805 matches
-
primul meu eseu care, sub titlul Balerina, a ajuns să fie o declarație de dragoste, când afișată, când ascunsă după oglindă, am purces la o comparație între suferința și bucuria celor două stiluri de dans și la urmă m-am înfierbântat pentru marioneta lui Kleist, pentru păpușa în mărime naturală și prostuță a lui Kokoschka și pentru figurinele triadice ale lui Schlemmer. Iar apoi, după o iarnă umedă și rece, Anna a început să fie bolnăvicioasă. Idilica văgăună în care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui, râzând, aducând-o la o delicioasă stare de neajutorare în timp ce el se mișcă lent, lipit de ea, înnebunind-o de dorință, așa cum mă înnebunea pe mine? Oare o sărută cu un cub de gheață în gură, înfrigurându-i gura și înfierbântându-i trupul de dorință, așa cum mă săruta pe mine? Oare îi mușcă tandru curba gâtului, umărul, trimițându-i fiori de dorință prin tot corpul, așa cum îmi trimitea mie? Când se trezește dimineața, primul ei gând e oare „Dumnezeule, e superb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spaghetele prin farfurie. Salata rămăsese în castron, neatinsă. Arăta tristă și abandonată. Conversația a fost sporadică. Din când în când, ridicam ochii spre el și-l surprindeam uitându-se la mine. Iar expresia de pe chipul lui mă făcea să mă-nfierbânt și mă intimida. Așa că orice șansă să pot mânca ceva se spulberase. Mi-era teamă că dacă mâncam ceva, burta avea să mi se umfle și să-mi iasă în afară prin rochie. Și nu asta e genul de burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mi-a fost să nu mă doară și cât de blând a fost cu mine. Nu m-a durut și a fost superb. Și dacă vă închipuiți c-o să vă relatez cum, în timp ce era deasupra mea, Adam mi-a șoptit înfierbântat tot felul de chestii, chestii minunate de genul ce frumoasă eram, ce gust delicios avea pielea mea și cât de excitat era, atunci o să aveți o surpriză. Va trebui să vă folosiți imaginația că să vedeți cum mi-am înfășurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
jenată. Ascultă, când am zis că James e un plicticos nenorocit, n-am vrut... —E OK, Judy, am spus cu blândețe. Știu ce-ai vrut să spui, dar n-are nici o importanță. —Știi cum e, a continuat Judy. M-am înfierbântat pe moment și așa mai departe. —Judy, am spus. Pentru numele lui Dumnezeu! Las-o baltă! Trebuie să mă lămuresc. Scuze, scuze, a zis ea. Spune! —James m-a înșelat, dar a zis că e vina mea. Corect? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă, e tîrÎtă de mîini, de doi mineri, o tînără frumoasă, Îmbrăcată cochet, care plînge. Bucureștenii sînt Înfierbîntați. Strigă ce-ar trebui, după părerea lor, să-i facă minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu florile-n brațe În timp ce măicuțele-i dădeau Înainte cu șușotitul, părea că nimic nu le mai putea opri, mai șușotesc și-acum, după un an, ceva mai atenuat, dar atunci au prins să șoptească mai tare și s-au Înfierbîntat mai abitir cînd au văzut tortul În formă de triunghi - sigla miresei -, de 1,5 metri Înălțime, lățimea nu se specifică deoarece din ea mirele și mireasa mînă-n mînă au servit cu cealaltă mînă pe fiecare dintre invitații ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Carmen, pieptănîndu-și păpușica: „Serviciul de informații generale (RG) francez are 3 900 de funcționari pe care totul pare să-i intereseze politic, economic, social, chiar cultural”. (Vezi citatul din Calvino.) Așa-s francezii, curioși, mai ales după surparea liniei Maginot. Înfierbîntată de Luvru, Carmen preamărește RG-ul: „Guvernanții Întrețin În sînul RG un serviciu de sondaj căruia Îi comandă anchete În instituții private, deleagă la mitinguri urechi atente. Stupoare pentru unii dintre noi!” Nu și pentru Carmen, care n-are stupoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și de ce nu mi-am refăcut viața în urmă cu două decenii - își zicea în gând, ca și cum ar fi vorbit cuiva, continuând să pândească adierea ce încă nu se oprea în mănunchiurile stufoase de frunze verzi, sub soarele ce-i înfierbânta rochia și pielea, incapabilă și de fapt deloc doritoare să caute un petic de umbră. Ar putea oferi o mie de motive în afara aceluia esențial că se încăpățâna să dovedească altora - și ei mai întâi - că se poate descurca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
