694 matches
-
instinctului de conservare, trebuia să ne prostim ca să îi putem prosti pe cei mai tineri ca noi, au intervenit alții oameni care ne-au făcut să amușinăm cu voluptate înspre filosofie. Grünbergii, ea și el (Cornelia și Ludi), ne-au înfiat ca pe niște promițători pui de pripas, zvârliți peste bordurile amorului de înțelepciune, după principiul: „Om la apă”. Ne-au întins colacul lor de solidaritate, adunându-ne pe puntea mică unde te mai puteai salva de urât fiindcă Ludi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împăratului. Nu se mai întorcea la împărat, decît cînd ar fi dorit împăratul și ar fi chemat-o pe nume. 15. Cînd i-a venit rîndul să se ducă la împărat, Estera, fata lui Abihail, unchiul lui Mardoheu, care o înfiase, n-a cerut decît ce a fost rînduit de Hegai, famenul împăratului și păzitorul femeilor. Estera căpăta trecere înaintea tuturor celor ce o vedeau. 16. Estera a fost dusă la împăratul Ahașveroș, în casa împărătească, în luna a zecea, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85081_a_85868]
-
De fapt, mâncai bătaie tot timpul și pentru orice. Și cam asta era tot ce mâncai de-a lungul zilei. Dar cea mai cruntă bătaie o mâncai după vizitele de duminică, dacă nu reușeai să înduioșezi o familie să te înfieze. Mâncai bătaie și înainte de vizită, ca să-ți dorești mai mult decât orice pe lume să scapi din orfelinat. Eram dresați să întindem mâinile și să implorăm familiile venite să aleagă un copil pentru înfiere: ia-mă pe mine, ia-mă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
algerian la fel de loialist. Dar care s-a dovedit mai loial absintului. A murit la 42 de ani, după ce a orbit în prealabil, lăsând după el nici un regret și o pensie penibilă. Spre norocul ei, n-au avut copii, așa că a înfiat blocurile la parterul cărora a locuit și a funcționat ca portăreasă. Are 80 de kilograme, în viu, dimineața și 82 seara, înainte de culcare. Nu se cântărește niciodată - o deprimă. Lionel îi deschide. Înainte să apuce s-o blocheze, Agnès e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un picior pe altul, în fața cabinei telefonice. Privea, neîncrezător, ziarul pe care notase două adrese și numere de telefon. Cum or fi vorbind la telefon exemplarii membri surdomuți? Sau vorbesc copiii lor? O fi având și Octavian copii? O fi înfiat unul, să poată rafina jocul, cum cere planul de măsuri al subteranei... Intră în cabină, formează numărul. Sună, sună în gol. „O fi alt număr. M-am ramolit, oi fi notat numărul doamnei Radovici. Care nici nu mai e doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și consultația, ai fi avut surprize instructive. Nu orice fotograf vrea să fotografieze câini, știai? E nevoie de răbdare, de pricepere. Ca și la copii, de altfel, ca la copii. N-ai văzut... cuplurile fără copii nasc câte o potaie. Înfiază, vreau să zic. Bâlbâitul a făcut, deci, și asta, câștiga bine, potaia. Șapte mape galbene cu superbe fotografii de câini. Toate rasele, toate convingerile politice, toate clasele sociale, toate opțiunile erotice. Pentru ce se fotografiază câini, asta vrei să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
țineam mai demult să i-o dau lu fiu-meu, când termina Facultatea. Bărbatul învârti de câteva ori cureaua ca pe-un bici. Asculta cum pocnește înăbușit. - Am avut și eu un băiat, zâmbi vinovat bătrânul. Nu al meu. Îl înfiasem de la niște neamuri mai de departe, din Șoptireanca. De la unul de-al lui Tomnea. Necăjit, vai de capul lui. Tac-su era văcarul satului, cu cireada. Așa era indicația pe-atunci, ca ăștia ca alde noi, care n-avem copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
