744 matches
-
apei și undele concentrice de pe suprafața sa mișcătoare, aproape fără să mă mai gândesc la nimic... însă, la un moment dat, după câteva clipe ce păreau eterne, am auzit o întrebare: Ce aștepți? Nu știam dacă vorbise apa fântânii sau îngerașul de marmură... Am ridicat privirea, însă soarele mă împiedica să văd clar de unde venea vocea. Stropii sclipeau, undele foșneau vălurite... marmura nu se mișcase din loc. Ce pot aștepta aici? am întrebat aiurea. Ori trecutul, ori viitorul..., a venit răspunsul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
ea-i zice pulbere de îngeri. Amestecat cu niște inimioare roșii lucioase. S-a-mprăștiat pe masă și câteva bucățele au ajuns în fulgii de porumb. Ce mă enervează. Numai că ea chiar crede-n ei. În îngeri. Ciudat. Zice c-are îngerașul ei care-o veghează. Păi, nu prea are cum să n-o vadă, nu? Ea zice că-i mai mare chiar decât sunt io acuma: mă gândesc că nu-i o slujbă prea nasoală pentru un înger care are grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pe cineva care... — Stacey - Stacey, draga mea - te rog, te rog, nu mai plânge. Am trecut la ea în pat și am luat-o în brațe. Am să te-ajut - orice vrei tu - o s-o fac. Orice. Nu te teme, îngerașul meu, te rog, am să te-ajut să faci orice vrei. Promit. Șșșșșt. S-a smiorcăit și s-a înfundat în umărul meu ca un animal, lăsându-mi-l ud și lipicios când și-a ridicat privirea înspre mine. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
că ești băiat? De ce mi-ai scris ca fată? Pun pariu că ți-am zis chestii pe care nu le-aș fi zis la un tip. — Nu m-am gândit. N-a fost vreun plan sau ceva de genu’, Stacey, îngerașul meu, promit asta. Doar că s-a-ntâmplat așa: nu m-am gândit niciodată la nimic în legătură cu asta. Când te-am văzut în revista aia de slăbit la prieteni prin scrisori, ți-am scris - ții mine? Acum atâta vreme? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fi dispusă vreo clipă să renunțe — dar la vârsta ei avansată (se apropia de treizeci de ani), Adriana începuse să creadă că trebuie să fie ceva mai mult de-atât. — Zău. Așa că sus capul, fetițo! Te învârți tu ca un îngeraș pe la dineurile de binefacere Make-A-Wish, dar în realitate ești un drac împielițat, iar eu te iubesc pentru chestia asta. În plus, data trecută am vorbit numai despre tine. Acum e rândul meu. Cu un șold în afară, întinse nerăbdător mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
exact ce-i porunciseră ele să facă? Nu încerca să ia pe nimeni de bărbat — nu se gândise la măritiș nici măcar o singură dată în atâtea luni — și tot avea impresia că le dezamăgește. Părea atât de nedrept. Până și îngerașul de Leigh fusese cu doisprezece, poate cincisprezece tipi înainte de Russell și nimănui nu i s-a părut cine știe ce. Și Adriana! Dumnezeule mare! Fata asta se culcase cu bărbați (la plural) pe care îi cunoscuse în taxi în drum spre casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
doar la tanti care vinde borș. Acasă la el Țăpăligă dricarul doarme. E fericit că a tăiat porcul. În grajd, caii mascați dorm În picioare. A Început să fulguie ușor. Din hornurile caselor iese fumul subțire de iarnă. Trece un Îngeraș călare. Dăi Domnu’ Doamne. O hârtie galbenă de un leu Îți fâșâie În palmă. Cel mai mult Îți place chestia aia cu „la un colț de cotitură”. Este vremea colindelor. Cică Portocală și cu frații gemeni de pe Tolbuhin colindă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de Crăciun și măști maiașe frumos colorate pe pereți. Tot el se duse pe seară după pizza și bere. Cele trei femei se deciseră să rezerve trei rafturi numai pentru hainele de bebeluș guatemaleze. Răspândiră pe rafturi multe worry dolls, Îngerași din mărgele, moși crăciuni și sculpturi mititele cu nașterea lui Iisus. La sfârșit, Ruby agăță pe perete niște fotografii alb-negru cu copii ai străzii din Guatemala — Pentru a aduce aminte tuturor de ce are loc evenimentul ăsta, spuse ea. Erau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vreme în Düsseldorf, fidelă pantomimei. Peste ani, într-un roman între timp frecvent invocat, ea s-a transformat, ca personaj, în muza Ulla, dar în afara literaturii se numea Jutta și, din cauza înfățișării ei, era numită, de mine și de alții, Îngeraș; acest nume tandru i-l dau și astăzi, când, ca doi bătrâni ce suntem, ne trimitem salutări din depărtare. Călătoria mea la Paris am plănuit-o fără Brigitte și Jutta, care între timp nu se mai manifestau decât prin mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
