811 matches
-
margini, a motivului care o adusese aici, la doamna educatoare Iuli. Anume, despre ce era vorba? Despre faptul că băiețelul Împlinise de multișor etatea de trei ani și Încă nu vorbea. Continua să nu scoată, să nu rostească, să nu Îngaime, cel puțin, acolo, un cuvânt. Mă tem, doamnă educatoare, să nu cumva, doamne ferește, să fie, să rămână, mut. La medici l-ați dus? L-am. Și? Mi-au spus că este necesar să am răbdare. Să mai aștept. Faceți
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
A Înghițit În sec și a schițat un gest. Voia căluțul. Ea a repetat: spune: Lo! El iar a schițat gestul, cerându-i-l, dar, din gât, ia ieșit, ceva, ca o icnitură. Nu așa. Lo! Hai, spune, Lo! A Îngăimat iarăși ceva, Însă, nici pe departe, nu aducea a Lo. Ea, repeta, Într-una: Lo!, Lo!, Lo!, hai, zi-i după mine: Lo!, Lo!, hai, spune. La care, făcând un efort deosebit, a rostit: Lo! Așa. Încă odată: Lo! Și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
într-un papuc, care în buca goală, de se provocase afluxul în bloc... ... Ne vede ăsta al lui Neta, direct la etajul cinci, ciuciți pe covorașul lui, cocoțați pe balustrade și întrerupătoare, cam nădușiți și doar în condiția fizică și îngăimă: "Ce e, bă, la ușa mea? Daciada?" - Rupe din efecte, Genele, că somnolăm cu toții după replica ta... 72 DANIEL BĂNULESCU - "Nene"... zic eu... Că-l știam cât e de felcer la serviciul ăla al lui de asistent medical. "Nene"-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a ciucit, pe vine, să descifreze. "...E un campion complex și rafinat..." Unde citești asta?" Și mi-a relevat, reliefate în poleiala argintie, siluetele fumegânde parcă, ale unei retorte și ale unui cuptor alchimic. Pare un alambic de țuică" am îngăimat eu. "Practică o meserie transmigratoare și captivantă" mi-a decriptat, plecând de la un fascicol de lumini și-un sector de cerc, ca o anvelopă, decupat dintr-o reptilă asiată, străduindu-se să-și înfulece singură coada. "E un biciclist" m-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu plata, 330 DANIEL BĂNULESCU Înșfăcând un halat - intenționam să înjur, înveșmîntat cât mai civilizat - am executat pașii aceia mici și lipicioși cu care atacă crocodilul și am ridicat receptorul. - Aurelian! s-a auzit o voce de damă. Aurelian! a îngăimat cald și înlăcrimat o voce de damă. Nimeni nu îndrăznise să mi se adreseze cu numele acesta atât de stupid. M-am simțit răscolit, mi-am făcut o cruce, superstițioasă, mentală și, trântind receptorul, n-am mai lăsat-o să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai În vârstă a trecut pe acolo. Apropiindu-se, bărbatul s-a uitat În jos și a spus: „Probabil că iar au scăpat porcii din cocină”. M-a Întrebat dacă știam cine făcuse mizeria. Simțindu-mă ca un prost, am Îngăimat o minciună și i-am spus că nu. Eram de părere că n-ar fi tocmai bine pentru reputația spitalului dacă aș fi recunoscut cine o făcuse. Dumneavoastră ați vrea să primiți Îngrijiri medicale de la o organizație care Își bate
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
orice premiu dorea. Homer a Înșfăcat pe dată Încuietoarea de bronz. După ce și-a luat premiul, l-am Întrebat cu ce putea să-l ajute firma Eppler’s S & T Trustworthy Hardware. „De fapt, nu vreau să cumpăr nimic”, a Îngăimat el. Surprins, l-am Întrebat de ce mai venise. „Păi”, a spus el, „am fost ieri pe la magazinul care Îți face concurență și am văzut că la ei șuruburile se vând câte două la 10 cenți. La tine costă 6 cenți
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
trase mâna, ca arsă, atunci veioza se apropie din nou și lumina ei îi sparse vederea. Era aceeași lumină blestemată care îl orbea mai tare decât întunericul. Gemu, dar ceea ce auzi fu sunetul spart al Vocii care râdea. — Cine ești ? îngăimă. — Nu sunt, răspunse Vocea. Nici tu nu mai ești... Glasul era nefiresc, meșteșugit, precum al păpușarului din spatele scenei. Bătrânul încercă să se ridice, dar picioarele nu-l ascultau, încheietura păpușarului rămânea imobilă. — Numele ! ceru Vocea. — Nu... gemu bătrânul, astupându-și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde bate Pârnaie. Ce, era afganistanez ? Dar lunganul îi spulberă îndoielile : Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună, împingeau vreo trei sute de cai... — Așa, și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... — Cât face un măgar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
