934 matches
-
voastră tovărășie de griji și de nevoi. Gîndește-te bine că ele sunt semnul că se apropie vremea când tu și tovarășa ta aveți să vă despărțiți pentru totdeauna. Gîndește-te că asta e fața râzătoare pe care o așteptai cu pieptul înfrigurat în nopțile de vară. De-a lungul vremii, patru evenimente hotărâtoare în viața sufletească a omenirii: apariția ideii de moarte în conștiință, pierderea credinței în Dumnezeu, însumarea noastră în zoologie și reducerea planetei la un vremelnic fir de țărână în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Laerțiul!...) ...Emilica, cu coada pe spate, cu breton galben pe frunte și cu șorțul negru pe rochița cenușie. Era de zece ani, ca și tine. (N-ai fost deloc tardiv!) Treceai pe la poarta școlii primare, de două ori pe zi, înfrigurat de emoție. Credeai că te privește tot 1 Filozof grec din școala cinică (secolul al IV-lea î.e.n.). 2 Filozof grec din școala cinică, discipol al lui Crates. 3Suferință - știință (gr.). universul! Ea își făcea semne din coate cu prietena
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care Creangă a mai petrecut-o în viață. Tinca Vartic, țiitoarea scriitorului, întârziase cam multișor la o vecină și mâncarea nu era gata, iar lui Creangă îi era foame, și o boscorodea la cap. - Cum avea vocea? am întrebat eu înfrigurat.Păi, era cam grosuță... - Ceea ce înseamnă că Ion Creangă avea voce de bariton. Mda, se adeverește cu ce au spus și alții, așa cred că a fost. Și? L-a văzut în carne și oase? - Da, fetița, mama mea, era
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu pentru că ar fi fost de vină cineva, ci pentru că se acomodaseră de la o vreme cu alt gen de jazz, mai inovator, mai viu, mai abstract. Cu alte cuvinte, nu am plecat răscoliți și răvășiți, ci mai mult relaxați și înfrigurați pentru că nu ne-am obișnuit ca în toi de iulie, cu tot cu încălzirea asta globală, să crăpăm de frig pe timp de seară. Așa că, la un moment dat, concertul s-a terminat pur și simplu după bis. Iar în timp ce populația migratoare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de pe targă ca să mă uit la Obiect. Ca să mă uit la Obiectul Obscur. Încă o dată, devenea un mister pentru mine. Ce s-a Întâmplat cu ea? Unde e acum? Stătea În capătul culoarului, ținând brațul meu, care se deșira. Părea Înfrigurată, slabă, rătăcită, pierdută. Era aproape ca și cum ar fi știut că n-aveam să ne mai vedem niciodată. Targa prindea viteză. Brațul meu era acum doar o panglică subțire, răsucindu-se În aer. În cele din urmă veni momentul inevitabil. Obiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
într-un cosmos căruia evident îi lipsește orice transcendență, obscenitatea manevrelor stilistice sânt date de gol de această poezie a golului. Poezia se face tocmai din materialul intermediar (senzații, tropisme, gânduri dezlânate, scotociri prin cărți și note de jurnal, căutări înfrigurate ale adevărului prin întrebări, la fel de bâiguitoare ca și răspunsurile) pe care poetul "care se respectă" îl lasă afară, îl consideră nepoetic: moloz, bruioane, bucăți de poze rupte... Forma căutată este informul, importantul se naște din derizoriu, spontaneitatea survine la capătul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
membru al comisiei oamenilor muncii a fost doar o simplă formalitate, iar drept compesație, la câteva zile secretara instituției Îl chemă să-i Înmâneze aprobarea comisiei de-a efectua această vizită turistică În Statul Israel...! Urmară alte zile de așteptări Înfrigurate, de incertitudini, de gânduri răvășite, de nesiguranța zilei de mâine În timp ce Lct.Col. Tudose Ion informă conducerea Co-operativei facând agitație. Protejatul lor tehnicianul Tony Pavone va fi arestat foarte curând iar el va motiva arestarea pregătind acte care va demonstra
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
groasă Îi ștersese toate culorile. Priveliștile nu mai aveau pic de adîncime, și erau uniformizate În tablouri lipsite de orice strălucire, În tonuri de gri și maroniu. Clădiri În paragină, ferestre acoperite cu placaje, șanțuri pline de gunoaie, chipuri cenușii Înfrigurate. Totul era scofîlcit, trist și urît. Însă n-am lăsat toate astea să mă afecteze - eram bucuros că mă plimb ca vodă prin lobodă pe străzile Bostonului În buzunarul unuia dintre cei mai mari scriitori ai lumii. Evident, În realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deslușea ca din altă lume, închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum... acum e prea mult!... murmură el înfrigurat. Ii era teamă de osânda din el. Inima i se răsuci într-însul, ca un șarpe veninos, care îi dădea fiori și răcelli pe spinare, și fierbințeli în creier. închise ochii strâns, stâns până la durere și își strânse maselele să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
