1,549 matches
-
pot să plec? Bărbații Îi răspunseră că da, sigur, putea să plece, râzând și Împărțind următoarea mână de cărți. Lefty ieși din cazino țeapăn și deprimat,. În ușă, Între ghivecele cu palmieri, se aplecă și scoase banii pe care-i Îndesase În ciorapii cu miros stătut. Ajuns Înapoi pe chei, o căută pe Desdemona. ― Uite ce-am găsit, spuse el, fluturând banii. Cred că i-a scăpat cineva. Acum putem să luăm un vapor. Desdemona țipă și Îl Îmbrățișă. Îl sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viselor din noaptea precedentă. Niciodată nu erau mai puțin de trei oale fierbând Înăbușit pe plită. Din când În când Jimmy Zizmo venea acasă cu unii dintre partenerii lui de afaceri, niște bărbați mătăhăloși cu cefe groase, ca de șuncă, Îndesate În gambete. Desdemona Îi ospăta la orice oră a zilei. Apoi plecau din nou În oraș. Și Desdemona strângea după ei. Singurul lucru pe care refuza să-l facă erau cumpărăturile. Magazinele americane o năuceau. Marfa i se părea deprimantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lanțul și cade tămâia din ea. Mergând În josul străzii, mama mea Încerca să ignore rușinea pe care o simțea fiindcă era văzută În public cu un bărbat care legăna o poșetă. La cofetăria din magazinul universal Îl privea cum Își Îndeasă un șervețel În gulerul de la cămașă Înainte să-și mănânce Înghețata. În loc să arunce cireașa din vârf În aer și s-o prindă cu gura, așa cum ar fi făcut Milton, Michael Antoniou i-o oferea Întotdeauna ei. Mai târziu, conducând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de la Grecian Gardens și am știut ce simțea fiecare. Milton era copleșit de o avalanșă de emoții, pe care refuza să și le asume. Se temea că dacă vorbește, va Începe să plângă, așa că nu spuse nimic cât dură masa, Îndesându-și Întruna pâine În gură. Tessie era cuprinsă de o iubire disperată pentru mine și Capitolul Unsprezece și ne tot Îmbrățișa și ne mângâia pe păr, copiii fiind singura alinare Împotriva morții. Sourmelina Își amintea ziua aceea din gara Grand
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pieptănat părul. Din colecția de pulverizatoare de pe masa de toaletă, am ales unul și am apăsat pompa, dar n-a ieșit nici un fel de parfum. Am intrat În baie și mi-am desfăcut bretelele salopetei. Ridicându-mi bluza, mi-am Îndesat câteva șervețele În sutien. Apoi mi-am dat părul pe spate, mi-am ridicat salopeta și m-am grăbit să ies afară, spre plimbarea noastră În pădure. Mă așteptau sub un felinar galben de pe verandă. Jerome avea În mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de acord: — Așa e, luminate stăpâne, e o nesăbuință din partea cuiva să nu se preocupe de economie. — Iar începi! se jeluie principele. Îndeasă smucit un nou pumn de țelină în gură. Răbdător, se cretarul rămâne în picioare. După câteva clipe, se aventurează totuși: — Mai sunt și jocurile în onoarea victoriei... Bătrânul se oprește din ronțăit. Îi face semn din bărbie să con tinue
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tinuă să se uite amenințător la el, așa că vine cu explicații: În două trei zile o parte va fi vândută în stradă, iar cele lalte, lipite pe zidurile caselor și ale edificiilor publice. În sfârșit mulțumit, bătrânul principe își mai îndeasă câteva fire de țelină în gură. Apucă apoi, la întâmplare, un sul de papirus din fața sa și i-l flutură pe sub nas. — Mai ai ceva să-mi spui, sau asta a fost tot? Un sughiț îl face să se oprească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fiu-său, căruia, din câte am auzit, îi umblă tot felul de gărgăuni prin cap. Hârâie înecat: — Seius Strabo e om dintr-o bucată. Vestea este atât de neașteptată încât Ianuarius nu știe ce să facă. Nici ce să creadă. Îndeasă, mecanic, capacul fără să-și dea seama că unul dintre suluri nu e bine vârât și cutia nu se poate închide. — Cu Strabo m-am sfătuit în ceea ce privește... ăă... numirea lui Narcissus, asupra bătrânul principe. Horcăie greoi din gât: — Și el
