1,132 matches
-
spune Eminescu, la 6 februarie, e cuprinsă "de cutremur nervos"49. O telegramă a agenției Havas anunță, pe 12/24 februarie, că pacea între Serbia și Turcia e aproape încheiată: "Serbii au primit garanțiile cerute, însă punctele cari ating egala îndreptățire a evreilor și numirea unui agent diplomatic turc nu sunt atinse în convenție."50 Urma ca după zece zile de la semnare armatele turcești să părăsească Serbia. La fel se profilau lucrurile și cu Muntenegru. Londra negocia, la rându-i, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
din proprie mărinimie procuratorii României?", întreabă sigur de sine gazetarul de la Gazeta St. Petersburg, conchizând: Suntem departe de a amenința pe români, și amenințările nici n-ar folosi la nimic față cu un popor viteaz care a dovedit lumei întregi îndreptățirea neatârnării sale. Am voi să punem numai întrebarea pe baza ei justă și s-o liberăm de complicațiunile care se creează prin presa română, ce se lasă a fi târâtă prea departe." Limpede. Rusia simțea că singurul opozant față de pretențiile
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
vom dobândi toate teritoriile românești, Maiorescu a ales refuzul Transilvaniei sub pretextul mai vechi că "ardelenii nu ne iubesc"132, preferând să-i dezbine pe liderii politici ardeleni, asigurând, astfel, beneficii pentru germani. Dar așa făcuse, atunci cu mai multă îndreptățire conjuncturală, și cu prilejul încheierii tratatului secret cu Puterile Centrale, la 1883, când l-a înlăturat pe Eminescu de la Timpul și a ajutat la anihilarea "iredentei ardelenilor", prin desființarea Societății "Carpații". În 1877-1878, în loc să fie, ca politician și gânditor (tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
completă, au fost politicienii și oamenii de cultură care au acceptat "colaboraționismul" cu invadatorul, ca ultimă redută în calea nimicirii românității. Aceștia apar doar ca odioși "trădători" în ochii contemporanilor și ai urmașilor. Între acești "colaboraționiști" de elită care, cu îndreptățire, au fost considerați în fel și chip, ca înjosindu-se moral, spiritual, cu autonimicirea puterilor creatoare, au fost hotărâtori, la vârf, Mihail Sadoveanu, Petru Groza, Emil Bodnăraș, Mihai Ralea, G. Călinescu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu și alții. Doar o scurtă
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și toți copacii din pădurile muntelui alb, la piciorul căruia paște lumină verde calul nostru roșu, sunt plini de maimuțoi cocoșați, de îngeri cu elastic, pe care i-a prins în codri dorința noastră de a da vocilor vântului o îndreptățire, și pustietății molcome dintre frunze o viață împărechiată cu oameni în mucava. ̋( Tudor Arghezi, Jucăriile) *mucava-carton gros întrebuințat la legatul cărților, la confecționarea cutiilor și a ambalajelor. Scrie răspunsuri pentru următoarele cerințe: A . Înțelegerea textului 1. Scrie câte un
50 DE TESTE ?N VEDEREA ADMITERII ?N CLASA a V-a by S?ndica Bizim, Dorel Luchian, Larisa T?rzianu, Viorica Dobre ,Geanina Honceriu, Manuela Mih?escu ,Lumini?a Agache ,Marilena Roman ,L?cr?mioara Isai, Violeta Gale? () [Corola-publishinghouse/Science/83886_a_85211]
-
-ntregul de la izvoarele antichității"*. Trecând în revistă batalionul ușor și aurit al zeițelor legendare, Lado și Mano, Zînele, Doina, pe care o deifică, Drăgaica, o Ceres valahă, Stafia, păzitoarea ruinelor, Frumoasele, nimfe aeriene, Miazănoapte, Strigoaicele, Ursitele, Legătura, el conchidea cu îndreptățire: "Transmise din generație în generație, păstrate din teamă, respectate aproape ca și cultul, superstițiile popoarelor sunt, poate, arhivele lor cele mai vechi"**. Sunt în firea românească aceste drăgălășenii ațâțătoare care caracterizează doina, aceste mici vorbe dulci, aceste diminutive prețioase, aceste
