684 matches
-
Încît pînă la urmă Îi Înduplecă. Se hotărăște ca negrii bolnavi să fie examinați acum pe loc, iar un medic militar Înalt, desemnat pentru această misiune, se ridică de la masă, le face semn celor În cauză și, Însoțit de ofițerașul Înfierbîntat, Îi trimite În spatele zidului de saci de ovăz. Lipsesc cam zece minute: cînd reapar, negrii zburdă de fericire, cu chipurile brăzdate de un imens zîmbet de fildeș și se foiesc În jurul ofițerașului ca niște copii zvăpăiați. Aproape că se gudură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
degetul pe rană. Chiar așa e, nu ține de lumea asta“ - și s-a uitat la mine și, drept să-ți spun, a Încremenit. Da, și peste mulți ani, În timpul răscoalei lui Boxer, n-a venit acasă Într-o zi Înfierbîntat de veștile auzite? „A venit În sfîrșit ziua pe care-o așteptam de mult“ - a zis - „urciorul nu merge de multe ori la apă. S-a declarat război cu China, mă duc să mă-nrolez, pe cuvîntul meu!“ Da, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
lui Zăvoianu. Dacă văd că nu scot nimic de la mine nici după trei ore, singura soluție e o cină sănătoasă. Cap-de-cal extrage din debara un borcan de două kile cu carne de porc în untură. Răstoarnă conținutul într-o tigaie înfierbântată. Varsă deasupra și un borcan cu ghiveci. Ca să nu stau în calea gospodinei, tragem masa deoparte și descopăr că mă aflu în baie. Lângă frigider se află o cadă mare, îngălbenită. Punem o scândură de-a curmezișul și mă așez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
huiduieli, pietre și ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau în falangă, izbind cu bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă fixa nimeni, era totul ok. Apoi s-a întâmplat ceva al naibii de ciudat. Oamenii de pe scaunele din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
comandantul care era de fapt inițiatorul evenimentului! Sesizarea venea de acolo, direct de la CC al UTC, al PCR, al RSR... până una alta, prin gălăgia schimburilor vesele că s-au întâlnit și stau mai mult de vorbă, se aude glasul înfierbântat a lui Onel, așezat în ultimul rând: - Domnule director! Mie să îmi spuneți... - Onel, stai jos! Îl întrerupse plictisit directorul Sava Cornel, care sosise chiar atunci și se așezase fără șovăială la masa prezidiului. El fusese investit prin natura funcției
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu lapte de la sânul tău și, smirnă din cuibarul părăsit; ai evitat verdeața impusă mocnit de Împăratul Verde, ca să zbori spre palatul de cleștar și ai sorbit ploaia repezită care ți-a făcut inima fleașcă și ți-a moleșit picioarele înfierbântate. În magazinul de amintiri zburdai în rochița cu o geometrie filigranată uluitoare și-ai luat pentru noi certitudini sinusoidale despletind șuvițele unor nădejdi așteptate cu nerăbdare; ai dat totul la o parte, conștientă și împotriva tuturor care te umpleau de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
acum trupul care-l atrăsese, simțea doar oroare însă pe el nu-l interesa... își urmărea scopul cu precizie! Când o înțepă era uscată și bărbatul scoase un horcăit satisfăcut. Niciun scâncet din partea ei... pasivă îi urmărea mișcările tot mai înfierbântate. Își lipea gura senzuală de buzele ei strânse, trecea la sâni pasional, se antrenase în mod deliberat și parcă încerca s-o facă să uite răutățile ce le înfăptuise; bărbatului îi creștea zbuciumul în valuri desfășurate și îl enerva pasivitatea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
sau trei ori. Am băut împreună băuturi răcoritoare și am trăncănit, dar ceva din felul meu de a mă purta o deranja probabil, pentru că de obicei pleca devreme să se culce. Mi-a spus că adormea greu. Uneori când zăceam înfierbântat noaptea, auzeam tusea ei seacă, iritantă. Pereții din blocul nostru erau subțiri. 2 La început au fost puține semne că strategia mea va da roade. Dar apoi, brusc, după două sau trei săptămâni, m-au sunat ambele edituri și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trup gol de femeie pe viu, cum ar veni; și cred că nu mint spunând că nu mai văzusem unul atât de frumos. Verity era subțire, avea oase puternice și sâni mici; prin comparație, arătându-se fără rușine privirii mele înfierbântate, părea aproape imoral de voluminoasă și voluptoasă. Îmi veni în minte cuvântul „generos“: era un trup generos, atât prin farmecul puternic al proporțiilor sale, cât și prin disponibilitatea facilă cu care se oferea privirii mele. Am încremenit acolo, fascinat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