adevărată și nu cumva visez, s-o las baltă și să mă întorc în brațele tale la tot ceea ce știu că nu e cum trebuie?“ „Ioana, dar nu despre asta-i vorba.“ „...și să dau cu piciorul speranțelor care mă înfierbântă de câteva săptămâni? Și ce să mai fac? Să mă întorc și să te privesc cum lucrezi sau să te ascult povestindu-mi despre neînțelegerile tale cu Dascălu ăla, naiba să-l ia, sau despre obsesiile tale cu scrisul? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în jos, am observat o umbră mișcându-se în grădină. Două umbre, una foarte mică. O bătrână care-și plimba cățelul, luptându-se probabil să țină pasul cu el în timp ce mergea în zig-zag de la un tufiș la altul, încordat și înfierbântat de tainicile plăceri nocturne. Am ascultat foșnetele tufișurilor și foșgăiala lui printre ele, singurele zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
el, cât este ziua de lungă.. Privește spre iubitul ei, implorând și promițând statornicie iar când astrul coboară spre asființit să se culce, ea iși pleacă fruntea cu supunere absolută și lacrimile ei se infig ca niste pumnale în obrazu-i înfierbântat de săruturile lui fierbinți. În semn de iubire necondiționată îl urmarește cu privirea până când dispare și ultima rază din lumina lui. Rămasă singură, își plânge dorul..păsărilor care se opresc s-o asculte până târziu. Spre zori când fața i
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
memoriei primordiale. La un popas oratoric, impus de constrângerile terenului denivelat, îi spuse, cu o bruscă vioiciune: Propun să cădem de acord că multe aspecte ale Contemporaneității pot fi rediscutate! Desigur că într-o lumină științifică... Instantaneu, apoi, Profesorul se înfierbântă într-atât de mult, încât în jurul său produse o lumină asemenea fenomenului de incandescență, neluând în seamă chicotelile îndepărtate ale grupurilor sau ale perechilor de bărbați și de femei, răspândiți printre boschetele din perimetrul luminișului. Ce-ar fi, de pildă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
s-o merite, prin cea mai neagră ingratitudine, atârnând cestiunea lor ca o sabie a lui Damocle asupra creștetului nostru. Puterile europene însă au o scuză. Îndată ce am pune cestiunea pe acest tărâm, ne-ar putea răspunde: "De ce v-ați înfierbînta oare atâta, când vedem că în țara voastră trădarea, cea mai neagră trădare, e în genere recompensată? Oare cei ce-au pus pistolul în pieptul lui Vodă Cuza nu au căpătat recompense naționale? Oare nu sânt ei bine văzuți în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
două luni care mi-au mai rămas până la expirarea termenului de imaturitate. Poate că dacă aș fi rupt la timp o curea pe spinarea ei sau dacă, așa cum ne-nvață bunicii, i-aș fi temperat cu focuri de pistol discursurile înfierbântate despre lărgirea drepturilor bănești și scurtarea celor bucătărești, lucrurile ar fi mers altfel și Marea Revoluție de Eliberare a Sexului Slab ar fi sfârșit sub micul carâmb al cizmei lui Mandea. Sau poate că dacă mi-aș fi comparat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
toți...“, dar nimeni nu-l lua foarte-n serios, fie din cauza behăielii, fie pentru că nu se mai aduceau covrigi la colț de ani de zile (asta o știa orice prost). Curios, cu cât povestea era mai neverosimilă, cu-atât ne înfierbânta mai tare și ceream detalii. O și vedeam pe Leana în mijlocul copiilor, sfătuindu-ne să perseverăm. Dificultățile tehnice nu creau nici ele vreun impediment, atâta timp cât nimeni, în afară de mine, nu le vizualiza: unde am fi încăput cu toții în magazin? cine ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
control, o pătrundeam puternic, ierarhic, fără favoritisme. Rolurile tradiționale, stereotipe, nu mă atrăgeau. Joaca mentală sau chiar reală de-a doctorița și pacientul, profesorul și eleva de-a noua sau victima de la etaj și pompierul ei salvator nu-mi mai înfierbânta nici sexul, nici intelectul. În fond, eu chiar eram profesor, iar Maria îmi fusese studentă; de îmbolnăvit, mă îmbolnăveam destul de des (mă chinuiau când migrenele, când gastritele, când alte câteva maladii semi-imaginare), așa că mă puteam lipsi de halatele albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
