967 matches
-
garnizoana din Târgoviște, când i se reproșează că „teroriștii” ucid civili și produc panică în întreaga țară, Ceaușescu bănuiește că aceștia ar fi securiști (deși se considera el însuși trădat de Securitate și deși, în acest caz, respectivii „teroriști” care înfricoșau populația nu puteau fi decât, eventual, niște fideli ai regimului Ceaușescu! - cel puțin în aparență). Al doilea care folosește termenul și expresia „fenomen terorist” (pentru perioada 22-31 decembrie 1989) este generalul Nicolae Militaru, instalat de FSN la conducerea MApN. Trebuie
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ziua cununiei și, ca să-și recapete drepturile, Pann urcă de mai multe ori Dealul Mitropoliei: „Arătînd la judecată Că ea pe alt a voit Și cu mine cununată Cu minciuni s-a pomenit. Judecata porni silă Cu bici a o-nfricoșa, GÎndind că va prinde milă Asupra mea ea așa. Dar geaba, mijloc nu fuse S-o facă a mă iubi, Că ea Îndată se duse Și iarăși se osebi. Judecata iar mi-a dat-o, Ea asemeni iar fugi, Mii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prinde milă Asupra mea ea așa. Dar geaba, mijloc nu fuse S-o facă a mă iubi, Că ea Îndată se duse Și iarăși se osebi. Judecata iar mi-a dat-o, Ea asemeni iar fugi, Mii de ori a-nfricoșat-o, Dar nu mă putu-ndrăgi. Dacă vede-n cea din urmă Că vrea a se omorî, Judecata ni se curmă Și s-o las Îmi hotărî.” Sătul și dezamăgit, soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înregistrez precum În inima mea, la fel și pe hîrtie, sau pe orice alt obiect, pe care se poate scrie, numele dumneavoastră cel prea dulce și venerabil anume și zic aceasta, deoarece vă iubesc mult din obligație, și fiindcă mă Înfricoșez ca nu cumva moartea, atît de dorită, fiind salvarea nenorocirii mele, mi se va părea greu de suferit și mă va priva astăzi de această singură a mea fericire pe pămînt, adică să vă scriu, și să mă gîndesc, și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mai fi fost același și nimeni nu l-ar mai fi recunoscut, nici măcar în sat. Se uită jur împrejur, biblioteca avea rafturile pline, îl înspăimântă: și-ar fi putut oare închipui vreodată că există atâtea cărți? Acolo înlăuntru mânăstirii îl înfricoșa mai puțin; singurătatea dispărea ca prin farmec. Reluă lectura, dar încă nu pricepea fraza, miezul ei: ca și cum literele alfabetului i-ar fi dansat în fața ochilor pentru a-l lua în râs, spre a-și bate joc de el. De luni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
arte plastice. Debita totul cu tonul voit modest al unui ministru condescinzând la confidențe față de subalternii săi și urmărea gradul de atenție al celor de față, atins de absența morală a lui Ioanide, care sorbea, indiferent, ceai. În schimb, Gulimănescu, înfricoșat de a nu cunoaște conferința lui Pomponescu, ceru lămuriri, își notă titlul și numărul revistei. Gaittany, care la început receptase cu totul detașat confesiunile lui Pomponescu, căutând chiar a stabili complicități din ochi pe socoteala naratorului, la gestul lui Gulimănescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
își încearcă salvarea prin cuvănt, înlocuiește vidul universului, prin simbolul însuși al vidului. WU, golul Pentru acesta nu mai există schimburi spontane cu realul; izolat de uneltele sale, constrăns la o autonomie primejdioasă, el parvine la o identitate care îl înfricoșează. Cine a avut ghinionul să treacă prin această experiență, va păstra mereu fetișismul formulării sau cine știe ce superstiție de care doar cuvintele beneficiază. Dispunănd, așadar, de un talent de care se teme, el se va avănta fără convingere în opere în
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
cele pământești nu poate egala fericirea drepților. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințați, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți trupul nostru
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințați cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