fiecare clipă, din ce în ce. Stătea culcat în pat, pe spate, cu ochii mari deschiși ațintiți în tavan, și cu iuțeala gândului retrăi frânturi de viață din copilărie. Un zgomot abia perceptibil, îl făcu să tresară, doar urechea lui înfrigurată îl putea auzi. Zgomotul, ușor se apropia... Urmară clipe lungi , nesfârșite, de încremenire,... Cine știe cât a ținut, așa!... Nu mai răsufla, asculta nădușit de sudoare. Ușa se deschise încet... încet, și, în prag, o formă abia se arătă și înaintă până
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Slăbiciunea și diformitatea corpului meu, palpitațiile și sufocările de care sufeream, visele crude, scatologice, premonitorii, toate corespundeau portretului, din imaginația mea, al celui care își depășește carnea ca să ajungă la spirit și deasupra spiritului. Mă vedeam peste zece ani, scriind înfrigurat la acea Carte în care ruinele și turnurile și scuarurile din reveriile mele aveau să sticlească într-un crepuscul galben, carte produsă nu doar de mintea mea, ci secretată de 85 glandele corpului meu, expectorată de plămânii mei, stoarsă din
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
i-a numit Elena Doamna) care se înghesuiau la cozi pentru o rație de două sute de grame de salam. rockin’ by myself Dumitru UNGUREANU La ușa lui B.B. King Era o seară de octombrie destul de rece, sau așa visam eu, înfrigurat că ajunsesem acolo. Memphis e un oraș de văzut pe îndelete, cu arhitectură tipică Sudului și Vestului, însă nu mi-a stat gândul decât la concertul lui B.B. King. După o lungă plimbare de după-amiază pe Riverside Drive, am cotit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
dar multe, multe!) prin odaie, gras și satisfăcut. Tot ce s-a petrecut în noaptea asta între cei doi prieteni ai noștri, care n-au fost prea cuminți, a trecut în burtica mea sferică. Ia uite-i cum își trag, înfrigurați, hainele pe ei. Se evită cu privirea, nu mai au nimic să-și spună și, chiar dacă ar avea, nu mai socotesc că merită osteneala. El zâmbește rece, ea nu mai vede și nu mai știe nimic. N-a mai povestit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lume, coaja oului de pe masă plesnește și din el se ridică Himera, umplând camera cu țipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde triumfătoare deasupra ta, te umbrește cu totul, pe când tu, înfrigurată și brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndîrjire: "nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
romanului realizându-se la nivelul ideii; cele patru secvențe prezintă tot atâtea momente, hotărâtoare pentru cunoașterea de sine a eroului și pentru accederea, prin această cunoaștere de sine, la cunoașterea omului. Tentația sublimului, a absolutului, dar și a abjecției, așteptarea înfrigurată a necunoscutului și a experiențelor hotărâtoare, atât de caracteristice vârstei adolescentine, îl plasează pe Vadim Maslennikov într-o stare de perpetuă transă. Dar, în același timp, întâlnirea efectivă cu aceste experiențe, palparea miracolului existențial însoțesc disponibilitatea de trăire a adolescentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
părintelui slăbea pe măsură ce el se depărta pe coridor, pe când imboldul păcătos de a duce vestea cea bună și de a face pe eroul creștea în timp ce coboram scara spre locul unde-l lăsasem pe Burkeviț. Și, deși știam că această grabă înfrigurată îmi subminează propria demnitate de erou, totuși nu mă putui abține și, ajuns aproape de Burkeviț, îi dădui drumul la tot, în trei cuvinte. Se vede că Burkeviț nu înțelese imediat ce i-am spus, pentru că mă întrebă încă o dată, distrat, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în sfârșit, pe poarta casei sale, și eu rămâneam singur. Dar nici nu apucam să ajung acasă că dorul de Sonia începea să mă hărțuiască din nou. Nu puteam să mănânc și nici să dorm, simțindu-mă cu atât mai înfrigurat, cu cât se apropia clipa unei noi întâlniri. După o jumătate de oră petrecută cu Sonia, mă simțeam iar împovărat de dorința de a-i plăcea și, apoi, iarăși răsuflăm ușurat când rămâneam singur. Mi se dublase și sentimentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