despre autor: prieteni, vizite, preferințe muzicale, artiști pe care-i frecventa.“ „Mai exact...“ „Mai exact, am ajuns de la o trimitere de subsol la un vraf de corespondență. Ghiciți cu cine era prieten T. O’ Donnell și cui îi scria scrisori înfierbântate de-amor?“ „Bărbat sau femeie?“, m-am avântat. „Depinde cum vrei s-o iei.“, m-a temperat Mihnea. Și-a vârât din nou nasul în ceașca de ceai, prelungind suspansul. „Îți spun doar inițialele, așa cum apar pe colțurile plicurilor.“ „Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ce reprezentau; unii spuneau că și din memorie. Popoare întregi dispăreau cu secolele din istorie, zdrobite, uitate sau intrate în poseseia vreunui Economist al Minții priceput sau doar norocos. Disparițiile și aparițiile astea făceau deliciul concurenților și sporeau miza jocului, înfierbântând mințile și-așa supraâncărcate de marfa amintirilor. Nimeni nu știa de unde pleci și, mai ales, unde o să ajungi. Deschideai ochii dimineața și erai fericit să vezi piațeta din Dorbanți în fața ochilor. Am făcut un efort și m-am uitat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adunat. În sfârșit, dacă acceptă acum capitalul, nu-l ia ca o despăgubire pentru fecioria ei rușinată, de care n-are nici o vină, ci pur și simplu ca o compensație pentru soarta ei mutilată. Spre sfârșit atât de tare se înfierbântase și se ațâțase relatând toate acestea (ceea ce, de altfel, era foarte firesc), încât Epancin era foarte mulțumit și considera afacerea încheiată; însă Toțki, pus o dată pe jar, nici acum nu crezu totul și mult timp se temu ca nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu asta! Chiar că începusem să mă bucur... Și, mă rog, de unde știi că o înșel pe Nastasia Filippovna? Varia n-are decât să creadă ce vrea, eu m-am săturat! Ei bine, acum chiar m-am săturat! Ganea se înfierbânta de la un cuvânt la altul și pășea orbește prin cameră. Asemenea discuții atingeau imediat punctul nevralgic al tuturor membrilor familiei. — Am spus că, dacă o văd intrând aici, eu ies în clipa următoare și am să mă țin și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
era sincer în dorința sa de a se considera mai prejos decât cei din jur, zicându-și că este ultimul dintre cei din urmă sub aspect moral. Intrară cinci inși, adică patru oaspeți noi, urmați de generalul Ivolghin, care era înfierbântat, tulburat și apucat de o criză puternică de elocință. „Măcar el e negreșit de partea mea!“ se gândi prințul și zâmbi. Kolea se strecură înăuntru împreună cu ceilalți; discuta aprig cu Ippolit, care era între cei veniți în vizită. Ippolit îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
repetă iar prințul. — Nu ne temem, prințe, de prietenii dumneavoastră, oricine-ar fi dumnealor, pentru că avem tot dreptul, declară din nou nepotul lui Lebedev. — Totuși, permiteți-mi să vă întreb ce drept ați avut, strigă iar Ippolit, de data aceasta înfierbântându-se peste poate, să expuneți problema lui Burdovski judecății prietenilor dumneavoastră? Noi, poate, nu dorim judecata prietenilor dumneavoastră; știm prea bine ce poate însemna judecata prietenilor dumneavoastră!... Însă dacă, la urma urmei, nu doriți să vorbiți aici, domnule Burdovski, reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
repet că am auzit de sosirea domniilor voastre, a tuturor, de-abia acum câteva momente... — Dar nu aveți dreptul, nu aveți dreptul, nu aveți dreptul!... în fața prietenilor dumneavoastră... Așa! începu iarăși, pe neașteptate, să bolborosească Burdovski, privind împrejur sălbatic și temător, înfierbântându-se pe măsură ce își pierdea încrederea și îl apuca timiditatea. Nu aveți dreptul! Rostind aceste cuvinte, se opri brusc, ca și cum i-ar fi închis cineva gura și, holbându-și mutește ochii miopi, extrem de bulbucați, brăzdați de vinișoare groase și roșii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
străduindu-se să vorbească, să strige mai tare decât ceilalți și, desigur, mai apoi a fost nevoit să se căiască amarnic de unele cuvinte și ipoteze lăsate să-i scape acum. Dacă vizitatorii nu l-ar fi făcut să se înfierbânte și aproape să-și iasă din fire, nu și-ar fi permis să enunțe cu voce tare, atât de franc și de precipitat, unele bănuieli și sincerități de prisos. Însă, de îndată ce se așeză la locul lui, o arzătoare părere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]