12,158 matches
-
de literaturi, de noveliști". Arta lui Slavici, ca și a celorlalți care creau o astfel de literatură poporană, era deci prețuită pentru că "părăsind oarba imitare a concepțiunilor străine, s-au inspirat din viața proprie a poporului lor și ne-au înfățișat ceea ce este, ceea ce gîndește și ceea ce simte românul în partea cea mai aleasă a firei lui etnice". Și să nu se uite că aceste aprecieri formulate de Maiorescu (în vestitul studiu Literatura română și străinătatea) se produc la numai un
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
nu știi să te îmbraci în portul lor, nici să vorbești în limba lor". Cele două categorii sociale sînt, de fapt, două lumi polare. Și nici un liant, chiar cel incandescent erotic, nu le poate apropia. În alcătuirile rurale, ca acelea înfățișate de Slavici, cu moravuri și rînduieli din vremi bătrîne, cutumele sînt păzite cu strășnicie. Mediul e zăvorît lumii din afară și intrușii nu sînt tolerați (vezi capitolul cu ciobanul Miron din Gura satului a cărui acceptare în cadrele comunității vine
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
scrieri (de după 1893) tratînd același motiv, au rămas, cum spuneam, biete producții moarte. Ele interesează azi exegetul numai pentru contemplarea frecvenței motivului junimist (sau numai eminescian) al păturii superpuse în opera lui Slavici. Eșecul trebuie căutat în strădania de a înfățișa - din interior! - oameni și medii nefamiliare scriitorului. Satira e tezistă afară din cale, iar caricatura lumii bune, văzută caragealian, e calpă. Ca și personajele sale autentice, prozatorul nu-și putea înstrăina condiția. Scriitorul a trăit drama unui moș Mărian, fără
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
să recunoască eșecul (Ultimul armaș) strădaniei de a întrupa artistic o lume străină din material pe care nu-l cunoștea și, de aceea, nu-l putea stăpîni. Noroc că există, din lumea urbană, capodopera Mara care are intuiția de a înfățișa posibilitatea coabitării - între neamuri diferite - Națl și Persida făcînd o căsnicie, care, cu toate neajunsurile, se armonizează în final. Iar Mara, întreprida negustoreasă, este un personaj răscolitor, demn de marile creații romanești. Spre bătrînețe, în 1924, prozatorul a scris Amintiri
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
grijă, iar o producție cinematografică autohtonă "dubioasă", chiar dacă reușea să fie dusă la bun sfîrșit, putea fi retrasă brusc de pe piață fie și din cauza... afișului (cum a fost cazul cu "Faleze de nisip", de Dan Pița, film al cărui poster înfățișa un cap încuiat cu lacătul). În condițiile succint enumerate aici, apăreau, de bine, de rău, cărți de calitate, românești și străine. Ele nu erau însă decît modeste picături de apă într-un deșert spiritual dominat de interdicția de a spune
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
oameni. Dar, înainte de aceasta, m-aș întreba și în ce constă diferența - dacă este una - dintre situația pe care o descoperim în interbelic, aceea din anii comunismului și cea de după 1989. Mai întîi ar fi cazul să observ că raportul înfățișat de Matei Călinescu nu ține pînă la capătul perioadei. Spre finele deceniului 4 și apoi în timpul războiului, prieteniile s-au rupt. Polarizarea intelectuală a făcut loc unor vrăjmășii personale. Sub comunism, tocmai acesta din urmă a fost modelul curent, mai
Cînd ne despart ideile by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15915_a_17240]
-
ea fiind tipică pentru românism. Pentru că, precizase Noica, "experimentul nostru devine astfel o contribuție românească la ideea de om". Din suma acestor propuneri, dl Cristian Preda ajunge la o definiție standard a românismului demnă de toată atenția: "Românismul ni se înfățișează ca un discurs a cărei întemeiere e impură,... un discurs în care textele modernității sînt manipulate în orice sens și în care adversarii sînt concepuți ca absolut opaci; un discurs care clasifică pentru a stigmatiza și care tematizează excelența românească
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
Ce urmează după această dată? Controversatul, oricum fluidul, dificil delimitabilul postmodernism? Luînd cunoștință de trăsăturile acestuia, enumerate de Frederic Jameson (în 1986), nu putem ocoli impresia că diferența sa față de "prototipul" modernist este, în destule puncte, incertă. Oricum, literatura română înfățișează un caz aparte, în care nici măcar modernismul n-a putut continua, după 1947, din pricina cunoscutului hiatus istoric, decît de pe la mijlocul anilor '60. Cum stau lucrurile, în această privință, la noi? Pe unde trece granița, dacă graniță este, între modernism și
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
