7,523 matches
-
patrirhale pentru timpul În care trăim, se ajungea În orașul meu drag: Grota cu Trandafiri, nume pe care foarte puțini și-l pot explica, mai ales că nu există În el nici o grotă, iar trandafirii nu sunt flori specifice zonei; Înfloresc și ei atâți câți sunt, prin curțile oamenilor, și În câteva locuri verzi, din unicul parc aflat lângă Liceul Economic. Bunica mă avea numai pe mine și eu o aveam numai pe ea. Eram aerul ei, mândria ei, seninul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
clipe și ridică ochii spre cer, lăsându-se mângâiat de căldura blândă, după care intră Înapoi În magherniță. Viața de vagabond i l-a dat ca tovarăș pe bătrânul Kawabata...alături de el speră, visează, râde, se Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ea, dar nimeni nu i-a putut spune nimic. Într-un târziu s-a resemnat. A visat-o de câteva ori, dar parcă nu mai era chipul ei. Era și mai palidă decât o știa și o cicatrice mare Îi Înflorise pe frunte. Despre propria familie nu a mai vrut să știe nimic. A citit cu totul Întâmplător Într-un ziar, acum vreo câțiva ani că fiul lui a ajuns mare specialist În asanarea lacurilor, În Canada. Îi publicaseră și fotografia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viciu, ca băutura de exemplu și o consumă zilnic În porții egale, gândindu-se că, oricum e mai bine să fii un paria, să te naști direct pe pământ, să mănânci de prin gunoaie, să furi, să cerșești, să-ți Înflorească În plămâni tuberculoza ca un trandafir, decât să te schimbi peste noapte În cine știe ce locuitor al speranței. Antoniu și Plăcințica, sunt de ceva timp, nedespărțiți. S-au cunoscut la gura metroului, pe o arșiță cumplită, În iulie, când pământul fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
spre țeasta lui. De fiecare dată, revoltații renunță În ultima clipă să-l hăcuiască pe acest martir al datoriei. Nu se știe ce minte diabolică Îl trimite cu regularitate pe un teren atât de minat, mai ales vara, când gunoaiele Înfloresc și se lichefiază . ,,Profesorului,, Îi vine Însfârșit rândul la șuvița de apă călâie. Își spală Întâi fața, ca un șofer de tir , coborât din mașină după un drum lung, la marginea unei șosele, după care umple până la refuz vasul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
câteva cartiere centrale cu case boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat și va muri aici. Este legat ombilical de el, ca un făt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când apa clocotește, stinge micile flăcări, suflând cu putere În ele. Plicul de ceai plutește În apa fierbinte ca o bărcuță de jucărie. -Ceaiul e gata, ți-ar face bine lichidul ăsta parfumat,, .Antoniu apucă cu degetele câteva fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
chiar de adâncă suferință - mi-am dat eu seama când i-am acordat atenție cu adevărat - era gândul că, dacă în această nouă situație fie eu, fie Georgie, „am claca”, atunci aveam să distrugem o legătură delicată și prețioasă care înflorise atât de minunat în taină și în incertitudine. Aveam nevoie de Georgie, o iubeam pe Georgie, simțeam că nu pot trăi fără ea, mai ales acum. Și totuși nu mă vedeam căsătorit cu ea. Deocamdată, mi-am spus, e prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
După un timp, vrând-nevrând, impresiile au Început să se transforme În gânduri. Deși Anton stătea de mai bine de jumătate de an la Pensiunea Landau, nu lăsase nici o amprentă personală asupra camerei. Nu era cam ciudat? Știam că, deși mai Înflorea lucrurile, circumstanțele existenței sale n-au fost niciodată prea roze. Și totuși, cum reușea cineva să nu lase nici o urmă, oricât de discretă, asupra locului unde trăia? Mai devreme când am examinat camera, am descoperit un set complet de cosmetice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
