949 matches
-
autorului român avea să apară în scurte portrete geniale, unele nedrepte, era adevărat, altele șarjate, dar cât de necesare pentru cititorul tânăr fascinat de viața adevărată a unui scriitor. Nu cum și le dorea autorul (care își ferise opera cu îndîrjire, cu referiri aureolate, sau cu tot atât de vagi amintiri menite să-i confere o lumină care nu era nici măcar o aspirație), ci aruncând fulgere de lumină revelatoare, și nu călăuzit de dorința de a scandaliza, ci de a surprinde contradicția dintre
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
primul examen bacteriologic cu "microbul virgulă"... Pentru igiena trupei a fost regretabilă eroarea medicilor, căci, neștiind cu siguranță ce boală bântuie, nu luau măsurile trebuitoare: pentru moralul trupei însă... a fost binevenită, căci a liniștit spiritele. Când văzurăm cu câtă îndîrjire susțineau doctorii că nu era holeră, ne potolirăm și noi... E ciudat cum se obișnuiește omul cu toate: ce liniștiți trăiam noi printre sutele de holerici, în grămada aceasta de mizerie omenească...". Dar curând molima s-a extins la întreg
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ca într-o pârghie grea, de lemn. Strănepot al lui Falstaff, căruia nu i-a moștenit decât statura : maxilarele, ceafa, trosnetul părului aspru și des, craniul pietros, labele păduroase și umerii. Nimic din bonomia bețivului afemeiat, leneș, petrecăreț, generos ? Doar îndârjire avară, putere însetată de putere... La capătul celălalt, chipul coclit și palid al esteticianului. Îngustat, verzui, ascuțit. Pe undeva, probabil, masca albă, ochelarii folcloristului... — Chiar o cunoști pe doamna Hariga ? bâigui. — Când el a dispărut, după ’50, ea a fost
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înfrupte pe îndelete, încântată a retrăi vremurile bune ale lumii bune. Să simtă, copleșită, simpatia lumii... Să redevină calmă, îmblânzită, aproximativă, idioată. Calculaseră bine. Nu va avea de-a face, prin urmare, cu aceiași imbecili. Îi slăbise, în ultimele ore, îndârjirea. Leșinul, vinul dulceag, aromat o amețiseră. Se trezise moale, anihilată. Ar fi dormit săptămâni în șir, într-un pat mare, curat, într-o cameră largă, liniștită. Să nu se trezească decât după lungi intervale, într-o baie caldă, parfumată, cum
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ei ! Dar pânzele sau cartoanele acoperite, în închisoare, de mâna osoasă, grăbită ar dovedi că se stabilise, eventual, o legătură reală ? Concentrată asupra vieții și morții dintr-însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
goală ca o pungă de hârtie model. Îi era rușine de trecut și-și aminti cu o părere de rău dureroasă momentele când viața a încercat să-l atragă în mersul ei și s-a împotrivit prostește, înăbușindu-și cu îndîrjire avânturile. Chiar zvârcolirile lui de acuma, cu năzuințele disperate de a-și înfrînge pornirea inimii... ― Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonanța, care se oprise la spatele lui Bologa cu sufertașul. Apostol, auzind vorba românească, sări drept în picioare, ca și când
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în fire și, simțindu-se sleit de puteri, se trânti pe pat. Pe masă, în sfeșnicul improvizat, lumina începu să pâlpâie repede, să sfârâie și apoi deodată se stinse. Pe Bologa întunericul îl zgudui, buzele-i arse însă șoptiră cu îndîrjire: ― Nu se poate! 8 ― Știi vestea, Petre? zise a doua zi Apostol către ordonanța care, ghemuit într-un colț al adăpostului, citea cu râvnă și evlavie Visul Maicii Domnului. Peste o săptămână, cel mult două, mergem acasă, în Ardeal... ― Bogdaproste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
stătea pe coridor, la o fereastră lăsată în jos, sorbind nesăturat priveliștea munților, care-i aminteau valea Someșului și-l făceau să uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit la gară, i s-a trezit în suflet o îndîrjire neastâmpărată, care-i feconda iubirea și i-o păstra mândră și curată. Deodată ușa compartimentului de la spatele lui se deschise și se închise cu zgomot și în ureche îi răsună glasul lui Varga, foarte încîntat: ― Știi, Bologa, cine se află
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
