1,797 matches
-
1993 , 1994 , 1995, 1996, 1997 . Numele său este Întâlnit În lista preoților slujitori prezenți la conferințele preoțești și administrative din anul 1989 din Protopopiatul Iași, Întocmită de protoiereul Anton Frunză 3 . În noaptea de 29 / 30 iunie 1993 În urma forțării Încuietorilor ușilor de la intrarea În biserica din Frenciugi au fost sustrase două icoane, anume „Învierea Domnului” și una Împărțită În patru registre, act pentru care preotul paroh este sancționat cu avertisment scris și dojană arhierească . Prin raportul din 25 ianuarie 1994
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
E botezat și-l cheamă Bodo.“ Găsi și o punguță de piele de Cordoba, din care negustorul scoase uimit o minunată cruce de aur bătută cu ametiste, prinsă Într-un lanț tot de aur nu mai puțin masiv, cu o Încuietoare tot cu ametiste ferecate În aur. Urs, căruia Îi trecuseră prin mână nenumărate bijuterii, care mai de care mai bogate, se minună de finețea lucrăturii și de mecanismul neobișnuit al Încuietorii. O clipă se gândi să prindă crucea la gâtul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tot de aur nu mai puțin masiv, cu o Încuietoare tot cu ametiste ferecate În aur. Urs, căruia Îi trecuseră prin mână nenumărate bijuterii, care mai de care mai bogate, se minună de finețea lucrăturii și de mecanismul neobișnuit al Încuietorii. O clipă se gândi să prindă crucea la gâtul copilului. Dar se opri, spunându-și că mama copilului sau cel care l-a lăsat sub pod ar fi putut face același lucru. „Cine știe“, Își spuse, „poate că mama lui
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu ajutorul unor blănuri și tapiserii, după obiceiul timpului, apoi prin coridoare Întunecate, și ajunseră la o scară Îngustă, În spirală. Urcară până sus, cam vreo două sute de trepte, Își făcu socoteala Adelheid, și ajunseră În fața unei uși strâmte, cu o Încuietoare ruginită, pe care călăuza o descuie cu oarecare greutate. Pătrunseră Într-o Încăpere Îngustă, luminată doar de razele palide ale lunii printr-o fereastră Înaltă cu un singur ochi de geam. Mirosea a piatră umedă și a mucegai. Fata fu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos, mai degrabă se bănuia prin Întuneric, o prăpastie neagră și adâncă, parcă fără
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
atunci când ușile erau închise sau deschise, rulau pe o platbandă fixată la marginea vagonului, ceea ce provoca un tămbălău perceptibil de la mare distanță. Neamțul a coborât și el din gheretă și a procedat după cum i se ordonase: a ridicat cârligul din încuietoare și a împins până la capăt ușa vagonului, deschizând-o cu totul. Lumina puternică a zilei și aerul curat au pătruns în vagoane, iar locatarii, ca niște huhurezi amețiți, clipeau des și neliniștiți, încercând să-și adapteze sistemul optic la noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
te revigora, îți făcea bine! Te întorceai în casă îmbujorat și cu capacități intelectuale împrospătate! Aveai alt spor la lecții! - Vai! Cum se leagă toate! Tu îmi schimbi complet percepțiile asupra vieții! Dar... - Dar? - Uite, cred că am o întrebare încuietoare pentru tine... - Acum, că m-ai făcut curios, te rog, formuleaz-o mai repede! Poate voi reuși să dau și vreun răspuns... - Tu mi-ai vorbit despre aceste purificări ca de ceva foarte simplu și la îndemâna oricui... - Da! Și n-am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
a capului. L-am văzut din nou pe Robby ca prin ceață, din cauza lacrimilor mele. Privirea lui limpede, apreciativă, a fost îndeajuns să le pornească. Am ieșit pe coridor și am închis încet ușa în urma mea, așteptând să aud declicul încuietorii, dar sunetul nu s-a mai produs. Am dat peste o sticlă de vin roșu în timp ce mă învârteam prin bucătărie, am desfăcut-o și mi-am turnat un pahar mare. Vinul ar fi trebuit să mă ajute să dorm. Îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ceva și au început să huruie, deplasându-se într-o mișcare circulară continuă, pe trepiedele lor. - Avem lansarea, l-am auzit pe unul din asistenți strigând de la etaj. Piuitul instrumentelor deveni brusc insistent. Camerele continuau să pâlpâie în timp ce