scaunul pe care procurorul îl pusese cu speteaza spre ei și se așeză. Trase câteva linii și apoi le arătă foaia. Pe vremuri, fiecare făcuse portretul Magului frunzelor. Cel de pe foaia lui Coropciuc semăna cu desenul lui Luca. — De unde știi ? îngăimă Jenică. — Am fost și eu odată copil. Asta e taina magilor. Se întoarse în spatele tejghelei, luând foaia cu el. Tărâmurile se împărțiseră în două, astfel încât făcură namilei loc să intre. Fetița venea în urmă, ronțăind ciocolata. Uriașul arătă spre pachetul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
obrajii părură că i se întristează. Îi întinse lozul. Jenică se uită câteva clipe fără să înțeleagă. Privi apoi la străin, dar fața acestuia era din ce în ce mai tristă și mai îndepărtată. Gândurile îi încremeniseră, încercă zadarnic să socotească. — N-am știut, îngăimă, că există un asemenea câștig... Străinul nu spunea nimic, tunica lui lucioasă era parcă agitată de vânt. Dincolo de mânecile largi se vedea floarea, care se deschisese cu totul, nespus de frumoasă. — Nici nu pot să vă dau ce scrie aici
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
meargă în odaia ei fără a-i spune nimic. A doua zi o chemă în birou. - Pica, intră Ioanide de-a dreptul în chestiune, de ce pândesc agenții secreți în fața casei? O paloare subită înfrumuseță fața brună a Pichii. - Care agenți? Îngăimă ea. - Dragă Pica, eu îți vorbesc ca un prieten, nu cred că tu șistimabilul tău frate Tudorel, zis Doru, nu știți că de atâta vreme doi indivizi dau târcoale pe stradă. Am emis toate ipotezele posibile și am ajuns la
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-și întinde pe față ironia lui tipică. În seara aceleiași zile, Ioanide trânti pumnul în masă în fața tuturor, fără a privi totuși spre Tudorel. - Toată lumea zice că ai fost la Berlin. M-am plictisit. Nu știu ce să răspund. Tudorel îngăimă ceva ininteligibil. - Nu-mi trebuie, domnule, nici o explicație, faci cepoftești! Ai fost sau n-ai fost? - Da! răspunse moale Doru. - lată un adevăr pe care l-am cucerit cinstit! observămalițios Ioanide. Acum pot să ies în lume cu fața deschisă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apoi a pescuit una și a băgat-o în gură; când a urlat ca scos din minți, am crezut că-și prinsese din nou degetele de la picioare în sertarul de sub pat, cel pentru lenjerie; din păcate, nu era asta. A îngăimat un singur cuvânt: „Ustură!“. Suferință ca aceea nu cred că există pe lume: a început să alerge prin cameră șuierând ca o locomotivă; și-a dus mâna la ochi, dezastru: au țâșnit lacrimile ca din arteziană; eu nu înțelegeam ce
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
de ce nu facem și acum la fel. Ea m-a înșfăcat de un braț, m-a smucit de brațul de care mă ținea și mi-a spus să tac din gură. Am rămas mută, mai ales când mama mea a îngăimat singura sudalmă pe care o folosea când cineva îi făcea o mare nedreptate: -”Mânca-l-ar boala să-l mănânce!”. Aveam să aflu acasă că acele clopote băteau pentru Stalin, căruia îi dedicasem poezii la grădiniță. Că mortul era un
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
mîță vînătă pe vremea cînd se strîng bucatele de pe cîmp, că se scîrnăvește în casă. Se crede că dacă tușește mîța va urma vrajbă-n casă. Cînd ai să te duci undeva sau voiești să începi un lucru și ești îngăimat*, neștiind dacă îți va merge bine, atunci să apuci mîța de urechi, pe după cap, cu degetul cel mare și cel mic, și să zici: „Dacă m-oi duce în cutare loc ori dacă am să fac ceva și-mi va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Ulei.// Pășeam desculți și limpezi/ Îmi simțeam degetele adormite în mâna ta,/ Era atâta dragoste pe ape,/ că nu ne puteam scufunda,/ Era atâta liniște, că timpul/ Nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor./ Apa nu-ngăima nicio undă,/ Doar tălpile goale,/ Călcând în lumina de lună,/ Scoteau un sunet ușor." (Din apă ieșeau trupuri albe de plopi). Reîntoarcerea în trecut cu ajutorul apei de data aceasta, care funcționează tot precum oglinda, reflectând, deci, reconstruind realități în sens