odată, într-o zi absolut îngrozitoare, în cea mai teribilă „dimineață de după“ - pot să vă zic că în dimineața aia am promis de sute de mii de ori că n-o să mai beau niciodată - James mi-a spus: —Grăbește-te, îngerașul meu, prezentarea la tribunal e la nouă și jumătate. Nu poți să întârzii fiindcă avocatul a zis că judecătorul e un ticălos și jumătate. Ei, stați o secundă! Să vă explic. Vă rog să mă ascultați. Da, am fost arestată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
port e bun. Chestii de-astea. Deci tipu’ asta e prietenul tău? am întrebat-o. Adică, ai merge pe Grafton Street ținându-l de mână? —Doamne-Dumnezeule, nu! a exclamat Laura îngrozită. Dacă m-aș întâlni cu vreun cunoscut? Nu, nu, îngerașul e doar o măsură temporară. Îmi ține patul cald până când apare Domnul Perfect. Deși nu înțeleg de ce Domnul Perfect întârzie așa de mult. Cu toate că mă bucuram foarte tare s-o văd pe Laura, eram teribil de conștientă că asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu face parte din fișa noastră de post“, „Faceți demarcajul!“ și alte asemenea plângeri au putut fi auzite. M-am grăbit sus s-o văd pe Kate. Kate era în pătuțul ei, hrănită, schimbată și adormită. N-avea nici o grijă. Îngerașul! A pufnit pe nas, mulțumită, de mai multe ori, mișcându-și, prin somn, piciorușele ei roz și grăsuțe. Șocată, am realizat ce norocoasă eram. Acea superbă ființă umană în miniatură era copilul meu. Eu îi dădusem viață. Era fiica mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de bine. —Bună, mi-a spus el cu un zâmbet. N-ai întârziat decât cincisprezece minute. E clar că ai început să intri în ritm. —Taci din gură, i-am răspuns zâmbind. Scuze. Era minunat să fiu cu el. —Bună, îngerașule, a zis Adam uitându-se la Kate care stătea cuibărită în marsupiul ei. Deși am preferat să mă gândesc că s-a folosit de gestul ăsta ca de o scuză ca să se uite la țâțele mele. Kate n-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu fermă, fost avocat, sînt ros de invidie. Vreau fermă. Pun Lasciatemi morire, de Monteverdi. A Început războiul din Iugoslavia. DUIOS CALUL TRECEA Natasha, Esmeralda, Veronica, Nana, Iluzii, Perla neagră, Din toată inima, Chipul iubirii, Iubire fără limite, Labirintul pasiunii, Îngerașul, Și bogații plîng, Celebri și bogați, Pretutindeni cu tine, Inimă sălbatică, din nou Esmeralda, Marielena, Marianna, Manuela, Omul mării, a cîte cinci sute de episoade fiecare, cam nouă mii de episoade În total. Optsprezece ani de telenovelă cotidiană, aproximativ cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bucurie fără sfârșit, zilnică. A fost, pur și simplu, o altă viață. Viața cu Copilul care aducea pentru mine din parc, de câte ori se ducea cu bunicile, câte o pană-păniță (îi spusesem că penele porumbeilor s-ar putea să fie de la îngerașii care se zbenguie noaptea, când nu-i vede nimeni) ; viața cu Copilul care-mi spunea în fiecare seară, înainte de culcare, că sunt un Căluț-de-mare (și de fiecare dată era altul - de la căluț de globuri la căluț bomboniu, de la căluț de
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
până la genunchi (lângă masa mea de lucru de acum se află, de pildă, „tabloul“ în care plouă : e acolo un nor mov din care cad picături albastre peste două iurte sau cam așa ceva ; într-un colț, abia vizibil, e un îngeraș auriu, înconjurat de raze de aur - pe el nu-l atinge niciun strop ; dacă te uiți mai bine, prin ploaie, vezi scris din picături : „NU PLÂNGE“! ; iar pe peretele din față, într-o ramă de gherghef primită cadou, una dintre
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
din care nu voi mai putea scoate niciodată nimic ; e undeva, într-o debara - sau poate nici nu mai e!) : Își face singură rochiță din hârtie, rochiță de înger. O aud din când în când : „Mama, spune-mi GEGE“ (de la înGEraș). A primit de la Moș Crăciun „piticaniile“ pe care și le-a dorit - păpuși de câțiva centimetri, „imcredibile“, vorba ei (când le-a văzut pe o tarabă). Nu și-a dorit păpuși mari. Acum îi poartă numele, toate trei. Seamănă cu