deșert, departe de mana Egiptului, aduseseră obiceiuri aspre, curmalele numărate și apa tezaurizată. Nici cei o mie de ani În deșertul lumii creștine, unde doar comoara ascunsă e În siguranță, nu Încurajaseră lipsa de reținere. Dar lumea se schimba. Deșertul Înflorea. Ici și colo, În colțuri depărtate, din Europa Occidentală, evreul putea arăta că altele sunt calitățile pe care le Împărtășea cu arabul: calitatea de gazdă princiară, care spală picioarele cerșetorilor și-i hrănește din propria farfurie. Uneori putea Înceta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de azi. Știe cine sunt acum. Acum vreo două săptămâni am trecut cu mașina pe lângă casa lor. Îi zic că i-am văzut pe el și pe mama lucrând în curte. Eram parcat mai încolo, pe stradă, sub un cireș înflorit... mașina mea, mașina lui Helen, acoperită de petale roz. Arătau bine, zic, și el, și mami. Îi spun că și mie mi-a fost dor de el. Și eu îl iubesc. Eu sunt bine, îi zic. Nu știu ce să fac, zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
haiducească, a continuat prezentarea: "Mihai Vlădeanu, autorul piesei cu sînziene, de luna trecută, la T.V." Cînd Mihai și-a înclinat privirea în fața femeii, care n-a schițat intenția de a-și ridica mîna să i-o ofere, dar și-a înflorit un zîmbet ironic pe buze, ochii lui au fixat-o scurt, apoi au coborît peste piept, s-au oprit o fracțiune de secundă pe mijlocul strîns în rochie, au sorbit întreaga lungime a coapselor și s-au pierdut în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care o ia și începe s-o scuture de zăpadă, gîndind să și-o bage în buzunar. Frumoasă!... Cu o față albă, curată, liniștită, ca oglinda mării în zori, la schimbarea sensului brizei. Cînd a aruncat ochii spre recepție, îi înflorise în ochi teama și-n colțul gurii un zîmbet de neliniște. Apoi, odată văzută cu revista în mînă, a luat un aer nepăsător pentru cei din jur, un surîs pervers, preocupată intens de ce scrie în paginile răsfoite, așa cum numai debutanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apropie de nas, încercînd să atingă vîrful, nimerind pînă la urmă alături, pe nară. Tatăl se apleacă și sărută vîrful nasului. Rotundul gurii, rămasă încă deschisă, dar fără sunet, se deformează lin, buzele se ating, se lungesc mult spre obraji, înflorind pe ele un surîs de liniște și plăcere. Tatăl oftează, așază mai bine pe brațe copilul adormit din nou și rămîne cufundat în calmul somnolent din cursă, privind peste capetele tuturor, înainte, prin spațiile deschise de ștergătoare. Valuri tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ce faci aluzie! izbucnește Doina. Poate că după-masă, cînd vii pe la noi, ai să te explici. Vino tu la mine dacă vrei explicații. Știi unde. Pe viscolul ăsta? Atunci, să stăm cuminți fiecare pînă trece viscolul, se fac pîrtii, eventual înfloresc pomii... Să-ți fie rușine... țipă Doina trîntind telefonul cu putere, că sunetul pocnește în auzul lui Mihai. Săteanco!... scrîșnește Mihai spre receptorul din mîna sa. Nu numai că semeni cu neamul tău, dar ești și nărăvașă, ca ei... Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se ridică de la masa pe care stă o nouă lucrare a sa, le simte mînjite prin numai simpla rememorare a lor, de un bărbat ca el. Nu-i adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
adevărat, bîiguie, scuturat de friguri interioare nu-i nevoie de gunoi ca să înflorim asemeni trandafirului... Ochii bătrînei, vii și frumoși, întineriți cu douăzeci de ani, se scaldă încă în viscolul de afară și doar buzele, în colțul cărora timpul a înflorit cîteva cute, se deformează lent, ca un chin prelungit, fluturînd surîsul trist: Adevărat, dar ce te faci cînd ți se toarnă gunoi în cap, ești trîntit în noroi?... Cred că o fire mai slabă s-ar fi călugărit, desigur... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fi primit? Pe dumneata?! Dumneata n-aveai de ce, chiar singur ai spus mai înainte că erai prea mic pentru... surîde femeia, apoi se întoarce la visarea ei, continuînd să-și scalde amintirile în viscolul de afară. Și din surîsul femeii, înflorit înăuntrul fortăreței, construită cu cinci foi de viță, în care s-a retras, amintirea lui naște surîsul fetei, cel de atunci, cînd a împăturit actul de naștere, cu linie la "numele tatălui", a troznit încuietoarea poșetei și s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