lăcuită, imediat ce mă luau în stăpânire liniștea și parfumul acestei locuințe foarte mari și foarte scumpe, Stein îmi venea în întâmpinare cu o grabă aferată. Prinzându-mă de mână, mă ducea repede la el în cameră, unde începea să caute înfrigurat prin buzunarele costumelor din dulap, ieșind din când în când și în coridor unde, probabil, continua să caute în buzunarele șubelor și ale paltoanelor. După ce scotocea prin toate buzunarele, Stein, liniștit că nu s-a pierdut nimic, expunea obiectele căutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zâmbea cu zâmbetul lui plângăreț care voia să spună că acest preț ridicat al biletului îl amuză atât de mult pe el, Stein, încât nici nu mai are putere să se indigneze. Uneori, când veneam la Stein, îl găseam alergând înfrigurat pe picioroangele lui. Era în mare grabă și se bărbierea, într-un continuu du-te-vino între baie și cameră; se pregătea să meargă undeva la un bal, la o serată, în vizită sau la concert, iar eu îl așteptam curios să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sculat cu o încetineală plină de silă și cu aceeași silă a început să privească pe deasupra capetelor noastre. Cel de-al doilea, Mik, era extrem de nervos. Cu țigara în gură (care urca și cobora când vorbea), acesta îi spunea ceva înfrigurat lui Zander, fără să-mi dea nici o atenție. - Ei, nu te așeza, spune, spune cum stăm. Auzind de la Zander că stăm bine, că avem cincisprezece ruble, făcu o mutră acră. Apoi zâmbi, după care rămase fără expresie și bătu tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și acum trebuia să aștepte. Mergând prin centru "cu rezolvarea problemei", se trezi la Universitate, la intrarea în fostul lui atelier. Studenții se întorseseră și erau în forfota pregătirilor pentru examene. Bufetul" era plin, tinerii stăteau la rând, flămânzi și înfrigurați. Lângă casă, Petre îl văzu pe "patron". La mulți ani! La mulți ani! Merge treaba, merge? Nu prea, așa și așa. Așa și așa, da' coada e în stradă. Da, e ora prânzului, da' altfel... Ora prânzului, ora micului dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
miercuri seara zeci de mii de oameni se revarsă ca un fluviu cu taxiuri, autobuze sau pe jos, prin ambuteiaje incredibile pentru a asista la spectacol și a paria la cursele de cai. Cei care nu ajung pe hipodrom urmăresc înfrigurați la radio, pe celulare, pe Internet (unde se joacă on line), sau TV, transmisiunile în direct de la hipodrom. Clubul Jocheilor are profituri fabuloase încasate la cele o sută de centre de pariuri din Hong Kong, cam 100 miliarde HKD (10 dolari
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
Felix, ce mi-ai promis? Poate să ne-audăcineva. - Te iubesc! se tângui Felix și-i sărută mâna. - Te iubesc și eu, ți-am spus, dar ăsta nu-i un motiv să faci prostii. Felix împinse ușa mai tare, și Otilia, înfrigurată, nemai-putînd păstra poziția, fugi în pat, unde se așeză turcește, îmbrățișîndu-și genunchii și tremurând dinadins, ca să se încălzească. Felix îngenunche la marginea patului și-și așeză capul lângă poalele ei. - Te iubesc! - Știu asta, răspunse fata, trecîndu-și ușor degetele prin
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și căutător ca o pisică în preajma unei fripturi. Felix nu-și putea da seama, în definitiv, ce urmărea Stănică, și nici acesta nu i-ar fi putut explica într-un acces de sinceritate. Stănică nu urmărea nimic special, aștepta numai, înfrigurat, lovitura care să-i schimbe cursul vieții. Această relativă gratuitate a activității lui îl făcea fecund în idei și ascuțit în intuiții, ca pe un adevărat artist. Stănică era pretutindeni, întreba de toate, dădea sfaturi în toate direcțiile, era frate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de idee care s-a deșteptat în mine când am simțit că „pot să plec“. Această bruscă schimbare de sens este simplă; dar nu ușoară. Nu m-am trezit simplu, ca „bună ziua“, că pot să plec; ci m-am trezit înfrigurat că „pot să plec“. Nu am fost excitat de aventura exterioară și exotică a unei eventuale plecări, lucru care s-ar fi petrecut dacă n-aș fi avut în mine viața prinsă în propriile ei rădăcini. Chiar dimpotrivă, partea de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]