coastele umede și fierbinți, muștele se Îngrămădiseră În micile deschizături pe care gloanțele le făcuseră În pielea sa cafenie, privea drept Înainte cu ochii mari și galbeni Îngustați de furie, clipind doar când durerea respirației Îl săgeta și răscolind pământul Înfierbântat și moale cu ghearele. Tot ce era el, durerea, slăbiciunea, ura și toată forța care-i mai rămăsese erau adunate Într-o totală concentrare asupra atacului. Îi auzea pe oameni vorbind și Îi aștepta, adunându-se, prgătindu-se să sară de Îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
frică. — Ba nu, zise Paco. Prea făcuse de multe ori În gând chestia asta. Prea de multe ori văzuse el coarnele taurului, botul lui umed, urechile care-i tresăreau, apoi capul care se apleacă și atacul, tropăitul copitelor și taurul Înfierbântat trecând pe lângă el, În timp ce-și rotea capa, atacând din nou În timp ce el Își rotea iarăși capa, apoi iar și iar și iar, până ce se termina totul - Îl răsucea pe taur În jurul lui printr-o media-verónica superbă, și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fost un tip grozav. Da’ nu știu ce să zic. Se pare că atunci când oamenii se apucă să facă ceva praf, nu mai lasă nimic În urmă. Capitolul 14 Maera zăcea Împietrit, cu capul pe brațe, cu fața-n nisip. Se simțea Înfierbântat și lipicios din cauza sângerării. Simțea fiecare Împunsătură. Câteodată taurul Îl lovea doar cu capul. O dată cornul trecu cu totul prin el și-l simți cum se Înfige În nisip. Careva prinsese taurul de coadă. Îl Înjurau și-i fluturau capa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o societate Întemeiată pe cutremure? Trecu În dreapta mea, lîngă fereastra dinspre curte; Îl poftii să se așeze pe scaunul de lîngă el, dar refuză printr-un gest al mîinii drepte și rămase În picioare ca Întotdeauna. Își reluă perorarea. Vorbea Înfierbîntat, gesticula. Uitase că era miezul nopții, eu de asemeni. - Uit, totdeauna, cînd vorbești, timpii și vîrstele, spusei; ai Început să vorbești despre timpul prezent, dar se naște apoi o anumită aură, ce amestecă timpii, identitățile, scoțînd la suprafață substanța În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
aflat În slujba unei Închisori, a unei aberații anume construite, că ei le sunt cele mai devotate victime, dar nu mai au la poarta cărei conștiințe să-și găsească salvarea. Rex stătea, cum am spus, Întins la soare, pe cimentul Înfierbîntat al curții. Priveam prin fereastra deschisă. Îl strigai de două-trei ori a joacă, dar nu se clinti, răspunse doar, mișcînd vesel din coadă. Dumnezeu l-a creat În inima acestui univers de minuni fără să-i fi dat Însă problematica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de vară Înflorată (oare cînd și-o făcuse?) și trupul i se ivi ca-n amurgul altei lumi; părul Îi cădea acoperindu-i umerii ca de marmură, albi. Venea din mitologie, eram sigur, sau poate numai se părea Închipuirii mele Înfierbîntate. - Keti, fără tine e foarte greu! spusei, În timp ce ea Își ținea fața Îngropată În arcuirea gîtului meu, Încît Îi simțeam din nou respirația calmă și caldă; era ca o pasăre bolnavă, obosită după un zbor lung, venită de pe alt continent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
chiar așa era, Îmi spuneam. Încetasem a mai vorbi și o lăsasem numai pe ea, căci vocea-i străbătea păduri, cîmpii și ani, iar eu mă aflam cutreierînd fără voie Împărății și vîrste ce se deschideau și Închideau Închipuirii mele Înfierbîntate. Privirea-mi alunecă pe tîmplele ei care-mi erau acum alături - stătea pe scaun aplecată peste masă, strîngînd pe o tăviță niște resturi de pîine; părul Îi era vopsit, eram uimit, dar la rădăcină, firele de păr - abia observabil - erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
