1,020 matches
-
a intrat în panică. Ce însemna cu exactitate un sunet umed, amuzat? Oare el se deranjase vreodată să-i prezinte lui Theo o stafidă căreia acesta să-i acorde atenție? Sau un alt fruct uscat? Pe dracu’! Era un părinte înfiorător. Cel mai groaznic. Nefericit, Hugo a mai scos niște cărți despre ritualul hrănirii, s-a aruncat pe canapeaua din plastic negru și s-a pregătit să învețe. Auzind că în secțiunea pentru copii mai intrase cineva, Hugo a ridicat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jeepul Omului cu Tatuaj staționase în fața casei sale, stâlpul căzuse, veniseră cei de la ambulanță, nu putea fi totul doar o iluzie indusă de vremea mohorâtă, intrată la apă... El scrisese scenariul, iar viața (nenorocita!) îl pusese în practică, paradoxal și înfiorător de alarmant. El? Oooo, iată o întrebare delicată... Eu? Ce am scris eu? Cât am scris eu din toate astea, Magicianule? Liniște. Până și ploaia tăcea. Vărsa cantități incomensurabile de apă din butoaiele divine, dar atât și nimic mai mult
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
o statuie a Fecioarei se găsește în ciclurile paralele ale miracolelor Fecioarei în Eton College Chapel și în Lady Chapel din Winchester. 111 Landucci, Diario (mai sus, cap. 1 n. 8), 66. Episodul este povestit într-o manieră mult mai înfiorătoare de Tribaldo de' Rossi, Ricordanze, în Delizie degli erudiți toscani, ed. I. di Sân Luigi, 25 vol. în 26 (Florența, 1770-1789), XXIII, 283-285. Despre episod și despre statuia lezata a Fecioarei vezi și D. F. Zervas, Orsanmichele a Firenze, 2
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Carol I. Însă dumneavoastră sunteți Încă foarte departe de un caracter integru, incoruptibil. Ca să vi se ierte atacurile murdare, din trecut, la adresa legionarilor, cârdășia cu comuniștii, osanalele ridicate partidului criminalilor din România (P.C.R.) și unui cizmar demolator de biserici, jignirile Înfiorătoare de acum, adresate unor membri marcanți ai Mișcării Legionare, sunteți dator cu o lungă pocăință (Întru ispășirea păcatelor arătate) și cu scuze celor insultați. Să dați publicității, o dată cu acestea, un amănunțit curriculum vitae, În care să nu ascundeți nimic. Numai
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
bucurat de-o sănătate perfectă... Și Trei: dacă nu există îndoială c-au mierlit-o în timp ce erau călcați de tren... P-ăștia borșiți cu căruțe ori basculante - continuă el - nu-i primește pe motive că n-ar fi îndeajuns de înfiorători... Câți gudulani n-am cunoscut numai eu, care, în timp ce-și neglijeau sănătatea, legîndu-și șobolanii la calea ferată, apărea acceleratele și le tăia mâini și picioare, de-a valma, parcă cu forfecuța... Iar... de trimis la gândăcei, ciohodoaica nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
răstoarnă pe birou treisprezece genți din piele de porc, vrăfuite cu lopata și 178 DANIEL BĂNULESCU - Tocmai acum, nea Gărgăriță, închipuiește-ți, tocmai acum!... Stingîndu-se ca o lumânare, Ulpiu se strecură discret din foiletoanele inimilor sfărâmate, ale crimelor pasionale și-ale înfiorătoarelor enigme juridice, în anonimatul călâi din care ieșise. După jumătate de an, Capitala îl uitase deja, nimeni nu-și mai întrebuința după-amiezele pentru a învăța, pe de rost, numărul ce evalua capacitatea craniană a Spintecătorului sau, măcar, pentru a-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
treia echipe. Uruitul macaralelor încetă. Începea tăierea boilor. Marin Pisică își încercă pe limbă tăișul cosorului său, cu lama subțire, albastră. O liniște desăvârșită coborî deasupra locului. Mulțimea murdară și zgomotoasă se potoli. Până și parlagiii, speriați de lipsa țipetelor înfiorătoare ale animalelor, vorbeau în șoapte. O gură de cișmea curgea năvalnic și curăța cimentul umed de sângele porcilor. 145 În capătul sălii, sub poarta de fier care semăna de departe cu un pieptene de oțel, așteptau vitele încremenite, cu ochii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