aceea pe care i-o dă însăși personalitatea și experiența celui ce scrie. Și acest discurs nu are decât un singur punct de pornire: nevoia chinuitoare, căci de fapt nerealizabilă până la capăt, de a mă exprima. 2 iunie Omenirea mă înfricoșează. Faptul că un om îl poate omorî pe altul sau că îl poate tortura rămâne pentru mine cutremurător și de neînțeles. Faptul că un om îl poate lovi pe altul, fizic, că îi poate izbi obrazul cu palma, este în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ajungeț În dreptul capului Palodes 3, anunță că Marele Pan a murit!». Când oamenii au auzit Înștiințarea, toți eraumorți de frică. Cum se sfătuiau Între ei ce este mai bine de făcut, să asculte de porunca dată sau să nu se Înfricoșeze și să nu o ia În seamă, Thamous luă o hotărâre. Dacă vântul avea să Înceapă să sufle din nou, șmerita să dea ascultare acestei porunciț. Avea să treacă ușor de-a lungul țărmului, păstrând tăcerea. Dar, dacă vântul ar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pământesc, ca să fie înstrăinați de adevăratul Împărat. De aceea ei doreau doar un singur dar: cununa dreptății. O singură slavă râvneau: slava din Împărăția cerurilor. Erau dornici suntem să capete cinstea cea de sus și de chinul din iad se înfricoșau. „Focul de acolo ne îngrozește; acesta, cu care voi ne amenințaȚi, este prietenul nostru, că știe să respecte pe cei ce disprețuiesc pe idoli. Săgeți de copii socotim rănile ce ni le veți face (Ps. 63, 8). Loviți trupul nostru
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
ca și cum ați fi insultați cu cele mai mari insulte și ne amenințaȚi cu aceste groaznice chinuri, socotind o crimă credința noastră în Dumnezeu. Dar nu veți întâlni oameni fricoși, nici iubitori de viața aceasta pământească și nici oameni care se înfricoșează iute, că e vorba de dragostea de Dumnezeu. Suntem gata să suferim tot felul de chinuri: să fim trași pe roată, să fim răsuciți, să fim arși de vii!»”<footnote Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
față"). Chiar acordarea numelui Gargantua (de la gargara cu vin pe care nou-născutul obișnuia să o practice în prezența doicii) se înscrie în aceleași coordonate. În Cartea a doua, subintitulată Pantagruel, Regele dipsozilor, înfățișat așa cum a fost. Faptele și isprăvile lui înfricoșate de fie-iertatul Alcofribas, abstrăgător de chintesență, la fel stau lucrurile și în cazul nașterii și botezului lui Pantagruel, personaj care duce și el la extrem toate trăsăturile negative în raport cu, să spunem, apariția și evoluția fătului din literatura populară (cu precădere
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pe tineri, victime ale propagandei agresive. Cu atât mai mult susține această datorie, cu cât este conștient că un regim consolidat prin teroare exercitată asupra propriului popor nu poate să dispară brusc, deoarece structurile lui sunt foarte solide, cetățenii sunt înfricoșați, iar noua generație este deja îndoctrinată. Anne Applebaum, o bună cunoscătoare a literaturii concentraționare (interesată în special de componenta documentară a acestei literaturi) identifică următoarele explicații pentru tăcerea, indiferența sau chiar ostilitatea pe care le-a constatat în atitudinea rușilor
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
descrise în culorile cele mai închise, sunt de o realitate deconcertantă și nu este exclus ca ucenicii lui Isus să nu fi fost cuprinși de teamă în realitate. Dar pentru a nu-i copleși sufletește și pentru a nu-i înfricoșa și nici descuraja pe viitorii săi ucenici din fața războiului etern, anexat Evangheliei sale, cu promptitudine de spirit și abilitate dialectică, după cum procedau și comandanții de oști în a promite recompense celor valoroși, care vor supraviețui luptei, îndemnându-și soldații să
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pe care până și dușmanii se temeau să-l calce, ca și cum amenințarea unei morți oculte ar fi apăsat asupra lor, dacă ar fi profanat locurile sacre ale măreței istorii romane: Armata romană, învingătoare și stăpâna lumii, este învinsă de aceia, înfricoșată de aceia, se înspăimântă la vederea acelora, care nu au curajul să intre, care cred că vor muri dacă vor atinge acel pământ! Și nu înțelegem cuvintele profeților: Vor fugi o mie la amenințarea unuia singur? (Is 30, 17). Ieronim
