1,086 matches
-
În nefericire, există un adevăr. Nu e greu să fii "cel Mare", în strălucirea "Scaunului de la Suceava", în slava încununată cu laurii biruinței, în uralele Moldovei, ale Europei, chiar... Dar "Mare", cu adevărat, nu e decât acela care, în nenorocire, înfrânt, zdrobit, la pământ, părăsit de oameni, rănit și singur, stoarce din el ultima fărâmă de putere, înalță capul și spune mândru: Merg înainte și credința-mi va veni!" Ștefan, tulburat, tace. Se duce la fereastră, se întoarce, nu-și află
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este o pildă de supraviețuire într-o luptă cu destinul însuși, în condițiile în care, până la urmă, lăuntricul iese învingător cu forțele exterioare care înlănțuie ființa. Renașterea armoniei interioare, datorată și unei voințe supraomenești, a pornit chiar de la suferința fizică, înfrântă fiind parcă după modelul și curajul personajelor lui Thomas Mann. Ce nu se poate face cu voință, dragoste, virtute! 67 Ne folosim de cuvânt crezând că el este salvarea. De multe ori însă orgoliul e mai mare decât forța cuvântului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mediul în care v-ați format, de modele și câte altele demne a fi consemnate? Păstrez convingerea că, oricât de puternică ar fi creația cuiva (și chiar dacă fulgerătoare ar fi rezonanța acesteia în inimile contemporanilor), artistul rămâne ca om un înfrânt. Spre a se bucura de ceea ce a realizat, ar trebui să privească în urmă; or, el nu are timp niciodată pentru aceasta. Viața lui e o continuă prăbușire în sine. Poate că nu atât creația marilor oameni ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ei „splendida compensație a celor ce nu am avut, sau am avut cu excesivă parcimonie, întotdeauna“. Anul 1929 îi găsea pe toți trei la Paris, însă circumstanțele voiajului nu erau deloc îmbucurătoare, căci încă de pe atunci Ecaterina Lovinescu se știa „înfrântă“. Divorțul s-a produs în martie 1934 și a fost transcris în luna septembrie a aceluiași an. După separare, Ecaterina Bălăcio iu ex Lovinescu s-a mutat împreună cu fetița pe strada Wilson, la numărul 13. Monica Lovinescu, în vârstă de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
acum, nu-l ții minte. Luasem - res taurantele erau închise în ziua de Crăciun - fripturi, pateuri, prăjituri, fructe; reveillonul francez e totdeauna la Crăciun, și toată noaptea; alături era o boîte, am auzit jazzul și bucu ria - și eu eram înfrântă. A doua zi când am ieșit să te plimb, tu cu enorma ta păpușe în gând și în brațe cu o carte din bibliothèque rose, pe jos, în fața casei alăturate erau numai confetti. Orașul era pustiu, tragic de pustiu... eram
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
înalte... Câteva ciori trezite din somn zburau deasupra grajdului. Se deșteptau acum și câinii, se auzeau lătraturi surde, foarte departe“. Parcă însăși natura este scoasă din marea amorțire; câinii și ciorile „se deșteaptă“ la viața normală, cea supusă legilor temporale. Înfrântă, moartea va pătrunde în tot spațiul. Doica înnebunește, iar țăranii se comportă ca în 1907, cuprinși de spaimă. Sanda își revine, ea: „parcă se auzi chemată din adâncul somnului ei, căci se răsuci în pat, zbătându-se“, însă toate aceste
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
a coroanei spaniole, la 1567 spaniolii punând bazele așezării Santiago de Castro. În următorii 200 de ani spaniolii și-au întins proprietățile intrând în conflict cu indigenii. În 1598, comunitățile mapuches de pe continent s-au revoltat împotriva spaniolilor și fiind înfrânte s-au refugiat în Chiloe. În diverse ocazii, băștinașii s-au aliat în lupta lor contra spaniolilor cu pirați olandezi sau englezi. La începutul secolului XIX, când chilienii și-au declarat independența, guvernatorul spaniol al Chile din acele vremuri și-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu plăcere despre anii de demult și despre oamenii pe care îi cunoscuse. „Este un fel - spunea ea - de a-i da prieteniei un trecut.“ Relațiile ei cu Doamna de Staël, cu Doamna Moreau, cu cei răniți și cu cei înfrânți au aruncat-o curând în opoziție față de Imperiu, dar a existat un moment când încă nu-și luase o culoare anume. Fouché, văzând această tânără putere, a avut ideea să-și facă din ea un in stru ment. La început