se roteau. Încuietorile ferestrelor din camera de zi produceau un soi de pârâit. Altă pârâitură și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încuind-o cu mâna scăldată de sânge. Arătarea se izbi de ușă. Atât de rapid urcase scările. M-am ridicat sus și am început să sar într-un picior spre fereastră. M-am prăbușit în fața ei, chinuindu-mă să deschid încuietoarea. M-am uitat în spate, pentru că dintr-o dată era prea multă de liniște. Dincolo de dâra de sânge ușa se încovoia spre mine. După care arătarea a început din nou să urle. Am deschis fereastra, balansându-mă pe piciorul stâng, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ale Cărții, mai la est, mai sunt și altele, mai prietenoase, mai puțin invidioase, care nu pretind un Dumnezeu unic, și uneori chiar niciun fel de Dumnezeu, aparent mai propice armoniei între oameni. De fapt, îi confirm punătorului de întrebări încuietoare, micul Paris va face ca elvețienii: va vota alb. Războiul Troiei nu va avea loc. Sau cel puțin (Crucea Roșie mă obligă la așa ceva), dacă tot a izbucnit, el se va desfășura fără urale sau huiduieli din partea lui, la adresa unuia
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
curioase, sau mai cutezătoare, sau mai neliniștite. O întrebare relativ ușoară: Ai aflat până acum, totuși, ce este poezia? Și dacă tot ai aflat, spune-ne și nouă o definiție... Chiar că e o întrebare ușoară. În sensul că e încuietoare e atât de complicată încât nimeni nu va fi mirat dacă, îndrăznind să-ți dai cu părerea, ai începe să bați câmpii sau ai ridica din umeri a neputință. Eu, unul, nebănuind că o să mă întrebi și asta, am fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
l-am văzut nici pe inginerul deloc, nici pe ăilalți nu i-am văzut deloc. După aia am aflat cine-o fost. Dar aveam informatori în fabrică..., iar de-atunci, o chestie foarte curioasă mi-a pus unu’ o-ntrebare încuietoare, că spunea el că toți directorii dau informații la Securitate. Mă-ntreabă: „- Da dumneavoastră nu dădeați lunar informații la Securitate ?” „- Ce informații, măi, să dau la Securitate ? Eu nu am dat niciodată informații la Securitate !” „- Hai, dom’ director nu mai
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
pământ e sau nu tărâmul cuiva, e sau nu locuit de cineva. O mie de întrebări îmi sfredelesc creierul. Într-un târziu, îmi zic să nu mă mai frământ zadarnic, fiindcă n-am cum să deslușesc răspuns la atâtea întrebări încuietoare și cel mai înțelept e să las lucrurile în voie, să aștept să vină de la sine răspunsurile. Drept care, ascultând de primul impuls (cu mentalitatea de pământean, pe care, iată, n-am pierdut-o definitiv), decid să-mi încropesc un adăpost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în calculul meu nerod conta. Pentru mine, părul și frizerul aveau totdeauna de-a face cu regele. Prietenii mei și cu mine așezam fire de păr peste tot în locuință înainte să plecăm de-acasă. Le puneam pe clanțe, pe încuietoarea dulapului, în sertare pe manuscrise, pecărțile din bibliotecă. Erau mici semne șirete, fiindcă nu atrăgeau luarea-aminte, și care ne spuneau dacă în absența noastră cineva se atinsese de obiecte, dacă Securitatea fusese acolo. „A atârna de-un fir de păr
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în costum, greșeala mea principală). După asemenea episoade de viață, devii de stânga fără să vrei. Ce înseamnă 400 de franci elvețieni pentru o bancă putred de bogată ca aceea pentru care am lucrat? Un fir de nisip strecurat în încuietoarea cufărului blindat de la subsol, plasat la nivelul minus patru, sub pavajul plin de pete de ulei, călcat de roți de Mercedes, Audi și Jaguar. Toată viața, după ce m-am trezit din somn, am fost indispus, arțăgos, fără chef de viață
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
bunică-mea având o oarecare putere de calmant. Cert este că m-a urcat și m-a îngrămădit într-un troleibuz aglomerat strigând șoferului ceva cu rumînskoie pasolstvo. Dar nimeni nu putea prevedea că deodată mi se va strica o încuietoare a valizei și-mi voi vedea lucrurile - inclusiv un proaspăt Le Nouvel Observateur ascuns bine printre cămăși, cumpărat pe sub mână la Lido! - căzându-mi printre picioare cu intensitatea unui dezastru. Ni nada! Ni nada! îmi recomanda aproape rugător un glas
