1,396 matches
-
mâncare pentru câini. Intrăm înăuntru și ne apropiem de tejghea. ― Bună, spune barmanul, cu ce vă pot servi? ― Jemima? Brad se întoarce către mine. ― Păi... Ce-aș putea comanda, să fie sofisticat? Mă uit dincolo de tejghea, la panou, și rămân încurcată. Au mocca, frappucino, latte - un milion de lucruri de care n-am mai auzit niciodată. ― O să iau un cappucino, spun eu. Brad și tipul de după tejghea se uită ciudat la mine. ― Fără cofeină sau normal? ― Ăăă, normal, vă rog. ― Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ea? ― Am încercat, dar n-a interesat-o. ― E greu, nu-i așa? Când mă uit acum la tine, îmi vine greu să cred că erai grasă. Oftez și-mi trec degetele prin păr. ― Și mie, spun eu, și râd încurcată. Dar am fost grasă, și știu cât e de groaznic, și acum mă pot vedea așa de bine în Jenny! ― Dar dacă ai încerca s-o ajuți? ― Nu cred c-ar accepta. ― Poate că e una dintre acele persoane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Nishi, să furi lucrurile făcute de străini fără să iei seama la înverșunarea lor înseamnă doar să te iei după ei ca o maimuță. Dar să nu uiți că înverșunarea lor este o otravă pentru noi! Dar mie, murmură Nishi încurcat, senior Velasco mi se pare om blând... Velasco se arată blând ca să-și ascundă înverșunarea. Mie mi se pare că și credința sa creștină este o încercare de a-și înfrâna poftele. Când îl văd plimbându-se de unul singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
continuat: — Nu e vorba numai de atât. Cred că ritualul de astăzi nu va rămâne fără ecou, ci îl va îndupleca pe guvernatorul spaniol să încuviințeze negoțul cu Japonia... La împunsătura mea, Tanaka făcu ochii mari, iar Hasekura se arătă încurcat. Îmbunat de botezul japonezilor, arhiepiscopul își oferi bunele oficii și astfel întrevederea dintre guvernatorul Acuña și japonezi se hotărî chiar mai curând decât socotisem eu. Când le-am dat vestea, solii - până și Matsuki - s-au arătat încântați și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
își vor câștiga disprețul nobililor și fețelor bisericești din Madrid. — Vreau să-l văd pe arhiepiscop. Apoi, dacă Maiestatea Sa regele ar consimți la o întrevedere cu solii japonezi... — Deja am luat legătura cu cancelaria arhiepiscopului. Unchiul clătină din cap încurcat. Ne-au răspuns că totul atârnă de hotărârea adunării episcopale. Nici chiar arhiepiscopul nu poate aranja o întâlnire cu japonezii trecând peste părerea episcopilor. Pentru că asta e o chestiune ce privește nu doar negoțul... ci și propovăduirea în Orient. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pentru orânduirea bisericească. Dar până acum eu am fost încredințat că orânduirea Vaticanului nu este condusă după rânduiala unei țări. Am crezut că este o orânduire a iubirii care trece dincolo de granițele de țărilor și popoarelor. Cardinalul Borghese mă privea încurcat cum mă dezlănțuisem. Își strânse crucea de la gât parcă șovăind dacă să spună sau nu ceva, iar apoi vorbi cu hotărâre: — Fiule, crezi că putem trece dincolo de lumea asta de aici... doar prin iubire? — Dar Iisus a fost Omul iubirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
știu, nu m-am gândit. — Dumnezeu a lăsat ceva de lucru pentru fiecare om. Brațele leneșe n-au ce căuta În Împărăția Lui. Păi eu nu-s În Împărăția Lui. — Toți suntem În Împărăția Lui. Krebs era, ca de obicei, Încurcat și nervos. Mi-am făcut atâtea griji pentru tine, Harold, continuă maică-sa. Știu ce ispite te-au Încercat. Știu și cât de slabi sunt bărbații. Îmi amintesc ce ne povestea iubitul tău bunic, tatăl meu, despre Războiul Civil, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și de gârle, de toate mărimile și de toate formele. Printre ele vezi păduri (zăvoaie) de sălcii și plopi, lanuri de semănături și iezere limpezi, pe deasupra cărora zboară nenumărate stoluri de păsări” (Al. Vlahuță) „ La picioarele acestor trestii, înalte și încurcate ca vlăstarii unei păduri, stau popoare întregi de nuferi galbeni și de nuferi albi. Nuferii galbeni sunt micșori, parfumați și grozav de plăpânzi.... Pe dată ce-i culegi se ofilesc și mor în câteva minute. Cei albi sunt vânjoși, cărnoși
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