dăduse, la două zile după sosirea sa, în cinstea magistraților și reprezentanților celor mai bogate familii din micul oraș al Galliei. Un milion de sesterți, o sumă inimaginabilă pentru cei care, într-o lună, puteau cheltui cel mult zece... Glasurile înfierbântate ajungeau până la Valerius, care stătea pe marginea fântânii, uitându-se la apa ce reflecta seninul cerului. Un milion de sesterți pentru o cină cu pește și carne de pasăre! Toți erau însă de părere că fuseseră norocoși să-l aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ciocnit un pahar cu prietenul meu, bătrânul sticlar. Erau artă: vasele și țoiul cu acel gât subțire de mire! Sticlele rotunde, ovale, mai mari și mai mici se jucau în mâna lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
atîtor secole de aprige dispute teologice legate de Întrebarea cu acul. De undeva se auzi rîsul dantelăresei. Michael Își strînse aripile uriașe dar cam jumulite și, Înainte de a plonja spre Andy McDowell, care semăna cu Isabelle Hupert În imaginația-i Înfierbîntată, spuse: „RÎsul este singura cale spre adevărata iubire”. Și plonjă. Ceilalți tăcură. Dacă Michael avea dreptate, devenea greu dacă nu imposibil să mai poată răspunde cineva la Întrebarea de ce n-a rîs Iisus niciodată. Că, pe de o parte, motive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi întins-o pe masă, ar fi iubit-o fără oprire, ore în șir (își imagină că proiectorul era mutat de o mână din umbră și plasat în așa fel încât conul de lumină să cadă chiar pe trupurile lor înfierbântate de pe care curgeau broboane de transpirație), cu toate că rochia verde nu era deloc provocatoare, iar femeia nu dădea niciun semn din care să tragă cineva (un bărbat cu multă imaginație, spre exemplu) concluzia că ar fi ieșit din casă tocmai pentru
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În cârciumă, așezați la o masă lungă, în fund, vreo doisprezece bărbați fruntași se sfătuiau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să împiedice mai sigur reînceperea dezordinilor. ― Evident, din punct de vedere procedural așa ar fi! zise prefectul foarte volubil. Dar trebuie să ținem seama și de factorul politic, domnul meu! Dezordinile s-au generalizat prea mult și spiritele sunt prea înfierbîntate. Primul scop trebuie să ne fie o pacificare a spiritelor. Țăranii să se liniștească fără teama unor represiuni care i-ar putea exaspera și care deci ar agrava situația. Vinovații vor fi pedepsiți, negreșit, exemplar, dar după ce vom asigura o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intime. Alunecă spre partea interioară a mâinii cum ar aluneca pe pielea, pe carnea ei... Femeia înțelege gestul, și este pe loc cuprinsă "de un val de căldură care o paralizează". Tâmplele încep să-i pulseze "îngrozitor". Își simte capul "înfierbântat" și "o neliniște, o neliniște năucitoare vibrează acum de-a lungul întregului său corp". Își trage brusc mâna. Baronul încearcă din nou să o oprească. "Mai stai", îi șoptește. "Însă ea fugise deja, cu o grabă nesigură, care îi trăda
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
că reducerea nivelului de oxigen nu atinge valori mari și nu este deloc periculoasă. De asemenea, hiperventilația este responsabilă pentru o serie de efecte de ansamblu. Hiperventilația presupune un efort fizic intens. Prin urmare, persoana respectivă se poate simți adesea înfierbîntată, este roșie la față și transpiră. Pentru că menținerea unui ritm respirator accelerat este dificilă, pe parcursul unei perioade mai mari poate avea drept efect oboseala și epuizarea. Deseori, oamenii care manifestă hiperventilație tind să respire cu ajutorul pieptului, mai degrabă decît prin intermediul
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
tinerii educați în străinătate care, după revenirea în țară, sînt bănuiți că ar fi revoluționari, sanculoți și carbonari. În viziunea tînărului Alecsandri, atmosfera este apăsătoare și grotescă. Dacă părinții, marii boieri patriarhali, se arată indulgenți față de exaltații lor fii capete înfierbîntate care se agită în numele civilizației moderne -, grecii parveniți sînt feroci; prefecții, membrii adunării ignoranți și proști; militarii cu epoleți goi incapabili să tragă sabia. Divizările culturale și politice se mai traduc, în această primă jumătate a secolului al XIX-lea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]