7,890 matches
-
avînd ca modele opera Hortensiei Papadat-Bengescu, Camil Petrescu, propunînd, ca și autorul Patului lui Procust, scrierea nudă, anticalofilă, simpla înregistrare a unei experiențe. Unchiul său, E. Lovinescu, care evident nu-l agrea (reiese aceasta limpede din Agendele "Sburătorul") l-a îngăduit, firește, în cenaclu, găzduindu-i debutul în proză în paginile Gazetei literare chiar cu o prezentare semnată de marele critic. A debutat, în 1929, cum spuneam, cu Romanul lui Mirel și o piesă de teatru Oameni feluriți, reprezentată pe scena
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
reprezentată pe scena Naționalului bucureștean. Scrierea în proza de debut, oscilînd între nuvela de amplitudine și roman, relevă un țesut autobiografic din nefericita sa adolescență. E aici un prim moment al aplecării sale spre autoanaliză. Poate că aici, mai e îngăduită creația, pe care, apoi, foarte repede, (scriitorul parcă simțea că n-are prea mult timp) a abandonat-o pentru, cum spuneam, observația nudă a autenticității liminare. Atmosfera acestei scrieri e de mediu provincial, bine cunoscut autorului, ca unul ce-și
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
de cultură, o bună parte din forțele creatoare ale epocii venea direct din perioada interbelică, era reprezentată de personalități cu o serioasă educație artistică și academică și mulți dintre artiștii importanți erau acum la vîrsta care, în principiu, nu mai îngăduia nici un fel de educație. în această categorie intrau nume ca Iosif Iser, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Dărăscu, Marius Bunescu, Lucian Grigorescu, Ion Țuculescu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Gheorghe Anghel, Oscar Han, Constantin Baraschi, Vida Geza, Corneliu Medrea, Ion Jalea
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]
-
noi... Trebuie deci să ne depășim singurătatea, iar monologul să se transforme în dialog. Așteptăm de la semenul nostru să ne restituie, ca o oglindă binevoitoare, propria noastră valoare idealizată...". Doar o perioadă scurtă, între 1968 și 1972, i s-a îngăduit lui Ovidiu Cotruș să călătorească peste hotare. El a folosit-o însă intensiv, intrînd în contact cu mediile culturale dintr-o serie de țări europene și de peste ocean, impunîndu-se pretutindeni ca o personalitate ce a recoltat semne de prețuire și
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
întîmpină statuia. Și e prea bine știut că nu poți sta de vorbă cu statuile decît în fumul de tămîie. Alții sînt obsedați de opera lor ca de o nălucă profilată în zare, spre care aleargă zoriți, fără să-și îngăduie popasuri, ca nu cumva să-i ajungă moartea la vreo răscruce. Victime ale suficienței sau ale insuficienței, ei își pierd treptat libertatea, se dezumanizează, găsind o consolare amăgitoare în ideea prăpastiei ireductibile dintre om și creator". Nu de puține ori
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
după moartea lui Stalin, s-a produs un oarecare dezgheț, schimbarea de politică a pornit tot de sus, cu oameni verificați, cu activiști de partid. Nici măcar unui aderent de primă oră și plin de zel, precum Călinescu, nu i se îngăduiau decît mici fițe și ieftine inconformisme, dar asta nu pentru că omul ar fi fost pus pe fapte mai mari�. Nici măcar scuza că �așa a fost linia partidului� nu stă în picioare. Căci �linia a fost cînd slugarnic pro-moscovită, cînd internaționalistă
Alexandru George show (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16113_a_17438]
-
și format într-un ambient de luxurianță ce ar părea străin meleagurilor noastre aceluia care nu s-a încurcat în inextricabile tufișuri de tineri curpeni, tei, în smeurișuri, vițe de vie cu apucători cârcei, acolo unde naturii i se mai îngăduie să fie ea însăși, fie și în hățișuri uitate de Dumnezeu. Șipotele - locul acțiunii - reprezintă un astfel de loc, un crater cuprinzător și adânc pe mai multe nivele, adăpostind o mulțime omenească aici aciuată de teama năvălitorilor nevăzuți, dar bănuiți
Un roman al hipersimțurilor by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16119_a_17444]
-
și că Irakul cooperează mai strâns cu inspectorii, după ce regimul de la Bagdad a luat decizia de a permite survolul teritoriului de către avioane de spionaj, de a accepta întâlnirile în particular dintre inspectori și oamenii de știință irakieni și de a îngădui inspectorilor să preleveze probe de sol din presupusele instalații pentru distrugerea armamentului. l La Ministerul Afacerilor Externe, în sala Gafencu, se desfășoară convorbiri oficiale între ministrul de externe Mircea Geoană și omologul său portughez, Antonio Martins da Cruz. l Washingtonul
Agenda2003-7-03-2 () [Corola-journal/Journalistic/280683_a_282012]
-
