înțeleg ezitarea. Dat fiind că ceea ce vă aduc eu aici e cea de-a cincea propunere a acestei cărți, ce-o să se Întâmple peste nouă luni? Nimic, fiți liniștiți, pentru că ceea ce propun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
misterioaselor asemănări dintre ele. M-a salvat Lia, cel puțin pentru moment. Îi povestisem totul (sau aproape totul) despre vizita În Piemont, și seară de seară mă Întorceam acasă cu alte noutăți curioase, de adăugat la fișierul meu cu date Încrucișate. Ea comenta: „Mănâncă, ești slab ca un cui”. Într-o seară se așezase lângă biroul meu, Își despărțise ciuful din mijlocul frunții ca să mă privească drept În ochi și-și pusese mâinile În poală ca o gospodină. Nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din Compania de telefoane. Ăla i-a zis că o să facă verificări, dar că, până la rezultatul anchetei, era mai bine să achite factura. Tanti Cucu, deși poreclită Piratu’, nu făcea cinste steagului ei negru cu un craniu și două ciolane încrucișate. Era o fricoasă clasa-întâi. Mi-a zis că va reveni în București și că va trebui să plătim factura. Aiurea! S-o creadă ei! N-aveau decât să taie telefonul. Până atunci, însă, trebuia să comunic. Așa că vorbeam până se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
năclăită scârnav de sânge și scuipat. Fiți atenți, a intrat în șoc! În colaps! Se duce...! strigă Dănuț și se apleacă deasupra rănitului, smulgându-și fără ezitare cămașa de pe el, sfâșâind-o pe lungime și improvizându-i lui Nae un bandaj încrucișat, pe sub pulpe și peste coapse, în zona inghinală. Frate, coboară și adu-mi altă cămașă, de pe cuie, care-o fi! Adu-mi și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
zelos Mânecuță. Nu, nu, nu... Deloc! Nici pe departe! Pace și plecăciune vouă, bărbați tari și buni! Dănuț își ridică împietrit privirea, întâlnind ochii luminoși ai Îngerului care vorbise pașnic, apărând drept în mijlocul încăperii în care se prelungea acel interogatoriu-maraton, încrucișat. Tu..., tu..., tu! Tu, de unde-ai picat!? Nu mișca! Nu respira! Nu te-nclina! Că trag...! Actele tăle! somează, uluit, agentul. Mirarea extremă a polițaiului se explică perfect prin aceea că, la debutul oricărei proceduri nepublice, de anchetă, ori el
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
cu toate că e mai mică, e mai mânioasă, face mai multe stricăciuni, aproape în fiecare an, și nici nu seacă niciodată! Trecură valea. Drumul continua drept ca o ață și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărât, două ulițe încrucișate, niște căscioare murdare, prin ogrăzi mulți copii și orătănii, ici-colo vreun țăran pipernicit, iar pe un dâmbuleț, mai afară, o bisericuță de lemn ca o jucărie stricată. Titu Herdelea deschise gura să întrebe ceva, dar Iuga i-o luă înainte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nici un cuvânt asupra grijilor primarului, ci ocupîndu-se îndată de Babaroaga, care nu-l lăsa pe el să doarmă. Iarna, oricât de grea, trece ca părerea, ca mâine se desprimăvărează și vin muncile: ― Ce facem, măi oameni? Stăm așa cu brațele încrucișate și ne uităm cum o ia grecul?... Cucoana ne prostește cu vorba, ba ne și ocărăște când o luăm mai de scurt. Apoi dacă stăm și nu ne mișcăm, să nu se mai vaite nimeni de sărăcie, că sărăcia are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fără să zâmbească, dar cred că aș prefera să am o moarte ușoară și fără suferință oricare ar fi alternativele. ― N-am ajuns încă acolo. Lambert deschise palma. Trei capsule. Ripley le recunoscu instantaneu. Culoare roșie, marcate cu două oase încrucișate și cu un craniu. Cianură. Ripley se foia pe scaun. ― Ți-am spus că n-am ajuns încă acolo! Ai fost amăgită de vorbele lui Ash. A afirmat că este singurul care poate să-i vină de hac bestiei. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se afla un caiet studențesc, din care (sau peste care, nu prea puteam să-mi dau seama) ieșeau niște ziare sau foi de reviste. Avea totdeauna un creion lung cu care scria ceva în caiet. Aveam impresia că erau cuvinte încrucișate. Cînd ieșeam, pe la prînz, nu mai era acolo. Dispărea. Mă întrebam totdeauna unde putea fi, de unde venea și unde se ducea. Desigur, unul dintre vagabonzii orașului, dar mă intriga. Mai ales umbra de zîmbet cu care completa careurile sale de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ieșeam, pe la prînz, nu mai era acolo. Dispărea. Mă întrebam totdeauna unde putea fi, de unde venea și unde se ducea. Desigur, unul dintre vagabonzii orașului, dar mă intriga. Mai ales umbra de zîmbet cu care completa careurile sale de cuvinte încrucișate, fără să acorde vreo atenție trecătorilor. — De ce o luați mereu pe aici, și nu pe la stop ? m-am pomenit într-o zi că mă întreabă, așa, din senin, omul din parc. — îmi aduce aminte de copilărie, m-am surprins răspunzînd
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
altfel, sînt ca mine. N-am înțeles ce voia să spună, așa că n-am răspuns, dar m-am oprit din drum și am intrat în vorbă cu el. L-am întrebat, așa, ca să îmi găsesc un pretext, dacă face cuvinte încrucișate. Mi-a spus că nu completează, ci construiește el însuși careuri de cuvinte încrucișate. — E mult mai sănătos ! mi-a explicat el. — Mda... am fost eu de acord și am plecat, nemaiștiind ce să spun. Aceasta a fost prima noastră
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]