subtilizează într-o perfecțiune pe cât de carnală, pe atât de nedefinibilă. Dragostea nu e infinită decât negativ, convertind plinătatea în suferință. Nevoia nefericirii n-o resimți decât pentru a împrumuta fiorurilor erotice o expresie supremă. Sexualitatea fără ideea morții e înfiorătoare și degradantă. În brațele femeii descind sicrie din azur. Echivocul eroticii este chiar această sugestie mortală de plinătate, de exces dezastruos, de înflorire crepusculară. Cui, abandonîndu-se mării sau amintirii ei, nu i-a fost rușine de a fi petrecut clipe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în mijlocul nostru? Ca și cum oriunde ai merge n-ai da de ceva mai rău ca tine, că tu ești răul care se boltește deasupra lumii, că nu poți fi cu tine fără să fii împotriva ta! Peșterile ascunse sânt mai puțin înfiorătoare decât golul pe care ți-l deschizi de câte ori îți ochești subteran ființa. Ce nimic se cască în sâmburele tău, de teama te apără de neîndurarea ta? Mai poți tu rămâne cu tine? De ce arborii mai zăresc spre cer și nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pune la teasc plânsurile, ca din drojdia lor să-mi otrăvesc credințele, sub un cer fugar! Nimic nu exprimă mai chinuitor decepțiile unui suflet religios ca dorul de otrăvuri. Ce flori veninoase, ce adormitoare crude să ne vindece de molima înfiorătoarei lumini? Și ce vifor de căință să ne descarce sufletul la margini de fire? Timpul e un anotimp al veșniciei; o primăvară funebră a eternității. Desprinderea ființelor din haosul inițial a creat fenomenul individuației, adevărată străduință a vieții spre luciditate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
propria noastră persoană, să le facem revelatoare pentru toată agitația noastră lăuntrică. Să ai o mână fantomatică, o mână transparentă, ca un reflex imaterial, o mână nervoasă, încordată până la ultima crispație. Sau, dacă nu, o mână grea, amenințătoare, dură și înfiorătoare. Prezența mâinilor, arătarea lor să fie mai mult decât un discurs, mai mult decât un plânset, un zâmbet sau o rugăciune. Căci mâinile pot avea ochi, acolo unde ochii văd în interior. Expresivitatea absolută, fruct al unei continue transfigurări, al
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care sânt admisibile ca trepte, dar revoltătoare ca permanențe. România n-are nimic original în afară de țărani, artă populară și peisaj (de care nu e responsabilă). Dar cu țăranii nu putem intra decât prin poarta de din dos a istoriei. Este înfiorătoare atmosfera primitivă, telurică, nediferențiată a acestei țări, îmbîcsită de superstiție și scepticism, amestec steril, blestem ereditar. Toată România miroase a pământ. Unii spun că e sănătate; ca și cum aceasta ar fi un elogiu! Să nu fim noi capabili a deveni mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
totul. Febra omului politic este ura. Unde este luptă, este și ură. În numele iubirii se poate realiza infinit, cu condiția ca ura să fie activă împotriva tuturor formelor pe care le exclude iubirea din sfera ei. Este de-a dreptul înfiorătoare patima pe care a dezlănțuit-o creștinismul în începuturile sale. Primii creștini au urât mai mult lumea păgână decât au iubit împărăția cerurilor. Sau avalanșa de câinie declanșată de ideea luptei de clasă, în numele solidarității și a justiției! Proletariatul modern
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
începu să plesnească, genele albe și lungi se {EminescuOpVII 209} aprinsese, pielița de pe ochi, arzând, se trase-n sus, astfel încît ochii încă lucii se holbau sălbateci și-ntorși cătră acei oameni stupizi. Într-adevăr era un spectacol cumplit și înfiorător! Barba arsă, fața negru de pârlită, ochii întorși și înfundați, gura deschisă, plină de spume ce fierbeau la arsura focului... în fine, un cap de mort schilod care-și îndrepta ochii săi, ce părea a vorbi cu toată cumplenia faptelor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
unul. - Să trăiască, răsunară suteranele... Părea c-o mie de glasuri răspund la esclamarea lui, simțeai că ești într-un labirint de suterane la care aceasta era numai tinda... Ropotul înfricoșat al cavalerilor de piatră, strigătele lor sălbatece, turbarea lor înfiorătoare îl făcea pe bătrân să se-nfășure-n mantaua lui... El nu zicea nimic... dar ei nici observau prezența unui om viu... Părea că el e mort sau că nu e de fel și numai ei sunt. Apoi vorbele lor deveniră din ce în ce mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În societate, ca și în cazul ochiului, nu o putem localiza decît cu greutate. Acum știm că are conturul unui complot, a unei uneltiri organizate la începuturile sale pentru a răsturna ordinea și al cărei deznodămînt a fost o crimă înfiorătoare, de nesuportat chiar pentru făptuitorii ei. Fără teamă, fără sîngele vărsat, revolta lor ar fi rămas fără rezultat, nu ar fi marcat în același timp un sfîrșit și un început. O dată sîngele vărsat, fiecare este înlănțuit în propria-i complicitate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
ideologie care câștigă competiția cu alte ideologii. în orice caz, ea devine arbitrul suprem în privința părerilor contradictorii: cei care se conformează sunt acceptați, cei ce se opun sunt respinși. Dacă o ideologie reușește să devină dominantă, ea poate înlătura spectrul înfiorător al incertitudinii și lipsa unui scop, insuflându-le oamenilor un sentiment de mândrie și satisfacție. Referitor la latura negativă, societatea închisă tinde să exercite un control strict asupra gândirii și exprimării și să apeleze la diverse forme de represiune pentru
