1,310 matches
-
nou ciclu. Între mine și Vlad, comenzile încep să zboare scurt și ferm. Interfonul începe să vorbească parcă e vocea lui Graur, deși nu cred -, dar nu putem să-l ascultăm, așa că lovesc brusc clapa de închidere, lăsîndu-l să cîrîie înfundat. Cînd terminăm comenzile de pilotare a unui ciclu, deschid interfonul. Sînt Graur, aud în interfon. Mihai, spune-mi relația de la separator dintre tensiunea în filtrare și cîmpul electromagnetic. Ce te-a apucat, Petre?! mă mir eu. Nu ești la film
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îndrăznesc să fac invenții, iar tu să scrii literatură deranjează. Oricîte rezultate am avea noi doi, acolo în instalații, mereu se va spune: "Vlad face invenții în loc să se ocupe de producție", "Vlădeanu scrie literatură în loc să..." De pe pupitru, se aude hîrîitul înfundat al interfonului închis. Îl deschid și discut cu Nelu Arbore, care-mi cere să-i transfer comanda pe automat la transformatorul de înaltă tensiune al filtrelor. Cînd răsucesc maneta, un bubuit surd se aude în interfon. Clar! mormăie Vlad. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Graur. Vlad schițează un zîmbet, semn că a scăpat de trăsnet. Aer! anunță el, pornind pompa de alimentare. Manometrul de pe aer indică o creștere lentă a presiunii în tunelul de alimentare. De jos, din colțul încăperii, se aud cîteva pocnete înfundate. Scurtcircuit la etajul întîi de filtrare, spune Vlad. Merge, zic eu. Deschizi supapa cînd presiunea e la limită. Ai să poți? Pot. Din colțul de jos, alte două trosnituri ca de bici, mult mai puternice, sparg liniștea, semn că o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din crengi, s-a desprins o magnolie. O urmăresc cu privirea cum se rostogolește în aer, lovindu-se de cîteva ramuri întîlnite în cale. Una din petale i se desprinde, plutind încet în urma florii, care se lovește de pămînt, pocnind înfundat. Mă uit speriat spre moș Toader. Bătrînul strînge din umeri: Asta-i, murmură el. Căscatul acela de băiat, Tomiță, a făcut aerisirea prin obloane. E băiat fin, se strîmbă bătrînul, îl dureau urechile de zgomotul rulmentului spart. Dar nici să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
toate-și ziceau Ana, Ana de Nowhere, adică de niciunde, ca să facă în ciudă celor venite cu frontul, care-și ziceau Ana Bezdomnîi, fără casă adică. Multe dintre Anele astea mă plăteau în natură... îmi dă bătrînul un cot, rîzînd înfundat, apoi iese în fugă și se întoarce cu o cutiuță lungă, din celuloid; umezește bucățica de burete așternută în cutiuță, pune crenguța de magnolie peste buretele umed, apoi potrivește încet capacul, uitîndu-se atent dacă nu cumva apasă pe floare. Împachetează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aleea dintre sere, sub privirea calmă a cîinelui, care a înțeles că sînt un prieten de-al bătrînului și nu mă mai latră. Merg încet, cu grijă, să nu deranjez tăcerea. Noaptea e senină, vremea s-a liniștit, iar zgomotul înfundat al combinatului, cu jocul feeric de lumini, mă face să-mi doresc din nou să mă întorc la masa de scris: trebuie să răzbesc cu scenariul acela despre viața de uzină! Aș vrea să se cheme Poeme pentru schimbul trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întrebătoare. îmi plac furtunile, dar și arși țele. La fel cum îmi place să înot în largul mării, până hăt-departe, dincolo de geamandură. Lângă masa noastră s-au așezat doi tineri îndrăgostiți. Se țin de mână și șușotesc tandru, râzând pe înfundate. Parcă ar fi singuri în lume, nu mai văd nimic în jur. Eduard privește încordat pe geam - nu știu la ce se gândește. Mă străduiesc să-i aud gândurile, dar nu reușesc. în schimb, prind șușotelile tinerilor îndrăgostiți, care își
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Într-o scurtă negare, alungând cine știe ce posibilitate pe care Brunetti nu avea s-o afle niciodată. În cele din urmă, deschise ochii și spuse: Sunt două locuri unde s-ar fi putut afla. În spatele lui Santa Marina. Știți acea calle Înfundată care duce jos la Rio Santa Marina, În spatele noului hotel? Brunetti Încuviință din cap. Era un loc liniștit, o fundătură. — Celălalt e Calle Cocco. Când Brunetti păru nedumerit, Bonsuan explică: — E una dintre acele două calle Înfundate care se deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Știți acea calle Înfundată care duce jos la Rio Santa Marina, În spatele noului hotel? Brunetti Încuviință din cap. Era un loc liniștit, o fundătură. — Celălalt e Calle Cocco. Când Brunetti păru nedumerit, Bonsuan explică: — E una dintre acele două calle Înfundate care se deschid din Calle Lunga, unde pornește spre Campo Santa Maria Formosa. Duce direct la apă. Chiar dacă descrierea lui Bonsuan Îl făcu să recunoască unde se afla această calle, Îi permise chiar să-și aducă aminte intrarea pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