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
o pagină dintr-o compunere, înrămată. M-am bucurat când mi-a spus, la un moment dat, s-o las pe ea aici, cu prietenele ei, îi place cămăruța mea (aici e toată copilăria ei). Azi am găsit ștanțatorul de îngerași. Umpleam casa cealaltă cu îngerași minusculi de hârtie. Zilele trecute am dat de o foaie pe care scrie așa : Mama e totul Mama e viața Mama e un iepuraș Alb ca laptele Fin ca florile Bun ca poveștile Și inteligent
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
înrămată. M-am bucurat când mi-a spus, la un moment dat, s-o las pe ea aici, cu prietenele ei, îi place cămăruța mea (aici e toată copilăria ei). Azi am găsit ștanțatorul de îngerași. Umpleam casa cealaltă cu îngerași minusculi de hârtie. Zilele trecute am dat de o foaie pe care scrie așa : Mama e totul Mama e viața Mama e un iepuraș Alb ca laptele Fin ca florile Bun ca poveștile Și inteligent ca pomul inteligenței Care crește
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
el. E o persoană de încredere. — Sper că nu vor sparge ceva. Jocurile lor par întotdeauna violente și dacă fac vreo stricăciune, Lawrence se va văicări la nesfârșit. — Roddy e drăcușorul, el o ațâță și pe Hilary, care e un îngeraș. Amândoi sunt la fel de răi. Mortimer începu să-i mângâie ceafa. Simțea că e nervoasă. — Iubito, tremuri. Nu știu ce am. Se așeză lângă ea și ea se cuibări instinctiv la pieptul lui, ca o pasăre care își caută un refugiu. Sunt foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
-mi doresc ca alte mame cu serviciu să sufere pe nedrept. Sincer nu-mi doresc. Am doar nevoie să știu că toate o dăm În bară În aceeași măsură.) Pe scenă, un lamento tremurat de bandă Înregistrată anunță ultima colindă. Îngerașul meu e al treilea de la stânga de pe ultimul rând. La ocazii importante cum e aceasta, Emily are aceeași privire Întunecată și concentrată, aceeași căutătură Încruntată și Întrebătoare pe care a avut-o și În momentul În care s-a născut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plictisești de-a binelea! în loc să te bucuri pentru mine, te-ai pornit să-mi faci morală! Ce-ar fi să-ți iei tălpășița și să te cărăbănești naibii, în loc să-mi ții prelegeri? Du-te să faci nani și să visezi îngerași care nu există! Eu am de stat aici pe baricade cu toți musafirii... Măi, măi, ce-o să mai petrec! Hai, caramba! mai adăugă, fluturându-și mâna și întorcându-i spatele. Eduard își luă cârjele și ieși din hotel, pornind spre
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de Iulian Gabriel Hrușcă). Wax! Unor răcani, ca noi, ne-ar face greață. Aspirăm la o marfă ceva mai isteață! Cu slană și mazăre ne-ndoparăm și azi, De la burlanul pe roți al companiei, camarazi. 3 După atâta merinde aleasă, Îngerași ne trezirăm în Rai, nu acasă. Sfântul Petru, cazon, ne primește, Cu ochiul ne face, clipind șmecherește: -Aici, când e praznic, nu-i șagă, Soldatul își împle gamela întreagă! Ce-or fi având la burlanul pe roți al companiei, azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cine putea pretinde că n-avea dreptul s-o facă? Și în casă avea să vină un individ care nu era tata și avea să stea la masă cu Silvia; individul, ca s-o câștige, o să-i spună ghiocelule, sau îngerașule, sau Silviuța, mama ei avea să-l iubească pe acest individ, și seara, după ce avea s-o culce pe Silvia în pătuțul ei, să se retragă apoi cu ei în dormitor și să adoarmă unul în brațele celuilalt, încleștați. Bineînțeles
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pentru ei. Scăpaseră și de data asta. Viața lor mergea înainte, cu mirosul morții în nări. Dacă aș fi lăsat-o, Maria ar fi bătut la toate ușile, să le admire pendulele și tablourile alea masive, cu străbunici, flori și îngerași: unele chiar croșetate. Și să le facă evaluarea. Mihnea ne aștepta în poartă. Râdea singur, parcă descoperise ceva. „Hai înăuntru. Ați văzut ultimul film cu James Bond?“ „Nu. De-abia aștept să-l ratez.“ Maria a râs și ea, cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]