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cu soare/ Coala zărilor velină", "Din apă ieșeau trupuri albe de plopi/ Cu forme somnoroase și suave,/ Adolescenți frumoși sau doar femei", "Era atâta liniște că timpul/ nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor,/ Apa nu-ngăima nicio undă/ (...) Era atâta dragoste pe ape/ Că nu ne puteam scufunda" etc. Într-o strânsă interdependență cu acestea, motivul visului, dublat de cel al somnului, constituie o altă cale de pătrundere în spațiul abscons al copilăriei. Visul funcționează asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de călătorie ale măriei sale taica. Neică Dinu, nașule, spune-le și lor, beizadelelor, cum a fost cu Bălăcenii, veni porunca spusă aspru de gura cu dinții încleștați a voievodului. Stolnicul răsuflă greu, mai degrabă oftă și, cu privirile în podea, îngăimă: — Cum să fie? Bălăceanului, om cuminte de altfel, i-a luat Dumnezeu mințile de cum s-a însurat cu nepoată mea Maria, fata răposatului Șerban, frate-meu. Credea că împăratul de la Viena și cu soacră-sa or să-l facă domn
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au eșuat. Ademeniți de anunț, am avut nenorocul de a asista la reprezentația lui Il Barbiere; e imposibil să vezi o parodie mai ridicolă: un Bartholo farsor, un Basile distras, un Figaro fanfaron, un Almaviva deocheat; toți cotcodăceau, tușeau, mieunau, îngăimau un recitativ imposibil, cu mișcări bruște, sacadate, dislocate! Ce groaznică denaturare! Ilustrul maestro ar fi tropăit de mânie, și umbra lui Beaumarchais trebuie că s-a cutremurat din această cauză. Repertoriul valah se compune din piese traduse din franceză, cu
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
LA SERVICIUL DE COMUNICAȚII. \ DOMNULE MAIOR, ÎL ÎNTREBĂ EL PE OFIȚERUL DE ZI, SE POT TRANSMITE MESAJE SECRETE DIN ACEASTĂ CLĂDIRE? OMULEȚUL SCURT ȘI ÎNDESAT A CĂRUI IMAGINE SE CONTURA PE ECRANUL TV PĂRU LUAT PE NEPREGĂTITE. \ Domnule David Marin, îngăimă el, e nevoie de un ordin de sus. Stăpânindu-se, adăugă gânditor: \ UN CONDUCĂTOR DE GRUP POATE FACE AȘA CEVA. Marin fu surprins. \ AM ÎNȚELES CĂ EXISTĂ UN SISTEM AUTOMAT PENTRU BRUIAJUL TUTUROR COMUNICĂRILOR NEOFICIALE, SPUSE EL PE UN TON AGRESIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
decizia e în alte mâini, și, să vă spun drept, doar sunteți bărbați, toate comandamentele ne repetă întruna că se simte mare, mare nevoie de ofițeri, pretutindeni... ― Am înțeles, încheie Varga posomorât. Ne vei concedia direct pe front. Doctorul mai îngăimă câteva cuvinte și se grăbi să dispară împreună cu sora de caritate, mereu senină și surâzătoare. Pe urmă odaia se umplu, în câteva minute, de întuneric. Numai geamurile rămaseră cenușii, ca niște ochi bolnavi, stinși. Varga umbla de ici-colo, nervos, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o crimă față de conștiința ta! întrerupse Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul să calce în picioare sufletul omului, iar dacă totuși încearcă... Bologa sfârși brusc, cu un gest vag, care spunea orice și nimic. Varga, surprins, îngăimă cu ochii mari: ― Atunci bănuielile mele... Atunci umbli cu gânduri de dezertare? ― Gînduri? murmură Apostol cu un surâs straniu. Gândurile sunt schimbătoare, Varga! Am însă o credință vie în suflet... asta, da! Și dacă ea îmi va porunci să trec
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
largă! Mă faci să-nnebunesc "Căci te urmez și totuși din suflet te urăsc. " El o cuprinde... Fața ei albă atuncea piere Și gura ei se strânge de-o stranie durere. Ea ar țipa și glasul în gât i se îngaimă. Ea îl sorbea cu ochii deși murea de spaimă... Și cum stau mînă-n mână... tresar, tot mai aproape Se strâng și peste ochii-i își las-a ei pleoape. Din tainiță adâncă părea c-aud un vaer. De-asupra ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]