mele] strălucitoare și aruncai scrisoarea în foc. Ochii mei painjeniți de lacrimi și insomnie întrevedeau într-o sălbatecă fantasmagorie capul vânăt al acelui amic nefericit, cu creierii roșii de gândire, cu fălcile înfundate de venin și de mizantropie, cu ochii înfundați și turburi ca ochii unui nebun. Desigur murise. Deschid sertarul mesei și iau puținele portrete ce le aveam împrăștiate prin hârtii. Portretul lui era lipit de a lui Tasso. Epistola stătuse de mult în cronică. Era veche. Trecu încă o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
acoperite cu paie și risipite prin creierii de piatră a muntelui, de ți se părea un sat de cuiburi de vultur. Trecui prin mijlocul lui, pe lângă mica bisericuță de lemn, și tocmai la capătul satului mă oprii lângă bordeiul cel înfundat și sărac al tatălui meu. Prin ochiul de sticlă se vedea lumină. Trasei zăvorul de lemn de la ușa uscată și intrai înăuntru. Pe vatră mai ardea vo doi tăciuni subțiri de nuiele, tata dormea pe-un pat de scânduri nalt
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de fier deasupra ușei... Ochii lui erau întorși cumplit, din gură, peste barbă, curgea spuma cea vânătă a morții, mînele sale erau dinainte legate. Alături c-un părete sta răzimată fata lui, palidă ca varul, cu marii ei ochi negri înfundați, încongiurați cu mari cearcăne vinete, rătăciți ca ochii unei nebune, Buzele vinete și apăsate, părul negru ca noaptea, despletit, ce flutura împregiurul gâtului ei alb ca marmura cea moartă... haina lungă și neagră de matase îi dădea aspectul unei furii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aprinsese, pielița de pe ochi, arzând, se trase-n sus, astfel încît ochii încă lucii se holbau sălbateci și-ntorși cătră acei oameni stupizi. Într-adevăr era un spectacol cumplit și înfiorător! Barba arsă, fața negru de pârlită, ochii întorși și înfundați, gura deschisă, plină de spume ce fierbeau la arsura focului... în fine, un cap de mort schilod care-și îndrepta ochii săi, ce părea a vorbi cu toată cumplenia faptelor, către acei oameni ce râdeau și cari-n tâmpirea lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
durduind și măcinîndu-se pe ele însele. Vuietul cel cumplit al pietrelor goale, vâjâitorul zgomot a roților, ce făceau să spumege apa ce le mișca, moara, ce începuse a se legăna și trosni în toate încheieturile, întreceau țipetele cele slabe și înfundate a celor legați. Vro câțiva voinici se suiră pe acoperământul morii și începură a da cu topoarele în el, zvârlind bucățile de șindrili tură în ap [ă ], în care s-acufundau ș-apoi, ieșind, înotau negre ca sufletele, înecaților. În
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
atlas albă spânzura afară din sicriu, mînile mici și unite țineau o cruce mică de os alb, buzele erau strânse, iar în jurul frunței era o coroană de roze albe și de beteală de aur. Fața ei vânătă, ochii cei mari, înfundați, închiși, o espresiune de durere zâmbitoare - iată țărâna cea frumoasă a Dochiei. Cântarea monotonă a preoților bătrâni, pasul cel alene al convoiului, muzica cea somnoroasă a marșului, fetele albe a căror ființe erau enigme vii, iată lumea ce se mișca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
șerpi de bronz pătrunde din când în când lumina galbenă a lunei, ce face să răsfrângă mur de mur în țâșniri uriașe și fantastice, și de - acestea fantasme eu fug din colț în colț, lănțuit în lanțuri grele, cu ochii înfundați și rătăciți, tîrîndu-mi în brațe mormanul de paie mucede pe care dorm. Fug de-o rază palidă, căci se-ntrupează în duh, în umbra cea urâtă a morții, fug de umbra unui zid, căci îmi pare un uriaș de piatră
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
insulei... Pe un piedestal scund erau două sicriuri... În unul era întinsă o femeie cu chipul de ceară... rozele roșii împletite în jurul frunței contrastau cu fața palidă și moartă... Ochii cei mari închiși, fața trasă și slăbită, pleoapele-nvinețite * peste ochii înfundați. Haina ei trecea din toate părțile peste marginile sicriului și ajungea la pământ... Mînile reci, transparente de albe, cu degetele lungi și subțiri încleștate peste piept... Era un cadavru de-o spăimântătoare frumuseță... - O, Rodope, zise el îngenunchind la sicriu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
