2,013 matches
-
în “Primele glasuri”, din care am să redau aici un fragment: CREAȚIA: Femeia și bărbatul visau că Zeul îi visa. Zeul îi visa în timp ce cânta și își agita marcas-urile, învăluit în fum de tutun, și se simțea fericit, dar și înfiorat de îndoială și mister. Indienii makiriate știu că dacă zeul visează mâncare, rodește și dă de mâncare. Dacă Zeul visează viață, se naște și dă naștere. Femeia și bărbatul visau că în visul Zeului apărea un mare ou strălucitor. Înăuntrul
DESPRE ADEVĂRUL CREAŢIEI, ALTERNATIVĂ LA TOATE IDEILE ŞI CREDINŢELE RELIGIOASE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365693_a_367022]
-
unui sentiment de evadare, de relaxare, de pace. Este un spațiu sufletesc împrumutat peisajului și gesturilor unde inocența și nevoia de bucurie, de liniște se regăsește în memoria gesturilor, a prezențelor statornicite de viața însăși. Grădina cu iarba ce se înfioară sub pasul ușor al copilui, gâzele ce se agită sub botul neastâmpărat al lui Burcuș, zarea ce răspunde în ecoul cucurigului, alunul ce se dăruiește generos copilului, izvorul ce-l așteaptă cu ulciorul, cărarea care-l duce pieptiș spre pădure
MIRCEA GORDAN – FĂRĂ VOIA MEA de ANTONIA BODEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366107_a_367436]
-
al erosului universal, al iubirii eterne, precum Goethe afirmă în ultimele două versuri din „Faust”: „Etern femininul / Ne înalță-n tării.” Cititorul, pătrunzând în acest vis mirific, se va descoperi de fapt pe sine în viața de zi cu zi, înfiorat de soarele iubirii și de miracolul vieții sublime și învingătoare. Excelsior, Vasilica Ilie! Raul Constantinescu Hațeg, 20 martie, 2016 Referință Bibliografică: „Pașii singurătății” sau periplul lui Psyche în căutarea iubitului în visul iubirii eterne / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
„PAȘII SINGURĂTĂȚII” SAU PERIPLUL LUI PSYCHE ÎN CĂUTAREA IUBITULUI ÎN VISUL IUBIRII ETERNE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366142_a_367471]
-
de mister” (Fântâni de vise). O poezie purtând aura dimineții, după o noapte cristalină, „Când a căzut și ultima ninsoare” (Fântâni de vise). Amintiri prefăcute în rouă care devine roua lacrimii străbătând obrazul crud, de fecioară. Poezia Alexandrei Mihalache este înfiorată de „valuri de speranță” și de „doruri pământești”, în timp ce, paradoxal, țintește Înaltul. Poemele sunt precum meteoriții gravitând în jurul planetei mamă - atrași irezistibil de Lumina neîncepută, cea care aprinde tăcerea în mii de steluțe uituce să se mai stingă. Poeta a
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
tot ce mișcă-n țara asta, râul, ramul/ Mi-e prieten numai mie/ iară ție dușman este/ Dușmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste./ N-avem oști, dară iubirea de moșie e un zid/ Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid! ” Pe fruntea oamenilor care nu-și cunosc limitele -orgolioșii -, nu poate fi scris cuvântul „modestie”. Numai omul modest și înțelept cugetă mult și înfăptuiește lucruri bune. Referință Bibliografică: VREMEA ORGOLIILOR / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN
VREMEA ORGOLIILOR de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366206_a_367535]
-
tupilat în ea, ca să se crucifice mesianic în armonii nebănuite pentru adevăratul cântec românesc al ei, unicul. Tragismul trecutului, cu ale sale vitregii, avea să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de neam, lacome, blestemate, înfiorând zările întinse și pârâind în străfunduri oasele străbunilor... Nemurirea Mariei trebuiește apărată lângă Eminescu, în azurul veșniciei românești. Toate astea mi le-a șoptit fiecare adiere de ram, fiecare pală de vânt, fiecare troiță răstignită pe drum de țară.” (ibid.