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
caracterului foarte serios al selecției lor, asupra necesității instruirii și controlului muncii lor. Parafrazând o expresie subliniată de Moser (1967), după care o anchetă nu poate fi mai bună decât chestionarul ei, am putea spune, cu cel puțin tot atâta îndreptățire, că o anchetă orală nu poate fi mai bună decât lotul operatorilor folosiți. O primă categorie de erori datorate operatorilor o constituie cele ce pot fi puse pe seama unor trăsături de personalitate, trăsături care nu au nici o legătură cu tema
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
care o exercitase, aproape pe deplin, în timpul domniei celui de-al doilea fiu al ei, și să-i ofere pretendentului Joldea (un îns bine făcut la trup și chip229, care, ca Domn, intenționa să-și zică Ioan-Vodă) un „semn de îndreptățire”. Căci Joldea era sprijinit de Doamna Elena Rareș și de o facțiune boierească în fruntea căreia se aflau marele vornic Gavrilaș și Ioan Sturza, portarul Sucevei. Era vorba (voi mai reveni, de altfel asupra acestei chestiuni), fără îndoială, despre o
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
toate circumstanțele favorabile și, în clipa când pe tron urcă un Voievod care le era obedient, Antonie Vodă din Popești, ei deschid un proces (ideea de „judecată dreaptă” este primordială) contra celor vinovați de uciderea postelnicului Constantin Cantacuzino. „Hrisovul de îndreptățire”, emis ulterior de cancelaria voievodală - un soi de prezentare a împrejurărilor, a lucrărilor din „divanul cel mare”, a sentinței și a comutării ei, ne spune că actul urmașilor postelnicului (îi enumeră: „dumneaei jupăneasa Elina, ce au fost jupăneasă fericitului răposatului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
câmp de aplicație adecvat valorilor și normelor unei comunități democratice. Capitolul 1 Despre câmpul educativ școlar Trăim într-o perioadă în care autoritățile par să fi luat locul Autorității, fără a se observa că această substituire pune sub semnul întrebării îndreptățirea acestora. Indiscutabil, afirmația lui Bochenski "trăim în epoca autorității" nu este mai adecvată decât afirmația că trăim o perioadă de contestare a autorității, deci de criză. Semnul crizei pare a fi, după Hannah Arendt, faptul că în procesul contestării a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
Ce ar justifica un astfel de autoritarism? Conținutul însuși al învățământului care, la litere sau științe, trebuie să permită elevului să escaladeze toate pantele pe care umanitatea le-a urcat cu greu vreme de 25 de secole. Autoarea afirmă cu îndreptățire că elevul nu va face de bunăvoie această terifiantă ascensiune și că trebuie, deci, constrâns la a o face66. La această perspectivă, criticată de John Dewey, ne-am referit mai înainte. În contextul acesta este mereu reiterată o problemă cu
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
grade diferite, în funcție de cât au primit (și primesc) de la societate. Reiese că datoria de a învăța nu este justificată în mod mulțumitor nici de autonomia de sine și nici datoria socială, așadar nici responsabilitatea elevilor pentru această activitate și nici îndreptățirea profesorilor de a-i pedepsi pe aceia care nu-și asumă această responsabilitate nu-și găsesc o justificare cât de cât mulțumitoare. Rămâne de analizat dacă poate fi vorba însă de o datorie față de alte persoane decât el însuși, deși