privată. Adevărat, însă ambele instituții au un rol determinant în modernizarea statului. În afara unor reacții individuale pe tema reabilitării cuplului SRS - Chirieac provocate de cititorii HotNews.ro în discuții cu CTP sau Cătălin Tolontan, breasla jurnaliștilor tace mâlc. Cu capul înfundat adânc între urechi, presa arată chiar mai sumbru decât justiția. Orori se comit zilnic, dar ele trec netaxate. Oroarea și excesul au intrat în firescul presei românești. La fel ca imaginea justiției, și imaginea presei se degradează accelerat. De pildă
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
cu o cutie ferecată pe care Lilia o vedea acum pentru prima oară. Ajunsă lângă masă, Zoia lăsă cutia să îi scape printre degete cu o bucurie mare, după care, mărind suspansul, își făcu de lucru cu o cheieță, chicotind înfundat. Când în sfârșit desfăcuse capacul, Zoia împinse cutia înspre tânăra sa prietenă. Uimită de culorile calde ale bancnotelor și nevenindu-i să creadă, Lilia se apropie de masă temătoare ca și cum acestea ar putea să o ardă. ă Unde? întrebă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
am răspuns. M‑am obișnuit să fiu minimalizat de oameni de afaceri, de avocați, de ingineri, de marii fanfaroni din Washington, de diverși oameni de știință. Chiar și secretarele acestora, care‑și extrag concepția de viață de la televizor, râd pe Înfundate și schimbă semne Între ele când mă văd că apar - un nătăfleț care se lasă greu Înțeles. Așa Încât Îi Îngăduiam Velei să‑mi fie cât de superioară poftea, deși Ravelstein Îmi spunea că ar trebui să am mai mult amor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
se materializează printro liniuță impersonală și anostă care unește două numere, numerele hotar al existenței fiecăruia. Glasul ei suna acum molcom, undeva un greier țârâi înalt și liniștitor, câinele dădu deodată un zvon scurt, lătrând de câteva ori, apoi mârâi înfundat, aciuându-se sub grămada lui de vreascuri. Simiuc o asculta în continuare pe fată: - Pentru mine trăiește ea, și Isidora își trecu drăgăstos palma peste fața zâmbăreață a păpușii care-și arăta cei doi dinți din față albi ca laptele
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
arar mârâitul câinelui ca un sunet de alarmă prevenitor. La intervale regulate se auzea și scârțâitul neostenit al roabei. Simiuc mâncă în tăcere, cu gândul aiurea, fata își luase păpușa și trecuse în altă cameră de unde se auziră câteva bufnituri înfundate, poate așeza pernele pe pat, se gândi Simiuc, apoi fără să vrea gândul îl purtă iar spre munca de Sisif la care se supunea de bunăvoie bătrânul acela, capu-i deveni din ce în ca mai greu și simți că
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în ființa sa pentru a păstra nealterate emoțiile primare.” - Deci și acesta a fost un om ca oricare dintre noi, zisei eu mai mult cu o vagă intenție de a-l zădărî. Undeva în adâncul pădurii se auzi un zgomot înfundat care se repetă de mai multe ori la intervale neregulate, îndepărtându-se. Trebuie să fi fost vreun trunchi de copac luat de ape, ce se izbea de stejarii din calea sa. De undeva, de foarte aproape ieși un iepure care
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Dincolo de poartă Ion, cu ochii rotunjiți de o mare mirare, se uita după el fără un cuvânt, de parcă îi secaseră deodată toate cuvintele pe care le-o fi știut vreodată. De abia când Mitrică urca treptele casei ca să intre, zise înfundat și răgușit. - Dar sunt eu, Ion, fratele tău. Mitrică rânji deodată întorcându-se numai pe jumătate spre poartă. - Ion a murit demult, ce spui tu străinule, în fiecare an l-a pomenit popa la pomelnic. Cine mai știe ce golan
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
decoltate îi dezveleau gâtul și pieptul boțit, făcându-te să speri, în zadar, că din adâncul plin de ciolane ar mai putea ieși la suprafață ceva forme femeiești. La fiecare apariție a ei, bărbații își făceau semne și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă, complimente deocheate, la care Nuța râdea încântată, arătându-și dantura colorată cu dinți de aur. Bâțâia din picioare ca un bărbat ce-și scutură pantalonii, se întindea mieros spre ei, convinsă fiind că frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]