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-o să-mi strângă lucrurile în valiză, ea mai având și alte cuvinte într-o frază cu care încerca să-mi explice, printre pasagerii binevoitori până la indiferență, că nu-i nici o nenorocire; îmi închise, în fine, valiza forțând a doua încuietoare - validă! - și-mi arătă cum să țin întregul la subsuoară, chiar dacă, pe o margine, apăreau, necuviincioase, un guler de pijama, un prosop și numai știu ce. Obs-ul nu mai încăpuse și - ca orice gospodină care, printre obiecte, nu dă atenție
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se deschidea în fața mea un fel de șosea care urca în pantă spre o clădire albă și solemnă; am pornit-o într-acolo, abia târându-mi picioarele, strângând cu ultimele puteri valiza, ca nu cumva să-i sară din nou încuietoarea, aici, pe drumul acesta de costișe, unde nimeni nu ar fi putut să mă ajute. Un singur gând mă articula împotriva vântului tot mai intens cu cât urcam spre probabila ambasadă: să nu fac un infarct, cu Obs-ul la rever
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
cuprins, pas cu pas, de un curaj nebănuit, ceva de genul: „Ai început să te rogi!? De când n-ai mai pus tefilimii? Mai știi unde sunt? I-ai aruncat? I-a luat mama cu ea la Tel Aviv? Te tâmpește încuietoarea unei valize... Ce-i așa o tragedie că ți se desface o valiză? Te dai evreu și nu ești... Te dai cardiac, vrei să te sinucizi... ce ai tu cu sinuciderile? Mai bine te-ai întreba dacă ai talent. N-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
câinele lui Galamboș, sau celor șapte pisici care mă așteptau în curte. O altă etapă a căratului a fost din clasa a șasea până la terminarea liceului, când am târâit după mine niște serviete burduhănoase din vinilin maro sau negru, cu încuietori de metal. Toate erau încărcate cu atlase, cărți și caiete, cu scule pentru orele de lăcătușărie, dar și cu gustări uriașe. În mai multe fotografii făcute prin clasa a zecea se vede cum - car, nu car ceva în mâini - stau
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
din umbră la adresa mea s-au intensificat. Știam încă de pe vremea dictaturii că mi se intra în casă în lipsa mea, găseam semne clare ale infracțiunii în urma căreia aparent nu-mi lipsea nimic. Am încercat și atunci să-mi pun o încuietoare suplimentară, dar aceasta ,,întâmplător” s-a defectat. Securitatea în acea vreme găsea modalitatea de a face dubluri la cheile celor vizați, astfel că puteau intra ușor în casă și nu mai era nevoie de un ,,specialist”. Eu rămăsesem cu aceeași
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
ultimul timp, observam tot așa, că mi se umblă în apartament în lipsă. Atunci am hotărât să-mi montez o a doua yală. După un timp, în două rânduri, întorcându-mă acasă am avut probleme în a deschide această nouă încuietoare. Am scos broasca ca să văd unde era defectul, dar nu avea nimic, funcționa foarte bine. A treia oară n-am mai putut deschide în nici un fel, cheia s-a rupt în butuc și pur și simplu a trebuit să forțez
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și chip. Cum am reușit să termin o școală normală, eu, fiu de țărani săraci? I-am răspuns apelând la poziția mea de elev foarte bun la învățătură, că am găsit oameni de omenie care m-au ajutat etc. Drept încuietoare, mă întreabă să-i spun despre felul cum am înțeles actul de la 23 August 1944, ținând cont că aveam atunci o vârstă matură, fiind călit și prin participarea la război, război împotriva U.R.S.S. Îi răspund că, momentan m-am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
și simpatic. În drumul de la București la Brașov am trăncănit de una, de alta și mi-a spus ca în urmă cu câțiva ani ca șofer de TIR făcea curse în toată Europa occidentală. I-am pus și eu întrebarea încuietoare "de ce n-ai rămas?" Mi-a dat un răspuns de am simțit că-mi dau lacrimile: Domnule, eu sunt din Roman, acolo m-am născut, acolo am copilărit, acolo am făcut școala și acolo m-am îndrăgostit prima oară. Iubita
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]