departe, din Șoptireanca. De la unul de-al lui Tomnea. Necăjit, vai de capul lui. Tac-su era văcarul satului, cu cireada. Așa era indicația pe-atunci, ca ăștia ca alde noi, care n-avem copii și lucram unde lucram, să înfiem câte un copil, să-l lăsăm acasă, când eram noi la post. Locuiam în București p-atunci. Cizmarul deveni dintr-o dată atent. Îl știa pe Tomnea văcarul. Murise demult, pe câmp. Îl trăznise când se întorcea cu cireada. - N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a făcut-o și cu ea. L-am lăsat la vila lui și m-am tras la bloc. Am apartamentul meu, liftul merge, ce-mi mai trebuie. Trăiesc acum în viața mea. Ne mai telefonăm, cu bolile, cu viața... Am înfiat împreună și un băiat. Eram mai tineri, desigur. Cum erau și instrucțiunile de la partid p-atunci... Oficiantul studia concentrat hârtia cu anunțul. Părea că încremenise așa, aplecat pe geamul ghișeului. - Am stat și noi p’afară, tot la intendență, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de-a dat-o de la Externe și am cam rămas și noi pe dinafară. Pe urmă s-a reglementat situația. Aveau nevie de noi. Chicoti ca și cum oficiantul îi făcuse ghiduș cu ochiul. - Dar știți cine-i băiatul de l-am înfiat noi? Taman profesorul ăsta de l-a pus pe afișe peste tot. Mai să mă despart chiar atunci de Eftimie, dar am mai răbdat până a fost să fie chestia cu Valentina. Asta a fost prea de tot. Ne retrăsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
facă ce vrea acolo, la București, sau unde-o vrea să stea. Nu i-a ajuns Sudica, unde l-am făcut om? Vrea și aici... Dar tac-su cum a murit? La coada vacii! Dar madam Pancratz, care l-a înfiat și a vrut să-l facă om, cum a murit?! N-a luat-o damblaua la agenție la Periuță? Și n-a damblagit și Pancratz, diplomatul? Vorbește bietul cu pomii pă bulevard și-i bate cu o curea nenorocită. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cenușie Icoana ce-a iubit. {EminescuOpI 23} JUNII CORUPȚI La voi cobor acuma, voi suflete-amăgite, Și ca să vă ard fierea, o spirite-amețite, Blestemul îl invoc; Blestemul mizantropic cu vânăta lui ghiară, Ca să vă scriu pe frunte, ca vita ce se-nfiară Cu fierul ars în foc. Deși știu c-a mea liră d-a surda o să bată În preajma minții voastre de patimi îmbătată, De-al patimilor dor; În preajma minții voastre ucisă de orgie Și putredă de spasmuri, și arsă de beție
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ecoul întâiului care punea în vibrație pulsul existenței. Ursitoarele și-au înfășurat tălpile cu apă pentru a nu fi auzite de antenele ierbii, s-au furișat lângă scâncetul unui pui de tren orfan, garat pe linia moartă, până va fi înfiat de părinți oarecare. Cu aburi sau nucleare din orice parte a globului. Orfanul tăcu la trecerea zânelor, fascinat de tamburina cu clopoței rochița-rândunicii pe care una dintre ele i-o fixă între două coloane suple de raze lunare, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nimeni nu știe exact câte suflete Își duc traiul aici, de azi pe mâine, măcinate de sărăcia lucie și de boli și nici ce mai așteaptă ele de la viață. Acum patru ani, au venit două cupluri de americani dispuși să Înfieze copii. O asistentă socială planturoasă le-a explicat zâmbind Într-o engleză corectă, că statul face efort să integreze acești oameni În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
planturoasă le-a explicat zâmbind Într-o engleză corectă, că statul face efort să integreze acești oameni În societate, dar ei fug de civilizație, le place mocirla. De aceea e foarte bine ca străinii să mai salveze din copii ăștia, Înfiindu-i. Pe locuitorii acestor ghetouri nu-i putem civiliza cu forța. Una din americance, isterizată și speriată de ceea ce văzuse a Început să strige: ,,Aut Europa, aut Europa,,. Au plecat În mare grabă Îngroziți de spectacolul din ghetou, de copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu cei doi copii ai mei: un adolescent de 17 ani și o fetiță de 7, roadele Ă ca să folosesc un cuvânt banală unei căsnicii cu un antrenor de tenis, și mezinii, doi gemeni băieți, În vârstă de 5 ani, Înfiați cu doi ani Înainte ca mariajul meu să ia sfârșit, de la o verișoară bolnavă de scleroză În plăci și nu se mai putea ocupa de creșterea lor, având ea Însăși nevoie permanentă de ajutor. Casa se afla În revendicare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lăcrimează, simt că am nisip în ei. Mi-e teamă să nu mă fure somnul - apoi nu-mi mai pasă. Și ce dacă? Poate e mai bine așa. E încă tânără, se poate remărita. Poate vă avea un copil... Poate înfia unul, daca nu. Cu mine nu poate fi decât din ce in ce mai rău. Diabetul va avea efect asupra sexului, poate îmi vor tăia un picior sau poate voi orbi. Și depresia. Fără ajutorul ei nu pot scăpa de ea. Poate ajung să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