o flacără, ce încălzește camera asta, că ești numai o lumină, ce taie în două întunericul așternut... Trupul Mariei vrea să răspundă atingerii, brațele stau gata să cuprindă umerii tînărului, ochii mai păstrează explozia de stele, iar buzele, frumos deformate, înfloresc pe ele surîsul. Numai mintea ei, lovită dureros de vorbe, de vorbe și de viscolul din fereastră, reîmprospătează amintirea altei dăți, în altă cameră, cu alte brațe de bărbat întinse către ea, însoțite de aceleași vorbe, aceeași metaforă a luminii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din nou, cînd trupul lui se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să nu tulbure liniștea spune-mi dacă nu ți-e teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de părinți și izolați unul de celălalt. Dat fiind că nu cunoșteau un alt mod de a participa la mișcarea corpusculară a societății, se lăsau atrași, asemenea piliturii de fier, spre magnetul mântuitor. Seară de seară, la întâlniri, cei doi înfloreau și se grăbeau apoi spre casă, pentru a asculta o predică suplimentară a lui Dave 2; acesta pleca de fiecare dată, cu o regularitate de ceasornic, la 23:10, pentru a prinde ultimul autobuz 114 care se îndrepta spre Friern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Zhou, cu peste 3000 de ani în urmă, a fost amenajată prima grădină imperială din China. Apoi, în timpul dinastiilor Wei și Jin a fost promovată practica amenajării de grădini pentru plimbări în aer liber și admirarea peisajelor. Arta grădinăritului a înflorit în timpul dinastiilor Ming și Qing, când împărații au investit sume impresionante în realizarea unor grădini private. Treptat, în aproape toate orașele renumite ale Chinei au apărut aceste grădini care tind spre un echilibru fin între elementele naturii și cele artificiale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lungimea osiilor carelor (distanța dintre făgașele roților de pe drum), ceea ce a contribuit la dezvoltarea economică a întregii țări, consolidând în același timp poziția puterii centrale. În scopul realizării unificării culturale, au fost puse în afara legii toate școlile de gândire ce înfloriseră la sfârșitul dinastiei Zhou și autorizată doar "Istoria Qin" care a primit statut oficial. În anul 213 î.e.n. a început persecuția confucianiștilor, unii au fost chiar îngropați de vii, iar cărțile lor și ale altor școli de filosofie interzise au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
orașe prospere precum Beijing, Nanjing, Suzhou, Hangzhou, Guangzhou etc. Dinastia Ming numea dregătorii prin examen la nivel de stat, la care candidații trebuiau să redacteze o disertație într-o formă standard, compusă din opt părți simetrice. În timpul acestei dinastii a înflorit literatura, în special romanele. Atunci au fost scrise Pe malul apei (Osândiții mlaștinilor), Cronica celor trei regate, Călătorie spre soare apune, Lotusul de aur etc. În afară de acestea, tot în perioada Ming au fost redactate lucrări geografice precum Însemnările de călătorie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
că vin, în sfârșit, americanii și bagă niște bani în România, că o să avem toți locuri de muncă bine plătite sau măcar un hamburger de persoană. E o opțiune mai degrabă stomacală decât ideologică. Prin urmare, pe terenul ideologic viran înflorește Corneliu Vadim Tudor - extremism, antisemitism, xenofobie, mârlănie... Mulți dintre cei care vor în NATO îl plac pe C.V. Tudor, iată încă un paradox românesc. Cu cât ne apropiem de Praga, cu atât el urcă în sondaje. Și dacă America va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]