măsuri generale în privința aceasta, ca să evite situațiile delicate, în interesul capacității combative a armatei... Apostol se cutremură, ca și când cuvintele colonelului i-ar fi străpuns ace în inimă, căci el astăzi nu mai dorea înțelegere, ci tocmai motive de ură și îndîrjire prin care să-și ațâțe, înflăcărată, credința. Generalul însuși rămase surprins o clipă, și pe urmă răspunse convins, ba chiar cu un fel de mîndrie: ― Evident, evident că așa este!... Din punct de vedere uman, firește... Dar dacă cei de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
te îndreaptă Dumnezeu și să nu ne amesteci pe noi întru nimic! urmă Boteanu hotărât. Că noi avem destule primejdii și greutăți... Bologa ridică repede fruntea, atât de schimbat era acum glasul preotului, și în înfățifarea lui citi limpede o îndîrjire care-l spăimântă. Casca de oțel o pusese pe masă; întinse mâna mașinal și o apucă de curelușă. Pe urmă și-o potrivi în cap, încet, cu luare-aminte, murmurând pierdut: ― Bine zici, Constantine... foarte bine... bine... Și ieși din odaie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca de piatră, piatra a două veșnice monumente funerare, cu capete aplecate până la pământ, cu coamele în pulbere; numai că, de durere, plâng cu lacrimi fierbinți. Îl iubeau toții aheii, cu Menelau în frunte, care, împreună cu Nestor, se luptă cu îndârjire să-i scoată leșul de pe câmpul de luptă, ocrotește cu grija unei vaci pentru întâiul ei vițel, atunci născut, imagine mai tandră decât poate părea urechilor noastre; tot Menelau, împreună cu cretanul Merion, îl iau în brațe, mort, să-l ducă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și în clipa în care aheii ajunseseră în extremă primejdie. Cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca de piatră, piatra a două veșnice monumente funerare, cu capete aplecate până la pământ, cu coamele în pulbere; numai că, de durere, plâng cu lacrimi fierbinți. Îl iubeau toții aheii, cu Menelau în frunte, care, împreună cu Nestor, se luptă cu îndârjire să-i scoată leșul de pe câmpul de luptă, ocrotește cu grija unei vaci pentru întâiul ei vițel, atunci născut, imagine mai tandră decât poate părea urechilor noastre; tot Menelau, împreună cu cretanul Merion, îl iau în brațe, mort, să-l ducă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și în clipa în care aheii ajunseseră în extremă primejdie. Cu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și imagini convenționale) și xenofobie (pe lângă germanofobia acută a francezilor, toate națiunile sunt ironizate, chiar dacă doar de dragul pitorescului, ceea ce denotă o "mulțumire de sine" suficientă a francezului mediu).691 Când Franța lui de Gaulle boicota Alianța Nord-Atlantică, își afirma cu îndârjire "superioritatea" culturală justificată prin originea excepțională a poporului francez (discurs magistral analizat de către Suzanne Citron în "Le mythe national") și își proclama suveranitatea națională (exprimată și prin politică nucleară proprie), banda desenată dedicată micului erou gal Astérix se bucură de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
nu există un arbitru pentru aceasta, deși pornește "din zodia democrației universaliste", ea conține germenii autoritarismului, sacrificând oricând individul în virtutea unui presupus interes de grup, pe care îl definește tot o elită, care își apără prerogativele cu și mai multă îndârjire decât aristocrația Vechiului Regim, deoarece îi sunt mai aspru contestate. Ibid., p. 48. 332 Ibid., p. 15. 333 Jean-Jacques Wunenburger în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joana Nowicki, Mituri și simboluri politice în Europa Centrală, p. 15. 334 Maslowski, în ibidem
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Și acum amintirea cuvintelor lui Boris mă ridică din iarba înaltă, simt în mine puteri care se dezlănțuie, cum să le fac față, desculț mă învârt prin iarba necălcată încă de picior omenesc și-o culc la pământ cu o îndârjire care mă sperie până obosesc și cad epuizat, respirând din greu ca și cum s-ar fi terminat tot aerul pământului, pieptul mi se ridică și se lasă într-o încordare teribilă, mă întorc cu fața la pământ și-mi deschid brațele larg a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