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
firul unei vieți scumpe, sufletul e cuprins d eoda tă de adâncă și grozavă durere. În acele clipe mintea refuză să ʹnțeleagă, iar inima se strânge de jale. Numai încetul cu încetul își fac loc celelalte sentimente, care au așteptat înfricoșate la poarta sufletului covârșit de durere. În sufletele prietinilor, în sufletele acelora care au cunoscut de aproape toată țesătura vieții celui dispărut acum din mijlocul lor, care l-au prețuit în toate faptele și l-au iubit, amintirile duioase ale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
simplu, sau vrăjitor, sau tiran, sau împărat - a putut lua sarcina să lupte împotriva întregii închinări la idoli și a toată oastea drăcească și a toată vrăjitoria și a toată înțelepciunea elinilor, care erau atât de tari și înfloreau și înfricoșau pe toți, și să se împotrivească cu o unică pornire tuturor, ca Domnul nostru, Fiul adevărat al lui Dumnezeu, Care dând pe față în chip nevăzut rătăcirea fiecăruia, îi atrage pe toți oamenii de la toate, încât unii calcă în picioare
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
în văgăuni adânci. / De-atâta vreme nu mai știe nime / Că-i miez de noapte pururi și s-aud / Șoareci rozând în pustiime" (Orpheos). Iarăși ca la Blaga, halucinații, iluzionism magic, dolorism și panică; priveliști din "vremuri imemoriale" irită ochiul, înfricoșând pe cel "singur în absolut". Aproximări despre Ce este pustia? viziuni diversificate într-un text ori altul vorbesc prin adițiune, oarecum profetic: În Pustie nu se poate naște nimic În pustie nu poate muri nimic. Ce este va rămâne în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îi străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
n-a reușit să mai doarmă trei nopți. Într-altă zi, o dimineață mohorâtă de toamnă, venind acasă, Julius Zimberlan a văzut că țigla aceea blestemată se afla tot acolo. Însă tot într-un echilibru extrem de fragil. Julius Zimberlan se înfricoșă și mai mult în legătură cu siguranța sa și în clipa aceea îl străfulgeră prin minte că țigla blestemată putea să cadă oricând oricând! pe fiul său. Are numai opt ani săracul!" se tot văieta el în fața tuturor celor dispuși să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
să exploateze cursul inferior navigabil al fluviilor pentru a pătrunde spre interiorul masei continentale (spre centrul, nordul și estul Europei). Gurile Dunării și litoralul Mării Negre au devenit principalul segment teritorial care a dat valoare strategică pământurilor noastre. b. Miracolul agriculturii Înfricoșat peste măsură de puterea destinului asupra vieții sale, omul s-a hotărât să-l înfrunte. Prea mult timp somnul din peșteră fusese alinat de speranța colților de mamut și tulburat de spaima felinelor uriașe care se lingeau pe bot de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o clipă că trupele îi erau atacate de niște urși turbați încotoșmănați cu sumane și cojoace. Degeaba încerca pașa să-i facă pe toți să reziste. Să apere steagurile de luptă ale preamăritului. Nu-i mai dădea nimeni ascultare poruncilor. Înfricoșați peste măsură, fiecare începuse a fugi care încotro. Baș-agalele o luaseră la goană mai abitir decât toți. Se uita, buimac, cum o droaie de ieniceri încerca să scape de ascuțișul sabiei. Cu paloșul, ghiaurul își ridica biruința pe movile din
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Ne-am ridicat și ne-am menținut doar la suprafață. Nu am reușit să le pătrundem tainele pentru a le găsi menirea și astfel să putem a ne afla rostul. Ne limităm la a le contempla, admirându-le și, totodată, înfricoșându-ne de puterea și măreția etalate în desfășurarea lor grandioasă. Să nu uităm niciodată, pe cărarea care ne poartă spre vârful muntelui, că formăm axul central al spațiului cosmic. Reprezentăm manifestarea conștientă a materiei și, implicit, nucleul în jurul căruia se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]