degrabă tentat, pe măsura trecerii timpului, să privesc abandonarea puterii de către comuniști ca fiind ultima festă pe care ei ne-au jucat-o - într-atît de mult ruptura reprezentată de exilul meu și deschiderea spre lume pe care aceasta mi-a îngăduit să o dobîndesc mi-au fost benefice prin claritatea lor, pe cîtă vreme întoarcerea la punctul de plecare risca să încurce lucrurile din nou. De atunci, din fericire, am cunoscut o reînnoire pe plan personal, grație acestei reîntoarceri, dar, în
Interviu cu Petr Král - „O reverie asupra cotidianului“ by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Journalistic/2659_a_3984]
-
lumea, el o protejează; sau, mai exact, el este poetul lumii, călăuzind-o cu o blândă îngăduință, după propria sa viziune a adevărului, frumuseții și binelui.” Henry-Beryman este în „Cântece vis” un pseudo-credincios, un speculant al îngăduinței și toleranței divine: „Îngăduie-mi, Tu Cel Fără Somn,/ o experiență personală cu trupul doamnei Boogry/ înainte să mă îndepărtez de poftele cărnii” (Cântecul 69), un pezevenghi căruia e posibil ca Dumnezeu să-i facă hatârul, tocmai pentru o discuție ulterioară, lămuritoare, cu cel
John Berryman – „o geografie a tristeții“ by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/2661_a_3986]
-
ai cere să saboteze și fondurile de cercetare în domeniul tehnologiei, te-ar privi ca pe un nebun. La fel trebuie să-i privim și noi pe cei care, în numele unor neîmpliniri personale, în absența unui organ care să le îngăduie accesul la marile frumuseți - pentru că acesta e obiectul muncii „elitiștilor”, frumusețea, acea frumusețe despre care știm că va salva lumea - contribuie la distrugerea culturii unei națiuni. Și asta în ciuda funcțiilor - când e vorba de politicieni -, și a celebrității, dacă vorbim
La ce bun revistele culturale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2667_a_3992]
-
au venit în Ierusalim. Și, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau și pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani și scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat. 16. Și nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun pas în templu. 17. Și-i învăța și le spunea: Nu este oare, scris: „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile?” Voi însă ați făcut din ea peșteră de tâlhari
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
infiltrează ca în propria-i conferință. Și așa apar principiile, logica strânsă a demonstrațiilor, eliberarea aserțiunilor de vituperări stângace ori hazardate. La o asemenea ținută academică a discursului narativ sunt excluse, chipurile, abaterile întâmplă toare. Și totuși, clipește pișcherlicește prozatorul, îngăduindu-și să citeze secvențe fie din înțelepciunea lui moș Gogu ("Bă, n-ai să o duci niciodată bine dacă nu muncește altul pentru tine!"), fie a unei babe, de la el din sat ("Bă, Marine, mai du-te, măi băiete, și
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
complicate relații sociale și veritabile filosofii de viață. O puternică, anume întreținută culoare locală - accesul la universalitate, o spun prozatorii norvegieni încă o dată, se face prin fine, insistente și atente incizii în ceea ce e mai specific unui loc anume - își îngăduie abateri spre imaginarul nestăpânit, spre nonrealism și exotic. Instrument redescoperit: limbajul, cu asumata întoarcere la forța cuvântului și la poezia lui secretă. Prozele din volum taie până la os evenimentul mărunt, cu o scriitură dezvrăjită și încântătoare. Marca cea mai personală
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
a suferit două atacuri de paralizie, în aceiași ani însă a realizat serii de gravuri originale și numeroase, și părea să-și schimbe cu ușurință stilul. Cum a reușit? Istoricii și criticii de artă se mențin prudenți, dar autoarea își îngăduie libertatea de a imagina un personaj ieșit din comun: Oei nu este frumoasă, nu-i plac îndeletnicirile tipic feminine - ea este cea care nu știe să coasă, ci știe picta, lucrează în atelierul de pictură al tatălui, împărtășește secretele, intuiește
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
ori stilul și numele, provocând-o să țină pasul cu el. Shogunatul și artiștii săi Hokusai a trăit o perioadă tulbure, când shogunatul Tokugawa încerca să păstreze Japonia închisă, printr- o autoritate agresivă asupra japonezilor înșiși. Doar olandezilor li se îngăduia intrarea în țară, ei reușesc să aibă contacte cu artiștii, cumpără obiecte de artă și stampe și le trimit în țara lor, lor le datorează Hokusai supraviețuirea, căci îl plătesc când bakufu impunea interdicții peste interdicții, iar artiștilor li se
Cei doi Hokusai: fiica și tatăl by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2680_a_4005]
-
berea, tăriile sau lichiorurile. Apoi, de la virtuțile liturgice vinul trece lesne la timbrul anacreontic și dionisiac, cînd lichidul ușurează mintea și îngreunează picioarele, fără a împiedica însă amorul. În fine, vinul e exponentul nemilos al purității de rasă, vița nobilă neîngăduind amestecul cu soiuri joase. Oroarea de corcire face ca vinul să fie o băutură, prin excelență mîndră, fugind de formule metisate. Drama e că agramatismul românilor în materie de vinuri îi condamnă la prețuirea unor zoaie hibride, pe care le