copiii din tine. Dacă nu plâng să fie hrăniți, se înghesuie în pat, între tine și soțul tău, iar dacă nu fac nici asta, îi găsești în bucătărie la ora șase și jumătate sâmbătă dimineața, ciocnind oale și castroane cu îndârjire. În această dimineață erau la capitolul dat iama în oale. Clodagh descoperise ulterior că Craig, care avea cinci ani, îi arăta lui Molly, surioara lui de doi ani și jumătate, cum se face omleta. Din făină, apă, ulei de măsline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să avem o astfel de problemă în mijlocul Dublinului, interveni Dylan. —...iar asta este adresa restaurantului, dacă nu dați de noi la telefon. Nu stăm mult. Stați mult, imploră Ashling. Clodagh îi trase pe Molly și pe Craig, îi îmbrățișă cu îndârjire și le spuse - fără prea multă convingere: —Să o ascultați pe Ashling. —Și pe Ted, adăugă Ted, strâmbând din buze spre Clodagh într-o manieră care lui i se părea a fi suavă. — Și Ted, mormăi Clodagh. Înainte să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ușa de la dormitor. Haide, rânji el. Nu am terminat cu tine pe ziua de astăzi. — Da, dar... Of, bine, dar nu rămâi peste noapte, bine? —Bine. Doctorul McDevitt era speriat de femeia care năvălise în biroul lui, cerând Prozac cu îndârjire. — Și nu plecăm de aici fără pastile! — Doamnă..., spuse el, negăsind pagina cu programările. Așa, Kennedy, nu pot să arunc așa rețete în stânga și-n dreapta... —Spune-mi Monica. Și nu este pentru mine, este pentru fiica mea. Monica îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
peste umeri; imprevizibil, ea Îi scapă, strecurându-se din strânsoare, și fuge pe balconul nu prea larg și nici prea Înalt care Îi vine până la Încheietura coapselor. Acum ea Îi spune ceva vesel dând din mâini și se apără cu Îndârjire de el, ce Încearcă s-o sperie, simulând lovituri de karate cu piciorul spre fața ei: se vede talpa lui, ce se ridică fulgerător și se oprește la o distanță minimă de chipul fetei, care se ferește atentă, retrăgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
abia după dispariția lui constați cu stupoare că ceva lipsește. Scotocești bagajele, Îți controlezi portmoneul, numeri banii, te pipăi, dar nu-ți lipsește nimic. Ba, dimpotrivă, ai ceva În plus. Senzația că Îți lipsește ceva. Și scormonirea lucrurilor reîncepe, cu Îndârjire, până la epuizare. Ca și cum ai tăinui ceva, ca și cum te-ar murdări ceva. Rămâi cu un fel de rușine. Noroc că Omul Roșu nu-ți apare decât uneori prin gările mici de provincie. Oricum, prudența e mama Înțelepciunii. Tu, În gara Sărățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fața, înalță un braț nesigur în aer, iar brațul acela tremură. Pentru că i-am găsit sexul, slab ca restul, și îl apuc imediat și pe al meu. O împing spre perete, repede. Și mai repede. Cu capul galben aplecat cu îndârjire în jos, pare o marionetă lipită de perete. O trag în sus, prinzând-o de maxilare, îmi apropii gura de urechea ei. Saliva mea i se prelinge pe spinare, în timp ce mă mișc în coșul ei de oase ca o pasăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înainte de vreme din cauza Liviei, era aplecat peste Rodolfo, bărbatul lui Adele, strălucitul avocat care în timpul liber juca într-o trupă de amatori și care în vara ce avea să vină va fi divorțat de săraca Adele, închizându-i cu o îndârjire avocățească robinetul privilegiilor, de la o zi la alta, fără milă și fără rușine. Dar viața este dulce, pentru că se deapănă în timp și ne lasă timp pentru toate. Adele, în seara aceea, departe de viitorul ei, își scutura capul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Bustos Domecq meșterește, mutatis mutandis, În chip analog. Recurge, deci, la liniile Îngroșate ale caricaturistului, chiar dacă sub vesela sa pană inevitabilele deformări pe care genul le comportă din oficiu abia de sunt tangente cu fizicul fantoșelor, și insistă cu fericită Îndârjire asupra diferitelor chipuri de a vorbi. În schimbul folosirii abuzive savuroasei picanterii creole, panorama oferită de debordantul și tumultuosul nostru scriitor satiric prezintă o Întreagă galerie a vremii noastre, din care nu lipsesc marea doamnă catolică, de mare sensibilitate; jurnalistul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]