credincios rînduielii dezvăluirii și retragerii în Nevădit, se perindă făpturi prin zariștea iluminării; necontenit își împrumută elementele unul altuia moartea. Reînturnate la timp în fruntariile Absenței din care au purces" (Vina de nespus). Logica omului al cărui exponent ni se înfățișează poetul e, așadar, dispariția. De-a dreptul sau pe ocolite, prin intermediul discursului înfiorat de sensuri "ultime", ținta sa o reprezintă sinuciderea, "singura problemă filosofică serioasă", în optica lui Albert Camus: "Te simți aidoma celui care și-a împrumutat otrava unui
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
ale unei persoane, dovedind în același timp modul în care societatea însăși se raportează la cultură: Jacques Le Rider face figură separată printre profesori la universități americane, specializarea sa e mult mai strictă, implicarea în spațiul public mult mai redusă, înfățișându-se ca reprezentant al unei Franțe ce plânge încă decăderea culturii înalte. Pare de mult mai mare succes formula permanentei raportări la spațiul public și amestecul relaxant de mare cultură și civism din universitățile de peste ocean. Vladimir Tismăneanu, Spectrele Europei
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
sînt absolut ireductibile unele cu altele". Și, totuși, antisemiții (dl Oișteanu îl citează și pe C.Z. Codreanu) au pretins unicitatea portretului fizic al evreului. Cam la fel se întîmplă cu o altă trăsătură socotită specifică evreului, aceea care îl înfățișează exuberant pilos (păr, barbă și perciunii rituali). Evreul galițian, ajuns în principatele române, întruchipa aceste trăsături și Kogălniceanu, în 1860, într-o circulară trimisă rabinilor din Moldova aprecia că acest port polonez este o cauză a prejudecăților naționale și al
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
anomalie fizică; una care denotă o anomalie psihică sau morală corespunzătoare". Ba chiar autorul colectează opinii de acest fel în literatura cultă și în cea politică, mergînd pînă la revista România Mare. O prejudecată rasială este și aceea care îl înfățișează pe evreu drept murdar și împuțit, de unde naziștii au conchis că evreii alterează puritatea rasei. Dacă este, această trăsătură fizică a evreului se datorează sărăciei sale. Dar, de fapt, obiceiuri rituale (spălarea pe mîini înaintea oricărei rugăciuni și obiceiul sfînt
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
secolul XIX. El avea, după toate indiciile, o viziune personală asupra acestor lucruri. Și-a scris epistolele relativ tîrziu, la finele deceniului opt și la începutul celui de al noulea, cînd mai erau puțini martori ai evenimentelor și ai oamenilor înfățișați de el. în 1880 se călătorea, evident, altfel de la București la Iași decît înainte de 1848, iar atmosfera din casa Băltărețului era despărțită de sensibilitatea aproape sfîrșitului de veac prin șase ori șapte decenii. Și Căpitanul Laurent aparținea aceluiași îndepărtat trecut
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
fi verificată de istorici, atît o evocare exactă și plastică a secolului ce se apropia de încheiere, cît una extrem de personală, plină de originalitate și de pasiune, colorată peste marginile îngăduite istoricului, dar de care scriitorii țin rareori seama. Ghica înfățișează secolul lui, nu neapărat pe acela care fusese în realitate. Și pune atîta forță în tablou, încît cititorii din secolul XX sau de astăzi numai cu greu își pot închipui alt secol XIX decît acela al lui Ghica. Nu cu
Secolul lui Ion Ghica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15945_a_17270]
-
realitate a universului și adăugîndu-i atributul de "energetică", întrucît se găsește în legătură cu celelalte energii cosmice. Cu Lucian Blaga, "triumfă românescul în filosofie". Prilej pentru Noica de-a conspecta trăsăturile acestui "românesc". În primul rînd, este "cosmicism", adică ceea ce Vasile Băncilă înfățișează ca "o intuiție a armoniei cosmice" și ca "un sentiment al participării la cosmos". Cosmicismul conduce la un determinism sub egida stilului: "Matca stilistică dă și ea un anumit determinism (de stil), pecetluind toate creațiile unui grup cultural omenesc, pînă
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
10 iunie 2001, în auzul întregii țări, că România este Grădina Maicii Domnului. Bată-te norocul, să te bată, Simioane, că mare-i grădina Ta, Doamne! Nu mai vorbim de contesa Walevska, iubita lui Napoleon, despre care se spune că înfățișa Polonia de totdeauna, aparținând omenirii întregi creștine. În nici o țară creștină, însă, nu poți vedea un Cristos de lemn tăiat în două, ca aici. Simbol popular magnific intrat și în arta majoră. Nefiind nici cu rușii, nici cu germanii, mereu
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