rață! -Mama lor de ce-i găină, Și să-noate cum învață? Gigel, cu milă de pui, Că-s sărmanii mititei, O-ntrebă pe mama lui: -Pui, rățuște, ce sunt ei? Iubitoare mama-i zice: -Ești copil încă, nu știi, Poți înfia fii și fice, De la...Casa de Copii! Și sorbindu-l din priviri, Zise: -Bine-i ca să știi, Mai sânt mici nepotriviri, Între părinți și ...copii! Vezi cum trăiesc ei? Frumos! Cum se comportă? Firesc! Apoi cu un glas duios: -Impotant că
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și știa foarte bine ce are de făcut. Trebuia să se însoare și să facă copii. Datoria lui era să își asigure un urmaș. Și dacă se căsătorea și totuși nu avea copii? Se mai întâmplă și așa. Putea să înfieze pe cineva. Putea? Parcă spuneai că noii paznici sunt descendenți direcți ai celor în exercițiu. Da, așa am spus dar nu e absolut obligatoriu. Tu ești cel mai elocvent exemplu în acest sens. Și tu crezi că bătrânul a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pedagogii că nimeni nu le putea da o lămurire. Vremurile erau potrivnice, iar informațiile lipseau sau ajungeau așa de denaturate încât nu puteai avea nicio încredere. Doar Dumitru Hriscu știa că fata a fost trimisă la alt orfelinat, de unde o înfiase o familie înstărită din Coarnele Caprei. Războiul se sfârșise. România devenise sclava Rusiei, datorând uriașe despăgubiri de război. Foametea se instalase în satele Moldovei. Nici o bucurie nu se întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
să-și găsească copiii, despărțiți de legile aspre ale vremurilor. Zorii de ziuă îl găsiră în fața postului de jandarmi, căutând să obțină lămuriri despre soarta copiilor. Făcu cerere pentru primirea băieților, dar fata parcă era de negăsit. Cei care o înfiaseră, oameni suspuși ai noului regim, au încercat să-i piardă orice urmă. Omul nu se dădu bătut, iscodind, cu viclenie, gurile ferecate ale slujbașilor Primăriei, rugându-se în genunchi sau bătând cu putere, ca erou de război ce era, în fața
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
câinii ciobanilor, care se ițeau de sub cojoacele mari, care-i apăraseră de frigul pătrunzător al toamnei grabnice. De la ei află unde stătea inginerul Ionescu. Mai află că era un om ursuz, care nu iubea pe nimeni, decât meseria. Fata fusese înfiată la dorința nevestei lui, o femeie frumoasă, adusă din Basarabia. Gheorghe bătu la o poartă mare, care nu lăsa să se vadă locuința sau alte acareturi din jur. Oameni buni, deschideți! Cine-i acolo, întrebă, cu glas înciudat, un băietan
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
plecat să-l caute și inginerul, chemând-o, apoi, și pe frumoasa basarabeancă. Rămânând singură, fata a fost trimisă la orfelinat, mama vitregă nevoind să-și mai bată capul cu o gură în plus. Anii au trecut, Mariana a fost înfiată de o rudă a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, președintele țării, înainte de numirea lui Nicolae Ceaușescu. A primit o educație aleasă, urmând cursurile Liceului Pedagogic, menirea fiind să acorde, la rându-i educație multor generații de copii. Nimeni din rudele ei n-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
la rându-i educație multor generații de copii. Nimeni din rudele ei n-a mai știut de ea. Ea nu și mai amintea decât de căldura molatică a îmbrățișărilor moșului Gheorghe și de bunătățile primite în dar. Familia care a înfiat-o i-a ascuns adevărul, până când, în timpul examenului de bacalaureat, domnul Mitică, un apropiat al tatălui ei vitreg, descoperi adevărul: Mariana era sora lui! Cum să-i spună, ca să n-o sperie și să piardă examenul? La rugămințile familei, i-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
tariful meu e generos: vreau să-mi cumpăr casă!”. Sau altul: “babalâcule, te rog, să nu-mi găsești vreo vină, sunt tânără, expertă-n sex și vreau o mașină”. Altele mai sărăcuțe (poate și cu duhul) Îi propuneau să le Înfieze, altele Îi cereau bani că sunt handicapate, În fine, totul se Învârtea În jurul banilor. “Nu este lucru curat”, Își spuse, “trebuie să-mi schimb descrierea, și să-mi pun și poza”, pentru că majoritatea femeilor cu care luase contact Îl Întrebau
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]