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Perpessicius, Tudor Vianu și Vladimir Streinu. Simpatia mentorului sburătorist se îndreaptă vizibil către această generație, care și-a exercitat mandatul în perioada interbelică, menținându-se pe linia estetică inaugurată de Maiorescu. Lovinescu observă cu îndreptățire că ea "s-a născut estetică, cum te naști cu ochi albaștri; a fost maioresciană fără să știe; nu și-a cunoscut înaintașul și nici nu s-a ocupat de dânsul exegetic. Numai evenimentele literare din urmă le-au trezit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
celeilalte. Narațiunea biografică streiniană amintește în chip izbitor de modalitatea călinesciană aplicată la Creangă. Ipotezele biografice sunt avansate cu prudență acolo unde documentele de arhivă sunt neîndestulătoare sau neclare. "După afirmații directe sau numai piezișe, s-ar zice cu egală îndreptățire (despre copilul Hogaș, n.n.Ă că se naște primogenit, că se află printre întâii născuți, că vine după primii patru și chiar, potrivit singurului arbore genealogic, stângaci alcătuit în familie, că ar fi ultimul." Interesează mai puțin în lucrarea de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care au descins un Ioachim Botez și, mai târziu, în latura prozei declamabile, Geo Bogza. Hogaș face literatură din contemplația naturii "ca un intelectual", "e un beletrist". Contrazicând imaginea lui Hogaș acreditată de critica mai veche, Vladimir Streinu observă cu îndreptățire: "firea lui de citadin, de cărturar și mai bine zis de intelectual și literat." Ediția Hogaș întocmită de Streinu, precum și micromonografia la care ne-am referit în rândurile de mai sus demonstrează fără putere de tăgadă rolul esențial al criticului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
disociativ, Vladimir Streinu vede fie un "Don Juan al abstracțiunilor" , fie un spontan, "un produs natural." Despre Tudor Vianu: "Ceea ce-i particulariza gândirea era prin urmare mișcarea, cu frecvență de act reflex, de a extrage din fenomenele observate legea, adică îndreptățirea lor la existență." Altfel spus, criticul apreciază rigoarea rațională a confratelui său, preocupat permanent de organizarea materiei sensibile. Perpessicius este văzut din perspectiva austerității, umilinței, migalei și răbdării ... monahale: "O călugărie fără sutană, adică supunerea cu aceeași umilință la treburi
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
a mișcat întotdeauna cu dezinvoltură, ca un cunoscător avizat ce era și ca un iubitor constant al valorilor consolidate. Incursiuni în literatura universală În articolul intitulat Literatura universală (publicat în revista "Amfiteatru" din ianuarie "Ă, Vladimir Streinu scria cu profundă îndreptățire: "Nicio judecată de valoare nu mai e astăzi posibilă fără să se țină seama de confruntarea operei apreciate cu creații similare din alte literaturi, de care se ia cunoștință neîntârziat prin mijloacele moderne de transmisiune. Culturile naționale sunt pe cale să
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care subîntind acest tipar diegetic al terorii, m-am oprit asupra a trei opere, semnate, în ordine, de Constantin Negruzzi, de I.L. Caragiale și de Gala Galaction. 2.2.1. Sadismul istoric. Alexandru Lăpușneanul de Constantin Negruzzi Punctând cu perfectă îndreptățire substratul esențialmente romantic al prozei lui Negruzzi, Paul Cornea îi descoperă echivalentul "în proza robustă, intens pitorească a unui Victor Hugo din Notre Dame de Paris, sau în truculența unui Alexandre Dumas din memoriile de călătorie" (1972: 593). Nuvela istorică
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
măsura faptelor noastre. Aceasta nu înseamnă apariția unei noi religii, ci trăirea de către fiecare, în inima sa, a adevărului propriei religii. Căci toate duc la același Adevăr. El este în noi și e nemuritor." Toc-mai de aceea autorul accentuează cu îndreptățire ideea că aceste conflicte așa-zis religioase nu au nici un sens, ele fiind tocmai rezultatul căderii în formule exterioare, în ortopraxii în care celălalt este expediat ca străin, păgîn sau chiar dușman. Or, "Dumnezeu nu poate fi îngrădit în ritualuri