știute ideologilor comuniști din 1934 și fuseseră reînnoite în 1946. De ce nu s-a ținut cont de critica făcută proletcultismului, iată o întrebare la care n-am răspuns. Abia în 1951 se declanșează campania, pe care d-na Cordoș o înfățișează pe larg. Să fi fost naivitățile începutului, împrumutarea fără discernămînt a unor concepte, pînă cînd, cîțiva ani mai tîrziu, ideologii noștri s-au maturizat suficient ca să admită că erau în greșeală? Posibil. Acestea fiind zise, rămîne o problemă de rezolvat
Despre proletcultism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15976_a_17301]
-
că ce e românesc e depravat și înrăutățit și stricat... Un artist, un poet trebuie să iubească adevărul, frumosul și binele; el nu este și nu trebuie să ia elementele rele din societate și a le prezenta ca tipuri care înfățișează națiunea sa proprie, pe care cu intențiune o ponegrește și astfel o face de-și pierde iluziunea și speranța... Dl. Caragiale să învețe a respecta națiunea sa, iar nu să-și bată joc de ea". Nimic, așadar, de făcut cu
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
vei greși mult lui Dumnezeu". Prin urmare, așa cum observă Noica însuși, nu vedem altceva decît "o conștiință orientată spre absolut, unde precumpănește eternul". Al doilea moment al "coborîrii" noastre în zona istorică l-ar constitui opera lui Dimitrie Cantemir, care înfățișează și ea conflictul dintre "planul istoric" și "planul eternității", conflict soluționat de data aceasta în defavoarea ultimului. Asistăm acum, consideră Noica, "la momentul în care conștiința românească cîștigă înțelesul și gustul lumescului, încercînd să iasă din plasa eternității în care părea
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
Paul Aretzu cultivă nu o poezie irațională, ci una, după cum sugerează el însuși, "supralucidă": "sufeream de o supraluciditate ca atunci cînd te dor ochii și vezi lumea filtrată prin durerea ta" (ibidem). Defel metafizică, ci doar sofisticat rațională ni se înfățișează și "supralumina" evocată astfel: "e drept, într-un moment de exaltare, la sulina, unde era să înnebunesc de frumusețe. m-am gîndit pentru prima oară la supralumină" (ibidem). Intelectul este actantul farsei pe care ne-o oferă continuu poetul, în
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
sînt foarte utile în configurarea unei biografii a operei. Una dintre obsesiile lui Marin Sorescu era publicarea, cel mai important lucru în viața unui scriitor. Nu e de ajuns să scrii, să fii preocupat de artă dacă nu te și înfățișezi cititorilor și nu ești recunoscut drept scriitor: ' Noi avem nevoie de lumină, mai ales de lumina... tiparului care trebuie să se reverse odată și odată și asupra noastră'; ' O poezie nepublicată e ca un dans pe întuneric ' cum spune Ovidiu
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
a adjudecat premiul de regie recompensînd măiestria în prezentarea unei cozi la bilete, o adevărată galerie de tipologii umane. La categoria 16mm, cel mai bun film de ficțiune a fost considerat Zbor de Geanina Grigoraș, o mică piesă de virtuozitate înfățișînd degringolada unui puști pistruiat ce locuiește într-o casă rău famată și privește cu jind la pasărea ce-și poate permite să-și părăsească colivia. Marele premiu a plecat anul acesta în Germania , la München, urmînd ca regizorul Gert Weidenfeld
Restanța "CineMAiubit" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15613_a_16938]
-
regizorii importanți sub pretextul sumelor mari pe care le solicită pentru o montare. E adevărat însă și că unii dintre regizorii-vrăjitori își fac vrăjile în gînd. S-a născut un cerc vicios, periculos, ale cărui efecte nu întîrzie să se înfățișeze în fondul și forma spectacolelor. Un disconfort psihic dă tîrcoale actorilor angajați într-o instituție de stat. Sînt locuri în care se vîră cu forța două sisteme diferite în aceeași teacă. Cei retribuiți lunar se întîlnesc într-o distribuție cu
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
socială a eroinei. Ajunsă la București, unde contactul cu orientul neserios și murdar o face să-l urască având uneori accente antipatriotice ce o vor face să intre în conflict cu lumea bucureșteană... frecventează des bibliotecile, teatrele, redacțiile unde se înfățișează cu mici lucrări literare, povești pentru copii pe care îi iubește enorm. E drama ei. Nu va avea niciodată vreun copil. E și unul din motivele dezechilibrului ei de mai târziu. Totul avea să înceapă într-o vară în Italia
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
căutarea de ceea ce nu i se cuvine - adică de mai bine - ne poticnim de cete de iritați pe care te miri ce îi revoltă, faptul bunăoară că electricitatea se scumpește lunar și nu zilnic, cum ar fi cazul, ca să ne înfățișăm cu fruntea sus în fața Europei, că la venitul mediu de o sută de dolari la treizeci de zile calendaristice, autoritatea nu-și ia inima în dinți ca să recupereze, pe căi de care absolut dispune, de trei ori pe atât. Doar
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]