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ședințe la palat sub președinția regelui. Problema spinoasă, spune Pătrășcanu, era cum să intru la palat, sustrăgîndu-mă nu numai pazei exterioare, ci și eventualilor spioni, recrutați de Gestapo și de siguranță în chiar interiorul palatului. O dublă vigilență trebuia deci înfrîntă. Folosind o mașină a palatului, cu un șofer de toată încrederea, am trecut de primele gărzi, rămînînd într-o curte exterioară încăperilor principale. Lucrurile se petreceau între orele 11 și 12 noaptea. De aici, folosind intrări neauzite și o serie
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
nume anglo-americane, așa cum cele mai renumite romane cu acest subiect sunt englezești. Ascendența imaginarului pirateresc aparține, se știe, eposului britanic. O frăție asemănătoare celei a bucanierilor a fost cea a Cerșetorilor, provenită din rebelii olandezi care l-au urmat pe înfrântul Wilhelm de Orania. Stabiliți în fortăreața La Rochelle, au constituit o puternică facțiune militară, sprijinită de nobilul hughenot de Condé, care adunase corsari din mai multe națiuni protestante, spre a lupta cu vasele catolice franceze și spaniole. În porturile Canalului Mânecii
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
nume anglo-americane, așa cum cele mai renumite romane cu acest subiect sunt englezești. Ascendența imaginarului pirateresc aparține, se știe, eposului britanic. O frăție asemănătoare celei a bucanierilor a fost cea a Cerșetorilor, provenită din rebelii olandezi care l-au urmat pe înfrântul Wilhelm de Orania. Stabiliți în fortăreața La Rochelle, au constituit o puternică facțiune militară, sprijinită de nobilul hughenot de Condé, care adunase corsari din mai multe națiuni protestante, spre a lupta cu vasele catolice franceze și spaniole. În porturile Canalului Mânecii
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Nu vă va fi de ajuns. Nu vă va fi de ajuns. Când va trebui să o pierdeți! Când va trebui să o pierdeți! Nu o amânați! Nu o amânați! Vă rămâne timp puțin. Vă rămâne timp puțin. Cine-i înfrânt putrezește! Cine-i înfrânt putrezește? Viața cea mai puternică este. Viața cea mai puternică este. Nimic al vostru nu va mai fi. Ceva și mai mare al vostru va fi. Nu vă lăsați seduși Nu vă lăsați seduși De sclavie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cu excepția lui G. Călinescu, toți criticii importanți din epocă au întâmpinat cu elogii spovedaniile, și acide și tânguitoare, ale lui B., din Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de neșansă îi declanșează cusurgiului, care este poate un idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap”. Fie că încalcă voit sau din neatenție (încetinire a reflexelor cotidiene) granița cu haosul, flăcăul trebuie să cucerească prin vânătoare tărâmul numinos. O ipostază ofidiană a haosului ce amenință creația trebuie înfrântă de Iovan Iorgovan, iar proporțiile șarpelui devin cosmice, în acord cu funcția personajului, adevărat „erou cultural” din clasa lui Perseu, Herakles, Apollo, Marduk, Ghilgameș, Sfântul Gheorghe și alții. Mistricean, „om ca toți oamenii”, urmează un traseu inițiatic ce are în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cea a lui Rig Veda, semnifică „trecerea de la virtual și amorf la formal” printr-un sacrificiu de construcție repetat. Ivirea muștei columbace din capul șarpelui se integrează, așa cum a arătat A. Fochi, în convingerile antice conform cărora din trupul monștrilor înfrânți apar insectele; întemeierea înfăptuită de Iovan Iorgovan acoperă paliere multiple din punct de vedere uman: geografic, zoologic, mitic. Vânătoarea rituală este declanșată în colinde în două moduri: prin „fala” vânatului care se consideră intangibil sau prin strigarea cu evidentă finalitate
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Nu știu cum a putut să încapă atâta deznădejde într-o inimă de copil!... Mi-am dorit cu toată ardoarea să-mi fac un loc sub soare prin cartea care-mi plăcea atât de mult și iată-mă chiar de la început deznădăjduit, înfrânt!... Și dorul de casă care mă sfâșia și mai tare, iar în mine își făcea loc și un odios sentiment de rușine! Ce vor zice ai mei în această situație? Dar ce va zice satul despre mine, care fusesem mereu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
avut „o grămadă” de contestatari, de revoltați față de ororile și absurditățile regimului. Toate acele „gânduri de moarte” pe care le avea aproape orice cetățean adult al României ceaușiste, gânduri libere și revoltate, toate acele amărăciuni reprimate sau vise de realizări înfrânte, murdărite în fașă, devin, în jurnalele unor scriitori ce au apărut ca ciupercile după ploaie, pure realități, „fapte de arme”, așa cum se luptă copiii, în cămările lor închise și în absența adulților, lovind cu o sabie de lemn în pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