Înainte și după filoxeră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2688_a_4013]
-
martiri din vechime le-au înălțat în chiliile lor sumbre, tencuite cu dragoste de neam? Sau din privațiunile nenumărate, cu care a fost plătit prețul redeșteptării noastre naționale?” Citindu-l azi, observăm că spunea atunci mai mult decât îi era îngăduit să spună și mai mult decât părea să spună. O pagină dintr-o revistă Foarte bun, numărul 527 (20-26 martie) din DILEMA VECHE. Exemplificăm doar cu o pagină din revistă. Andrei Pleșu scrie despre chipurile ticăloșiei. Deși nu dă nume
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
fiu convins până azi, trebuie să ai, critic fiind, un gust foarte mobil și chiar ușor ipocrit. Să admiți, așadar, că a te lua prea în serios comportă riscuri mari și că e bine, din când în când, să-ți îngădui relativizări, revizuiri și chiar retractări. Din punctul meu de vedere, Instituția moartă a poștei a reușit să tulbure, în al doisprezecelea ceas, lista scurtă a poeților „douămiiști”. Se pare însă că blocada nu vizează numai poezia lui Ionuț Chiva, ci
Nord și Sud by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2711_a_4036]
-
spuneau, simplu: „Rică Manea s-a dus”. Am simțit că pierdem tot. Valori. Criterii. Lumi fabuloase și atît de fragile. Geniul lui absolut s-a strecurat printre degetele prea răsfirate ale contemporanilor. Cîțiva l-au iubit enorm! Alții l-au îngăduit pentru că nu mai era un pericol pentru vanități. Captiv al bolii, Rică a strălucit pînă la sfîrșit. Pentru că El a fost altfel. Și ca student al lui Radu Penciulescu, și ca artist peste tot unde a lucrat, la Sibiu, la
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
în fîșii/ pe care le împart trecătorilor,/ le arunc de la balcon, le lipesc pe garduri” (Cineva îmi face rău cu mîna mea). De remarcat împrejurarea că erupția expresionistă a răului nu devine informă, cum se întîmplă adesea la barzii actuali, îngăduind veghea lucidității care se învederează în cristale cvasiaforistice: „nu încerca să mă convingi că drumul/ cel mai scurt între două puncte/ este labirintul” (Eșecul labirintului). Ca și: „aici dragostea se dezbracă de minciună/ precum toamna se dezbracă de verde” (Reportaj
Un discurs Revendicativ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2734_a_4059]
-
felul ei, mersul de-a-ndă- rătelea al istoriei). În plus, un număr de scene greu de uitat, de exemplu cele în care trupul și sufletul se află în dificultatea de a exista în aceeași piele și încheie un armistițiu, ca să-și îngăduie unul celuilalt să supraviețuiască. Și un personaj despre care vreau să spun aici câteva cuvinte. Probabil, lucrul cel mai important care ți-a reușit este că personajul așa - zicând pozitiv, Octavian, este mai pregnant psihologic decât cel așa - zicând negativ
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
totul s-a stricat de la zi la zi. Acum e un ins uitat de Dumnezeu, îmi spun în sinea mea. Ca și cum mi-ar fi auzit gândurile, gazda ține să mă corecteze, cu voce tărăgănată și stinsă: — Nu uitat, ci îngăduit. Îngăduit de Dumnezeu. Tresar, mi se face frică: Vai, ce arătare! mă pomenesc reflectând și repede îmi reprim gândurile, nu cumva să mi le deslușească din nou. De la început am avut bănuiala că profesorul poate să-mi citească gândurile. Dându-mi
Punct și de la capăt by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/2732_a_4057]
-
de cel al cafelei la filtru sau de mai modernul espresso), pe Camil Petrescu luându-și aici micul dejun și prânzul („la prima masă de lângă geamul ce dădea spre Calea Victoriei“), plângându-se de lipsa mijloacelor pecuniare care i-ar fi îngăduit și o cină delicioasă tot aici, sau pe Ion Barbu, care „în ciuda evadărilor spre Corso, (...) rămăsese fidel Capșei, cultul lui pentru Mateiu Caragiale implicând și acest atașament, pentru că în paginile Crailor se vorbea despre «birtul franțuzesc», cum era numită Capșa
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]
-
în Epilog de un nou procuror. Constatările acestuia sunt frisonante: dosarul fusese „fabricat”. Probele fuseseră manipulate grosolan. Până la un punct, plot-ul amintește de filmul lui Corneliu Porumboiu, Polițist, adjectiv. Dilemele morale se aseamănă. Cât de mult rău îți e îngăduit ție, om în toată firea, să-i faci unui copil (victimă a numeroaselor derapaje specifice vârstei). Aceasta e întrebarea esențială. Cum se poate constata, Decuble duce dramatismul mai departe. Emil Blaj, protagonistul din Tu n-ai trăit nimic, e complet
Dosare de existență, exerciții de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2631_a_3956]