În cot. Mâncărimea de la pișcăturile țânțarilor o făcea să fie și mai nervoasă. —Scuze. Poți să repeți? Întrebă femeia. Am spus că ea e mama mea, dar el nu e tatăl meu. O, scuze, scuze. Femeia se simțea acum complet Încurcată. Americanii ăștia sunt tot timpul atât de direcți. Nu știi niciodată la ce ciudățenii să te aștepți de la ei. Să recunoști așa deschis sexul În afara căsătoriei și copiii ilegitimi. Femeia Își adună gândurile, căutând o nouă abordare și-și reluă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
iarnă întreagă, explicațiile asupra caracterului și a aspectului Irinei se rezolvaseră de îndată. Nu mai aveam curiozități. Dudu și Maia nu mă mai interesau. Tot grupul mi se clarificase de îndată ce cunoșteam bine o parte din el. Eram, de fapt, foarte încurcat, neîncrezător într-o legătură definitivă. În schimb, îmi pierdeam timpul și-mi limitam inutil probabilitățile de succes pentru mai târziu. Crezîndu-mă "aranjat" nimeni nu s-ar mai fi gândit la mine. Se făceau și glume, iar camarazii mei - mi se
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și a singurătății, sub stele și lună, printre umbrele mișcătoare ale vreunui copac, abia vorbind, apropiați, coborâm spre mare. Doctorul Petroff nu ne inspiră nici o încredere. De câte ori vine, așteptăm cu emoție decizia lui, dar totdeauna spune cuvinte neho-tărîte, se arată încurcat, ca și cum ar fi și el un simplu om, fără cunoștințe medicale. Asta nu-l împiedecă să-și încaseze în fiecare zi taxa. Un tinerel, dar ursuz, încruntat, impresie de prost, cu niște haine cenușii care îl fac și mai sumbru
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să nu mă mai ducă tot acolo, și el a fost încîntat că nu i se strică socotelile, așa cum crezuse un moment, și că totul, n-a fost decât un capriciu de femeie. Dar, după ce am plecat, a devenit foarte încurcat. Nu cunoștea decât locul acela, nu mai știa unde să mă ducă. Este foarte timid - timiditatea la astfel de oameni apare grotescă, nu mai păstrează nimic din prospețimea ei - cu toate laudele lui și povestirile prin care pretinde că a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lor aproape că atingeau în goană pământul - și aveau să mai alerge așa o bucată: încă nu-și dăduseră seama că fuseseră trași pe sfoară. Nu încă. 13 Când soldații trimiși de Gualfard în urmărirea tânărului Waltan se întoarseră, mărturisind încurcați că îi pierduseră urma, iritarea lui Balamber se transformă în furie nestăvilită. îl luă imediat la rost pe burgund: Unde i-ai găsit pe tâmpiții ăștia? Au stricat totul. Livid la față, Gualfard își luă ochii de la el și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Inteligenții joacă roluri față cu alții; proștii joacă roluri față cu ei înșiși și, dacă sunt prea proști, reușesc să se înșele singuri. Când o femeie te-a schimbat cu altul, nu ea e aceea care se simte, față de tine, încurcată, stângace și vinovată, ci bărbatul cu care te-a schimbat. Plăcere divină: a exulta de orgoliu și a purta în același timp masca celei mai desăvârșite modestii, așa ca să poți mistifica pe ceilalți până acolo încît să se poarte cu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dezarmarea lui totală îl apăra și de divorț, și de adulter. Întoarcerea în țară, amânată mereu - provocată de boala mortală a tatei -, aduse soluția problemei. Sau un început de soluție, căci dacă afacerile tatei n-ar fi fost atât de încurcate, încît să-l amenințe cu o dezonoare postumă, m-aș fi întors la ea. Cuvintele ei " Sunt femeia ta" îmi ardeau creierul. Și, în sfârșit, târziu, în epoca cinică, culminând spre amiaza vieții, accesul de stupidă demență pentru femeia mare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
întuneric și sub copacul care ne adăpostea și făcea întunecimea mai densă, nu puteam să-i văd bine fața. Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) că era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință. În sfârșit, repurtând cea mai mare victorie asupra mea de când exist, am lăsat din mână mica pradă - ea și-a trecut din nou mâna pe ochi și pe frunte când îmi spunea, șoptit: "Bună seara'" - și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și experienței culturale, stilul critic, eseistic. Exprimarea sinonimică răspunde deliciului senzual, de parcă fiecare cuvânt în plus îl satisface mental: "Dar din atitudinea corpului, din reacția mâinii, din inflexiunile brațului îmi pare (acum, căci atunci nu gândeam nimic) ca era tulburată, încurcată, alarmată, moleșită, fără voință" (p. 157). Ca impresie de ansamblu, textul este, pe rând, mozaicat, sinuos și contradictoriu, efect al nehotărârii, precum personajul masculin, misterios și provocator precum Adela. Începutul și sfârșitul romanului punctează psihologic evoluția personajului: de la solitudinea malițioasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