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ia mâna și-i pune în palmă o pungă din piele, pântecoasă. Rufus o respinge, strângând din degete. — Vreau să aflu întâi pentru ce sunt plătit, spune cu dem nitate. Vittelius renunță să-i desfacă degetele încleștate și i-o îndeasă cu sila sub centiron. Șoptește precipitat: — Sunt aurei, ai grijă. — Aurei? tresare Rufus. Îl cuprinde din nou neliniștea. Vittelius se apleacă spre el: — Împăratul îți încredințează o sarcină de mare taină, mur mură. Sigur, pentru ce altceva m-ar recompensa
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
până la urmă, nu este o idee rea ca Seianus să preia o parte din cohortele pretoriene. Ar fi în felul acesta mai bine informat cu privire la ce se petrece în anturajul lui Augustus. Doar Aelius și-a dovedit cu vârf și îndesat abilitatea. A pricinuit pierzania lui Lollius, dușmanul lui de moarte, fără să se implice nici pe sine, nici pe el. — Nero? șoptește sugrumat Seianus. Tiberius își cumpănește atent răspunsul: — Vezi tu, dragul meu, pentru orice muritor hotărârile pe care le
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
prin birou să văd dacă se uită cineva. Este în regulă, zona e liberă, atunci pot să-mi deschid sertarul de sus și să extrag un baton de ciocolată ascuns în fund. Rup ambalajul oranj-deschis și folia argintie și le îndes în coșul de gunoi de sub birou: e mult mai ușor să ascunzi un baton de ciocolată mat și maro, decât ambalajul scânteietor care îl acoperă. Iau o gură. Savurez gustul dulce al ciocolății pe măsură ce mi se topește în gură, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Da, o să-i mănânc acum și o iau de la capăt mâine. Și așa o lăsăm pe Jemima Jones în seara aceasta, așa cum o lăsăm în fiecare seară: stând în patul ei pentru o singură persoană, gândindu-se, privind revistele și îndesându-și în gură un pachet întreg de biscuiți. Capitolul doi Poate cineva să oprească razele soarelui? Strălucește fix în ochii mei, iar eu mă rotesc în pat și mă vait. Nu mă pot ridica deocamdată, e așa cald și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și freacă abdomenul cu afecțiune și dispreț totodată, pentru că este ceva inerent plăcut în grămada care este corpul ei. Dar apoi se întoarce pe o parte și încearcă să uite de abdomenul ei greu, care se cufundă în saltea. Își îndeasă pătura strâns pe lângă ea, dorindu-și să nu fie nevoie să se mai dea vreodată jos din pat. Dar azi e ziua cursului. Azi e ziua în care ea, după cum a spus redactorul-șef, va fi „pe linie“. Și, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ei. Săraca fată, s-a gândit Marge atunci, eu știu că de fapt sunt pentru ea. Iar pentru că Marge este un suflet bun, se preface că o crede. ― Ce zi minunată, spune Marge, dându-i sandvișurile Jemimei. Aceasta și le îndeasă în geantă, continuând șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
șarada, și apoi o ia în sus pe stradă. După câțiva metri, sandvișurile cu șuncă încep să te cheme. „Jemima“, șoptesc ele din adâncul genții tale. „Suntem minunate și unsuroase, Jemima. Simte-ne. Gustă-ne. Acum.“ Iar tu, Jemima, îți îndeși mâna înăuntru, dorința învinge rapid orice tensiune legată de mâncatul în public, și din una, două, trei, patru înghițituri sandvișurile s-au dus. Apoi o iei spre birou, ștergându-te la gură cu mâneca și oprindu-te la chioșc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ignorat cu eficiență toate sfaturile acelea bune - iar în ultima lună, asta a fost rutina ei zilnică: Jemima Jones se trezește la 7 dimineața și bea un pahar de apă caldă cu o felie de lămâie. Își pune treningul, își îndeasă într-o geantă sport hainele pentru serviciu și ajunge la sală la 8. Și-a dublat programul pe care i l-a făcut Paul și a adăugat niște mișcări proprii. Lucrează cincisprezece minute pe bicicletă, douăzeci și cinci pe stairmaster, cincisprezece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să aibă un cap plin de păr. Oricum, i-am văzut poza, sunt sigură că el e. ― Dacă tu ești sigură, atunci sunt și eu, spune Geraldine. Oricum, tu ai bilet spre Los Angeles. Ești convinsă că nu mă poți îndesa în valiza ta? Ne uităm amândouă în jos la valiza mea, atât de plină, că toate părțile sunt umflate. ― Foarte sigură, râd eu, deși... ce n-aș da să poți veni cu mine. ― Ai grijă, spune Geraldine, dându-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Brad mă face să râd când îmi arată o femeie îmbrăcată ciudat și-mi șoptește: ― Doar uită-te la asta! Ce naiba poartă? Dumnezeule, cizme de cowboy pe picioarele alea oribile și fusta aia mini îngrozitoare. Încerc din răsputeri să-l îndes pe Ben în străfundul minții mele, încerc să continui să-mi amintesc cât de norocoasă sunt să am un bărbat ca Brad. Intrăm un pic în ocean și ne bălăcim ca doi copii, țipând și strigând și stropindu-ne unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