Epoca failibilității. Consecințele luptei împotriva terorii by George Soros [Corola-publishinghouse/Science/1960_a_3285]
-
iarnă (30 decembrie), tot de la Paris, cîteva rînduri despre viața politică și despre viața teatrală, precedate de obișnuitele date despre starea timpului. De la depărtare, Bucureștiul pare (În imaginație) un oraș borealic, o așezare cuprinsă de ghețuri infernale: „Îmi Închipuiesc halul Înfiorător a Bucureștilor sub un metru de zăpadă și sub un număr fabulos de graduri de frig. Ferice țară unde vara-i vară, dar și iarna-i iarnă! Pe aice clima e variabilă, ca și caracterul locuitorilor; cînd ploaie, cînd vînt
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nor de muște șuieră luându-și zborul. Luna lumina capul vacii care, de-o parte și de alta a gurii, avea sânge închegat și un ochi zdrobit din care încă se scurgeau câteva picături de lichid gelatinos. Era un spectacol înfiorător și Giandomenico n-ar fi vrut să mai fie în locul acela. Dar dacă ar fi plecat, și-ar fi pierdut renumele de care se bucura: de aceea rezista și chiar dădu o mână de ajutor la tranșarea și căratul cărnii
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
rămas împăturit acolo. Îl desfăcu, zâmbi, apoi îl așeză peste radiografiile care îi aminteau de același Efrem. Ionuț Penescu așteptă până ce ziua se încheie, cu toate rânduielile ei. N-am avut deloc vreme azi, spuse Cosmina, a fost o zi înfiorătoare. Ce-o fi fost azi-noapte cu atâtea ceasuri rele ? — Oamenii nu sunt pregătiți. Ionuț vorbea mai ușor. Și se mișca așijderea. Se sprijini în mâini și se săltă în capul patului. — Ei, bravo ! se bucură Cosmina. Nu e tot, adăugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poftea la masă, oferindu-i mâncări neînscrise pe lista zilei. Ceea ce surprindea în primul moment la Hangerliu era ținuta sa de esența imbecilității. Prințul rămânea nu rareori cu gura căscată și mai presus de toate scotea din gâtlej un râs înfiorător, un fel de behăit de capră, replică înjosită a hohotului jovial al lui Gaittany. Pe urmă îți dădeai seama că, dacă Hangerliu nu era inteligent, nu era iarăși așa de imbecil cum părea. Era un prost de familie cu un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
duminică a târgușorului (URBEI) Styrbei, se face și literatură. Un tânăr plin de talent, cum se vede, publică în acea foaie Dramele Baraganului, scriere originală (foarte originală! ) contimporană. Prima parte: convertirea banditului, cârcima de la cărare. Iată textul începutului: Era timpul înfiorător. Sara unei din cele din urmă zile ale lui fevruarie anul 1848 adusese cu sine un viscol spăimântător. Ninsoarea grozavă ce începuse de cu ziua, nu mai putea cădea. Ea era oprită de un viscol furtunos; și supunîndu-se astfel unui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
închipuie-ți, chiar acum au transmis prin radio că negrii l-au împușcat pe papă în Africa. Șaizeci și unu de gloanțe i-au găsit în gaura burții, atât de multe gloanțe câți ani ai tu pe cocoașă. E ceva înfiorător, nu-i așa? DOAMNA WURM: (sare în sus și tropăie scoasă din fire, în timp ce un scâncet înăbușit iese din ea...): Ar fi trebuit dintotdeauna să bănuiesc. Sub apăsarea fricii am vorbit mereu din trupul meu. (suspină) Când cineva are puterea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
frecvent normele morale și se cade în profan, în concupiscență și trădare a inocenței, sfera maleficului. Portretizând decăderea unei societăți, atât Giovanni Boccaccio cât și Geoffrey Chaucer, încearcă să-și facă mai scuzabile personajele negative, să le găsească mai puțin înfiorătoare, moral vorbind. Cine sunt aceste donne demonicate? Reprezintă de fapt, așa cum am mai subliniat, niște femei care practică o „magie a iubirii”, care nu au altă putere și autoritate de a manipula universul vădit masculin 870 în care trăiesc decât
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
s-au succedat de-a lungul timpului. Cea de-a doua anecdotă, care o completează pe prima, ne conduce la extremitatea occidentală a lumii romane. Demetrius povestește că, ajungând pe o insulă din largul Britaniei, fu martor al unei furtuni Înfiorătoare, pricinuite, află el mai apoi, de moartea ființelor superioare kreittones, a unor suflete mari, megalai psychai - daimonii. Ultimele rânduri ale acestei anecdote ne amintesc de povestea lui Chronos prizonier În mrejele somnului pe una dintre acele insule, istorisită amănunțit de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]