stoarcă de peretele cănii. — Ce bine. Apoi a scos pliculețul cu lingurița și a turnat niște lapte. Ce, ce bluză frumoasă ai pe tine, a zis Bangs. Și arătă, mai degrabă nepoliticos, înspre pieptul Shebei. — Poftim? Sheba părea mai degrabă încurcată. Apucase între degete un colț al bluzei, ca pentru a-și aminti ce avea pe ea și îl privea neîncrezătoare. — A, bine, mulțumesc. — Așadar e nouă, a zis Bangs repede. Nu, o am de ani de zile. Da? Zău? Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
înec la fiecare cuvânt, că-mi dreg glasul sugrumat de emoții, că vreau să spun și eu câte ceva dar că totul mi se părea atât de lipsit de importanță încât în final, scârțâiam câteva vocale din gât sau doar tușeam încurcat. Nu mai vedeam nimic în jur și nu mai auzeam decât glasul ei. Mă privea în ochi, iar eu, neputând suporta contactul direct, îmi aplecam capul, așteptând cu teamă să mi se dezlege un șiret la papuci. Posibil să mă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care-i era cam mică, cu o pată mare, ca o chelie, pe partea stîngă a capului. Se uita ca un prost la mine și am avut impresia că e gata-gata să plîngă. — Vă rog să mă scuzați, domnule, spuse Încurcat, pregătit să-și ia În orice clipă tălpășița, dar arătînd cu degetul sub mașină. Mi-a căzut mingea În gaura aceea. — Și ce să fac? Să-mi mut mașina? Dacă nu vă deranjează, mă strecor eu pe dedesubt, așa că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu-mi Închipui că tu o să poți lămuri lucrurile Într-o singură săptămînă. Pot și trebuie să procur banii necesari. Dacă e nevoie, chiar un an de zile... Trebuie să am răbdare... RÎse pe Înfundate și eu mă simțeam tare Încurcat. Numai la gîndul că ar fi existat posibilitatea să nu-mi continui investigațiile mi se puse un nod În gît. Bețele de chibrit cu capetele negre și albe din cutie... Întîlnirea Întîmplătoare din parcarea din fața localului Camelia... Întîlnirea și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Lunacearschi? (și în clipa aceea mă uitai la ea, era în capătul opus al mesei față de locul în care mă aflam), ai intrat, ca din greșeală, în camera viitorului meu tată (poate fâstâciri ale vârstei), apoi ai plecat închizând ușa, încurcată. Știi ce-a urmat? Îți spun acum: el a rămas din nou singur, și fiindcă nu era nimeni, s-a privit în oglindă, și-a pipăit obrazul de a cărui tinerețe se fălea în sine (erai pe atunci elevă), și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
la pânzele lăsate de dumneavoastră mă uimesc. Și totuși, sunteți judecător... - Nu e nici o incompatibilitate, glumii, numai că nu mai pictez de când am plecat de aici... El vru să spună „Păcat!”, dar se opri fără să știe de ce, - se simți încurcat, din care cauză luă de pe masă două păhărele și turnă din sticla cu țuică aflată alături, dar cum le umplu, Ana se ivi lângă noi: - Eu unde sunt? întrebă zâmbind și ceru un păhărel, care-i fu adus. El simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
său, regăsit printre luminile ce-l însoțeau pe drumul acela fără sfârșit, dar pentru că zâmbea cred că drumul era fericit. - „Înseamnă că la urmă ne așteaptă fericirea?” îl întrebai în gând, fără să aștept vreun răspuns. Au rămas atâtea neterminate, încurcate, voit, nevoit, lumea nu se poate termina așa (vorbii în mine, nu se poate, lumea asupra căreia ai închis ochii nu este cea adevărată, e o minciună, domnule Pavel) va trebui o dată, nimeni nu știe când... Adevărul - mai toți au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
cu dânsul când nu ești dumneata acasă... ș-acuma-i însărcinată...“ Domnu picher cetise până la sfârșit hârtia, și simțise că i se ridică în cap sângele. Acuma, aproape de casă, iar o cetea, o cetea până la sfârșit, frază încurcată după frază încurcată, și își ștergea de sudoare obrazul întunecat. Se uită în juru-i. Băiatul desculț și cu capul gol nu era nicăieri. De la ferestre îl priveau cum trece nevestele mahalalei. Zări și chipul fetei lui Leiba Sanis, dar numai o clipă - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]