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
și pulpele picioarelor. Rămânând amândoi doar în chiloți, Irina s-a întins pe patul prea strâmt pentru corpolența ei, iar Sandu îngenunchind, a început să-i sărute ochii, în timp ce mâinile alergau neastâmpărate pe tot corpul fetei, făcând-o să se înfioare de plăcere. Gura tânărului cobora pe sânii ei, sărutându-i, apoi îi mângâia cu vârful limbii fiecare mamelon, în timp ce degetele lui dibace se infiltraseră pe sub chilot, alintând cu pricepere finețea mătăsii cârlionțate de la îmbinarea picioarelor. Simțea umezeala scoicuței și îi
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > OAMENII SUFERINZI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 367 din 02 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Chiar de nu te înfioară O să-i simți în preajma ta Când începe să te doară, Aerul din a putea ------------------------------ Suntem sătui de-atâta boală Că putem să dăm și împrumut De pe-o pernă capul ni se scoală Și-și caută o alta așternut Ni
OAMENII SUFERINZI de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361662_a_362991]
-
el întreagă risipirea: Smaraldul, azuriul și cobaltul. Nu s-o mai bucura, n-o să-l mai doară; Nici foșnetul sfios și nici visare, Nici crengile luminii nu mai strecoară... Va fi o strictă întrebuințare, Dar calda melodie de vioară Va-nfiora prin liniști de-nserare. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Mărinimie / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MĂRINIMIE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361719_a_363048]
-
ca o întrupare de tremurânde stele strânse în sărut ele singure pornesc războaie lupte scufundă corăbii lăsând pe om sărac în propria-i fire iar ochii ah ochii care l-au vrăjit pe dumnezeu pe sfinți pe zei pot să înfioare piatră întinderea puștiul ori fulgerul răzvrătit în eternități aroma cu care atingi fină tresărire a petalei simfonia culorii ori simplul meu poem nu te fac frumoasă știu cu toții știm ești mai mult decat înțelegerea spune Referință Bibliografica: Tu nu ești
TU NU EŞTI, CUM S-AR SPUNE, FRUMOASĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351940_a_353269]
-
lângă ea și-a dat seama că nu mai este singură sub duș. - Ești un desfrânat, asta ești, îi spuse Săndica, întinzând mâna pe pipăite să vadă dacă este nud sau în chilot. Îl atinse cu degetele ude și se înfioră de plăcere. Abia mai putea respira. Încet, timid, mâna îi alunecă în jos și mai jos, dar simți numai căldura pielii. Șocuri electrice îi coborau în spirală din vârfurile degetelor până în tălpi și, fără să vrea, își înfipse unghiile în
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
Toate Articolele Autorului de-aprinzi De-aprinzi în mâini Lumina și cântec nerostire din salbele de gânduri ce trec prin porți de vis, rămâne peste spații doar cântec de iubire și ochi de creangă verde din sufletul proscris. Nu hăul înfioară, ci apriga dorință prea lesne-nlănțuită sub lacăt de tăceri, că zbaterea năroadă din noi e neputință din ce va fi să fie sau ce n-a fost nici ieri. Strigările din urmă sunt fire care leagă cu noduri gordiene înaltele
DE-APRINZI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352506_a_353835]
-
ști, de a cunoaște, de a deveni și de a rămâne le regăsim în poezia „Exerciții de înviere” ce dă titlul acestui volum. „Un cântec de dragoste” „Un cântec de dragoste/ învolburează marea cea mare/ se aude pe plajă/ dar înfiorează adâncul/ și răscolește întreg universul.” Întotdeauna, lângă marea cea mare se întâmplă să găsești și să te regăsești același și cu totul altul, revenind la originile vieții, ale istoriei și ale întregului univers, pentru că o înviere înseamnă o întoarcere, o
DESPRE FRUMUSEŢEA INTERIOARĂ ÎNTRE CUPRINSUL ŞI NECUPRINSUL UNUI STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352537_a_353866]
-
în mine, De-aceea niciodată nu te încape Versul cel de astăzi și de mâine. Știu ce-ți face gândul, nu te mint, Tot caută prin preajma lui un altul, Nu ți-am spus? de mă citești, eu simt Cum se înfioară-n mine tot înaltul... Referință Bibliografică: Când mă citești... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1232, Anul IV, 16 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CÂND MĂ CITEŞTI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350517_a_351846]
-
Toate Articolele Autorului VENIȚI ȘI LUAȚI DE-AICI! Minune! Cerurile s-au deschis, senine! Căci în Biserică, o mână a lăsat, Lângă doi pumni de pufuleți aduși de mine, O rumenită, albă pâine, de mâncat! Cutremurați-vă voi, ceruri! Diasporă! Înfiorați-vă, români, colegi creștini! Căci bate pe Pământ măreața oră, Ce satură pe veci toți frații unei pâini! O pâine! Pufuleți! Și-aleasa rugăciune, A unui moș îngenuncheat în templul gol, Pe masa tuturor săracilor din Lume, Vor face-ntregul
VENIŢI ŞI LUAŢI DE-AICI! de JIANU LIVIU în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351383_a_352712]
-
sfânt Pe trei căi de munte... (colind) Pe trei căi de munte Urmele mărunte Ale unor crai Se-aștern în alai. Ei urmează lin Steaua din senin, În trei străluciri, Cu dalbe vestiri. Cu aripi de dor Îngerescul cor Noaptea înfioară, Craii par că zboară. Păstorii slăvesc Cu glas pământesc Pe Fiul născut Fără de-nceput. Că fără de tată Din Maică curată Prunc s-a arătat În raze-nfășat. Steaua se oprește Ieslea se ivește, În pacea divină Magii se închină. Darurile-și