furie, nici mâhnire, nici măcar prea multă durere. Amorțeală. Mă simt doar amorțită. Îmi scot valiza și încep să-mi strâng hainele, aruncând lucrurile la grămadă, fără să mă mai deranjez să le chitesc sau să le netezesc sau să le îndes. Deodată, simt nevoia copleșitoare să ies de-acolo. Rapid. Brad se întoarce în dormitor. ― Jenny a plecat, spune el încet. ― Și eu am să fac la fel, îl anunț cu răceală. Imediat ce am împachetat, am și plecat de aici. ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
în care chiar mă așez, pentru că așa mi-e mult mai ușor să trag carnea de pe os cu dinți. Ceva dulce, dulce, dulce. Merg la patiserie și cumpăr o pungă cu șase cornuri calde cu scorțișoară, pe care mi le îndes în gură în decurs de câteva minute. Și acum? Mă uit în jur și deși am stomacul plin, știu că nici măcar n-am început bine, dacă am de gând să-mi umplu golul imens ca un abis din sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am început bine, dacă am de gând să-mi umplu golul imens ca un abis din sufletul meu. Magazinul de bomboane. Umplu o pungă de hârtie cu dulciuri de toate felurile imaginabile, și chiar înainte să plec din magazin, îmi îndes în gură câteva mâini pline de dulciuri, pe care nici măcar nu apuc să le gust. Plec de la mall și trag valiza la o cabină telefonică de afară, desfăcându-mi cei doi nasturi de sus ai pantalonilor micuți de dril, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
visător din ce țară venise pasărea aceea albă. În fiecare an, o dată cu venirea iernii, stoluri de lebede albe pluteau pe cer și poposeau negreșit în vale. Traversau oceanul venind din țări îndepărtate și necunoscute. La semnul lui Yozō, samuraiul își îndesă repede degetele în urechi. Sunetul puștii se abătu peste mlaștină ca un tunet răzleț. Câteva cârduri de rațe se înălțară în zbor. Lebăda zvâcni în sus, tulburând luciul apei pe care se iviră cercuri largi și se îndepărtă bătând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vadă cum arată. Da’-n apă nu se vedea. Se-ntunecase și nici o așezare nu era aproape. Își șterse palmele pe pantaloni, se ridică-n picioare și urcă Înapoi pe șine. O porni Înainte, urmându-le. Nisipul și pietrișul fuseseră Îndesate bine și bătătorite Între traverse, așa că se mergea ușor. Terasamentul neted trecea printre mlaștini ca un dig. Nick merse Înainte. Undeva tot trebuia s-ajungă. Când marfarul Încetinise, trecând prin fața depoului de la Walton Junction, Nick sărise-n el. Și trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nu reușise să se sature În felul ăsta. Dacă ar fi vrut, ar fi putut să-și pună cortul cu câteva ore mai devreme. Se găseau o grămadă de locuri bune pentru campat pe râu. Dar ăsta era bun. Nick Îndesă două așchii de pin sub grătar. Focul se Înteți. Uitase să-și aducă apă pentru cafea. Scoase o ploscă de pânză din sac și, trecând peste marginea pajiștii, coborî la râu. Peste celălalt mal se lăsase ceața albă. Îngenunche pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Dacă Îi scăpa ceva, o să afle totul din ziarele de dimineață. Mai luă o gură de șampanie. Avea o Întâlnire la doișpe, la Maxim. Și până la urmă cine mai erau și ăștia? Puști și haimanale. O grăma’ de haimanale. Își Îndesă carnețelul În buzunar și-l privi pe Manuel, care stătea mai degrabă singur În arenă, gesticulând, cu pălăria-n mână, un salut adresat unei loji pe care-no vedea deloc, undeva sus, În tribunele Întunecate. Tot În arenă, taurul stătea liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]