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
da forță respectivei comunități; ha-zardul moral și individualismul exacerbat, egoismul nu pot decît să o distrugă. Așadar, răul e adînc și e cuibărit în sufletele noastre. Cînd va fi scos la lumină și înlocuit cu opusul său (vezi Vladimir Soloviov Îndreptățirea binelui), lucrurile se vor schimba. Pînă atunci vom orbecăi doar în cețurile financiare ale propriilor păcate și lipsei de virtute. Căci un set de virtuți autentice, pus în practică, valorează mai mult decît tot aurul magicienilor betegi ai alchimiei "noii
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
din Originea familiei, a proprietății private și a statului, sau ale lui Saint-Simon. Dar nu, aceștia din urmă ce voiau, ce vor de fapt? Doar să-i deposedeze pe alții și să redistribuie proprietățile, cum bine sesiza Vl. Soloviov în Îndreptățirea binelui (Humanitas, București, 1996). Spre deosebire, eu consider, că aceste proprietăți aparțin lui Dumnezeu, iar oamenilor, tuturor oamenilor le sunt oferite în folosință. Veche de patru sute de ani, paradigma modernilor, a "iluminaților", a ajuns la final. Aceasta impune o reorganizare
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
revista „de atitudine politică” - scrisă numai de el - „Palaelibus”, din 1933, dar și în „Dreptatea”, „Țărănimea”, „Viața de azi”. Prima carte, romanul Robii pământului, o tipărește în 1913. În mai multe pamflete, uneori cu o virulență nejustificată, alteori cu deplină îndreptățire, atacă tare sociale și politice. Aceleași teme se regăsesc în revistele teatrale (A fost un vis, „Cu sorcova” și Vlăsia mare din 1919) ori în drama Omul singur, din 1930, citită în Comitetul de lectură al Teatrului Național din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290205_a_291534]
-
reflexiv și mai ales un observator acut al „psihologiei popoarelor”, aplicată acum pe scară largă. Revine reflecția raționalistului și a democratului de stânga care, chiar în inima civilizației europene, știe să admire, dar să și critice (poate nu întotdeauna cu îndreptățire). El spune lucrurilor pe nume, cu riscul de a ultragia orgoliul național, ce îi place și ce nu la un popor, fiecare cu caracterul și moravurile care îi alcătuiesc, în cele din urmă, cu bune și rele, fizionomia. R. e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289120_a_290449]
-
ridica deja atunci mare mănăstire la Putna (biserica, zidurile și turnurile de apărare, turnul tezaurului, atelierele, alte acareturi monahale se găseau în lucru, în faze diverse), voievodul știa valoarea, nu doar simbolică, a ctitoriei neamului său. Iarăși, se crede, cu îndreptățire probantă, că la mănăstirea cea nouă, plănuită de Ștefan drept necropolă domnească (aici sunt 28 de morminte, cele mai multe, ale dinastiei Mușatinilor), călugării n-aveau încă lăcaș de rugăciune. La Volovăț, după potolirea urgiei năvălitorilor turanici, Ștefan cel Mare a dispus
Monument în primejdie: Biserica de lemn de la Putna by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8204_a_9529]
-
participe personal la execuție. Slăbit și chinuit, pictorul sta sub spînzurătoare; o frînghie îi încolăcea gîtul, o cîrpă îi acoperea ochii. împăratul aruncă o privire spre călău și, surprins, rămase cu gura căscată. Gardianul de lîngă el putea cu toate îndreptățirea să-și închipuie că pe chipul suveranului se înstăpînise o privire tîmpă. Surescitat, împăratul ceru să i se aducă pictura. Slujitorul i-o și aducea deja. Monarhul arătă cartea cu mîinile tremurînde. Călăul nu mai era un om tînăr și
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]