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
clipele ca o ploaie, Răsună-n ulițe vechi colinde, În inimi raza de Sus se-aprinde. Ne poartă-n taină ca altădată Spre ieslea nașterii, minunată, Unde Fecioara cu Pruncul șade Și din înalturi lumina cade. Îngerii-n cete se înfioară De strălucirea divină, rară, Ce se revarsă din fața senină A Celui ce este lumii Lumină. Negura firii lin se topește În trupul Celui ce ne iubește, De bucurie munții tresaltă, Viața se-mbracă-n haină învoaltă. Suflarea Duhului lin ne
FLORIN CARAGIU ,COLINDE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 341 din 07 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351398_a_352727]
-
urmă Ca să nu mă pierd de turmă! Am gonit după plăcere, După ranguri și avere Și-am adaos suferință Tuturor fără căință. Lasă-mă s-ajung la Cruce Că altminteri unde duce Drumul care tot coboară? Doar în iad. Și Înfioară! Am vedere, dar sunt orb, Răpitor precum un corb, Căci iubirea de aproape Mi s-a spulberat pe ape. Dă-mi putere să iubesc Focul tău dumnezeiesc Și să mă feresc de rău, Că port Doamne, chipul Tău! Referință Bibliografică
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351459_a_352788]
-
strălucește-n întuneric. Asemeni unui covor mătăsos, întinsă pe podele, blana ursului polar mângâie trupurile fremătânde, cuplate-n dansul frenetic al dragostei... Privirea ta mă țintuiește licărind în noapte, gura-ți însetată-mi soarbe roua vieții, atingerea buzelor fierbinți mă înfioară... Brațele avide mă caută, mă cuprind, șoaptele dragostei îmi încântă auzul, mâinile-ți alunecă pe sâni, mă dezmiardă, și-n clipa următoare, lava vulcanului erupe revărsându-se fierbinte în câmpia fertilă, la poalele Muntelui Venus, într-un extaz profund. Cutremurul
ETERNELE IUBIRI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 113 din 23 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350805_a_352134]
-
Francia, care vor cânta faptele de vitejie ale rigăi Arthur, iar mai târziu, dar nu prea, ne vom bucura de atenția nobililor războinici. Contesa, cuprinsă parcă de un pârjol interior, bârâia neîntrerupt și o trăgea de mână pe protejata ei, înfiorată de secrete plăceri și nerăbdătoare, ca nu cumva să piardă ceva. După o alergătură prin culoarele întunecoase, ajunseră, în sfârșit, în balconul mult visat. Nu erau primele, însă contesa, desigur grație înaltului ei rang, flitui meseriaș niște pațachine care se
STRANIA AVENTURĂ A DOAMNEI SCHWARTZ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350735_a_352064]
-
Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1592 din 11 mai 2015 Toate Articolele Autorului clipesc pe boltă stele de departe străluminând tăcute noaptea rece și doar arar un fulger le desparte sau cer brăzdând cometa care trece o astfel de minune înfioară bătrâne-ncătușate-n superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350887_a_352216]
-
de la putere. Dar iată că dinspre lanțul sudic al Munților Carpați un stol de păsări răpitoare săgetară văzduhul prin noapte ca o escadrilă de avioane ce au plecat într-o misiune specială. În curând acestea planară deasupra Bucureștiului. Manifestanții se înfiorară și se închinară făcându-și semnul crucii. Păsările cu cioc coroiat de acvile și priviri agere asaltară imensa clădire a palatului. Geamurile de la ferestre trosniră făcându-se țăndări, ușile se deschiseră ca la comandă și sala fu invadată de acel
XXIX. FURIA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350886_a_352215]
-
din drum, să-i lăsăm să-și vadă de viața lor. Curiozitatea ne-atrage, privim copiii sumar îmbrăcați, țigăncile cu fuste lungi și înflorate. Amintirea poveștilor în care copii neascultători au fost furați de țigani și transformați în cerșetori, ne înfioară. Țiganii spoiesc tingiri și ligheane, căldări din aramă și bat în ciocane tabla roșcată transformând-o în cazane. O nuntă pornește și satul s-adună - bat tobe și-n noapte clarinete răsună. Dansează țiganii acum lângă foc, că nopți ca
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
Rătăcirea mea din urmă Ca să nu mă pierd de turmă! Alergând după plăcere După ranguri și avere Am adaos suferință Tuturor fără căință; Lasă-mă să-ajung la Cruce Că altminteri unde duce Drumul care tot coboară? Doar în iad. Și Înfioară! Am vedere dar sunt orb Răpitor precum un corb Căci iubirea de aproape Mi s-a spulberat pe ape Dă-mi putere să iubesc Focul tău dumnezeiesc Și să mă feresc de rău Că port Doamne, chipul Tău! Referință Bibliografică
CHIPUL TĂU de ION UNTARU în ediţia nr. 714 din 14 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351704_a_353033]
-
17 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Trăiesc mereu clipa unui dor însetat de alb, de copilărie, de vise înghețate pe un ram de veșnicie. doar când iarnă vine. Mă întorc în mine ca un copil în brațele părintelui iubit ... Mă înfior la îmbrățișarea visului împletit în trei: ieri, azi și mâine ... Te chem tăcută prin lacrimi albe iar inima mea se apropie tot mai mult de imposibil. E cea mai caldă emoție să simți în alb, chiar de e frig și
DOR DE ALB de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351729_a_353058]