grele, barbare, de care poporul nostru nu prea a fost scutit! Spre cine să se îndrepte?!... Sigur, a putea fi „martor și complice” într-o relație personală, de prietenie, de rudenie sau de iubire, e infinit mai ușor - deși suntem „înfrânți” deseori și acolo, pe acele „terenuri” sensibile pentru care încă nu există legi! - decât în „mărturia și complicitatea”, așa cum am descris-o puțin în grabă mai sus, cu societatea în mijlocul căreia ai viețuit decenii și care, la urma-urmelor, ți-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ieșind din ascunzișurile lor, se întreceau în urmărirea și săgetarea fugarilor. „Bătălia - scrie Ibn-el-Asîr - a fost una din cele mai înverșunate și a ținut mai multe zile; dar în sfârșit tătarii au ieșit învingători, cumanii și rușii fiind cu desăvârșire înfrânți. O fugă în debandadă dinaintea urmăritorilor a ușurat uciderea unei mari părți din ei; toate bagajele au căzut în mâinile tătarilor. Cei ce au putut scăpa, iar aceștia au fost foarte puțini la număr, au ajuns în Rusia într-o
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Și cum întotdeauna violența naște rezistență, cumanii s-au răsculat împotriva lui Ladislau Cumanul și a călugărilor catolici, sub conducerea căpeteniei lor Oldamir, în anul 1282. Ciocnirile dintre răsculați și trupele regale au avut loc la Houd, în gura Mureșului. Înfrânți, cumanii cu Oldamir în frunte iau calea pribegiei și se refugiază în ținuturile românești stăpânite de tătari, după Augustin Bunea pe valea Dunării, în Țara Românească, iar după alți istorici în Moldova. Aflând de retragerea cumanilor de sub stăpânirea sa, Ladislau
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din Maramureș, Bereg și Ugocea și au alungat-o peste munți, zăvorând trecătorile Carpaților. Independența era acum un vis împlinit. La capătul acestor lupte sterile pentru Coroana ungară, în ziua de 2 februarie 1365, regele a trebuit să se recunoască înfrânt. În actul emis în această dată, el dicta cancelarului său că: „Bogdan voievod și fiii săi fulgerați de diavol, dușmanul omenirii, care cu păienjenișul răutăților și a veninoasei înșelăciuni, pătrunzând în inima lor, i-a determinat ca, abătând pe mai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
care a avut repercusiuni neprevăzute și pentru Sud-Estul european. Expedițiile, din anii 1396 și 1398 împotriva Caffei, încununate de succes, au fost paralizate de victoriile ulterioare ale lui Iedighei și Timur Kutlu, susținuți de Timur Lenk. Unii tătari, din trupele înfrânte ale lui Toktamâș, se retrag în regiunea gurilor Dunării, iar alții au trecut marele fluviu pentru a se stabili în Dobrogea, în părțile Babadagului. Dintre aceștia 35.000 au participat, în 1396, la bătălia de la Nicopole alături de Baiazid, contribuind la
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Să zicem că unii își construiesc un gard înalt. Când îl văd, vecinii își fac altul și mai înalt. Dacă e prea înalt, își pierde utilitatea. Dar nu mai au cum da îndărăt, pentru că dacă dau, înseamnă că se recunosc înfrânți. Deci, când au văzut cei din Sistem ce se întâmpla, au început să arunce pe piață date ireale, chiar imposibile. În momentele acelea dificile, mi-au cerut să preiau conducerea departamentului respectiv. M-au ales pe mine pentru că eram - și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
reinventat și m-am relansat în ființare, a devenit un tătic mândru, lăudăros, încercând să reintre în viața mea, toate astea într-o perioadă care mi s-a părut că a durat doar câteva zile. M-am simțit din nou înfrânt, deși îmi câștigasem dreptul de a fi în control, grație recentei mele independențe. Faptul că am refuzat să-i răspund la telefon sau să-l primesc în vizită - am refuzat orice formă de contact cu el - nu mi-a dat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
suna ca multe alte întrebări încărcate de insinuări. Sentimentul straniu de vinovăție - de a fi făcut ceva greșit - nu-mi dădea deloc pace în casa asta. Am încercat să par calm și rațional, în locul celeilalte alternative: să leșin, îndurerat și înfrânt. - Poftim? Încă mai aștepta răspunsul meu. - Nu, dar astăzi sunt programat la Dr. Kim. Mi-am imaginat că un sentiment de ușurare va năvăli în bucătărie ca un imens val oceanic. Voiam din tot sufletul ca micul dejun să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]