945 matches
-
un conținut legionar, dar am întâlnit și cazuri când cei „otrăviți” de o propagandă „tulburătoare de suflete”, citind o carte legionară, și-au convertit cețoasa rătăcire și descoperind în legionari adevărul mutilat nu se mai desprindeau de „otrava legionară”, acum îngerească sorbitură, amintindu-și de acele zile negre învăluite în lacrimi și lipsuri, când nu găseau pentru pruncii lor o ceașcă cu lapte, o linguriță de zahăr pentru ceai, o fructă. Trăiau sihastre zile precum schivnicul din munți, în rugă, așteptare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
inimă cât un ocean de dor Ce-mi ocrotește pașii la răscruce Și mă veghează, drept și iertător. Din stropii grei de sânge-n mângâiere, Lumina și iubirea mă-nsoțesc Și-n dar primesc prin moarte înviere, Prin bezna lumii, raiul îngeresc. Vii capilare smulse din adâncuri Și altele urzite-n sfântul cer, Mă-mbrățișează-n licăriri de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și-uneori absentă. Așa de fină ... pasul ei suav de-abia se-aude adiind cărarea; pământu-ntreg suspin-așa grozav când ea, culcată,-și cugetă visarea. Așa plăcută-i greu să n-o iubești, dar grijuliu, apare-așa fragilă; e-nvăluită-n taine îngerești, puțin femeie, dar mai mult copilă. Așa e ea și nu găsesc cuvânt să-mpărtășesc a ei minunăție ce nu găsesc niciunde pe pământașa e ea și poate nici nu știe Eu scriu ... Eu scriu și nimeni nu mă știe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de minuni? 30. Toți au darul tămăduirilor? Toți vorbesc în alte limbi? Toți tălmăcesc? 31. Umblați dar după darurile cele mai bune. Și vă voi arăta o cale nespus mai bună. $13 1. Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor. 2. Și chiar dacă aș avea darul proorociei, și aș cunoaște toate tainele și toată știința; chiar dacă aș avea toată credința, așa încît să mut și munții, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85036_a_85823]
-
lor. Iar acei străini au pătruns cu ușurință până la împăratul lor, l-au luat prizonier (erau puțini acești străini, câteva sute!), au cerut toate bogățiile și, după ce le-au obținut, l-au ucis pe împărat și au început să măcelărească îngereasca populație de câteva milioane, care nu cunoștea fatalitatea relației și care cine știe de când trăia astfel... N-a fost măcelărită în întregime, pentru că mai era aur de scos din pământ. Au fost trimiși misionari cu biblia care, studiind obiceiurile ciudate
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de hârtie chip, alcătuirea lor, de nerostit pentru prea rele buze, chema doar un cuvânt: desăvârșirea. În truda-mi de dincolo de mine nu singur mi-era duhul; Într-un colț, cuminte, aveam În vizită pe Muza. Bălaia ființă cu chip Îngeresc mă-nvăluia În albastre priviri. Tăceam Împreună, cuminți, dar În diafan joc ni se Învârteau sufletele. Cuvintele din versuri se așterneau tot singure Întru desăvârșire, iar eu nu mai știam decât lumina cea albastră ce-mi colora muncitele cărți de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de trăit nici gând să pot, scăpat, distrus, din aspra-ncrâncenare. Blândul lăcaș, zidit de mâna bunului meu tată, ce-n cer acuma-și plânge neputința, zăcea sfârșit, Îmbrățișând pământul. Ce crudă soartă ori ce vis teribil din care - cu nădejde Îngerească - Îmi tot spuneam să ies! Zadarnic, Însă: mama, ținând În sorțu-i ciurul cu amar mălai, Îmi spuse pe șoptite: de-acuma chiar că nimic nu ai. Și adevăr rostise buna de ea: nimic nu mai aveam, nici eu, nici ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
am dacă i s-au acordat despăgubiri pentru obiectele cu valoare sentimentală. Ceea ce pot sigur să-ți spun este că Muza s-a Întors, cumințică, În noul ei cotlon albastru - căci de ani buni Încoace poetul Înnobilează prin falica și Îngereasca sa pană pierduta feciorie a multor albe file. Apucasem să-ți spun despre Bâta, cum se ducea ea pe Înserat la Florea Cucu să-l tocmească pentru a doua zi la stropit via cea mofturoasă cu zeamă bordeleză. E de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
colțuri ale plasei de vârfurile covergilor, ajunse la mal o cutie neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse el În casa mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și părea plictisit de ceea ce se Întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
iar în frescă găsim tendința narativă. Acum este epoca umaniștilor, a oamenilor de litere. Pe Iisus Hristos îl întâlnim în icoane reprezentat astfel: dogmatic - Pantocrator, Arhiereu, Sfânta Treime, Judecata de apoi; liturgic - Iisus în potir, pe disc, omul durerii, liturghia îngerească, împărtășirea apostolilor, vița de vie; jertfit - Iisus în potir, pe disc, omul durerii, vița de vie, ciclul pătimirii: cina cea de taină, spălarea picioarelor apostolilor, rugăciunea de pe Muntele Măslinilor, trădarea lui Iuda, răstignirea, coborârea de pe cruce, punerea în mormânt; domnul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
este în ceruri și pe pământ cuprinde un templu, câteva clădiri, pe Iisus așezat pe un piedestral binecuvântând, înconjurat de apostoli și evangheliști. Deasupra, pe nori, Mântuitorul este pictat în bust, binecuvântând. S-a pictat apoi Hristos preamărit de cetele îngerești, are aureolă și binecuvintează, având de o parte și de alta îngeri. Sfânta Fecioară și ritorii, cuprinde un decor arhitectural în fața căruia, la mijloc, se află o laviță pe care stă Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe, având la stânga
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
poate aprecia vechimea și calitățile. În pandantivii principali ai bolții sunt cei patru evangheliști în iconografia tradițională. În pandantivii mici sunt, de asemenea, scene asemănătoare ca reprezentare după cele din pandantivii mari. Pe partea de jos a arcurilor sunt cete îngerești care zboară. Conca absidei nordice În cele patru timpane este ilustrată Dumnezeiasca Liturghie, o temă obișnuită și în vechea pictură moldovenească, după cum urmează: altarul, plecarea cortegiului și sosirea cortegiului (în partea de sud-est); Epitaful dus îngeri și episcopi (sud-vest); cortegiul
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
făcuse de găină, iar capul și-l așezase în scobitura umărului meu. în cele din urmă, s-a ridicat într-un cot și m-a privit multă vreme fără să clipească. După care a zâmbit: un zâmbet larg, superb, aproape îngeresc. —Rachel, păpușico, cred că te iubesc. 7tc "7" —Gata, uite, acolo e clinica Cloisters! Tata a încetinit îceea ce era destul de greu de vreme ce tot drumul, din Dublin până acolo, condusese cu douăzeci de mile pe oră, spre disperarea lui Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri fericite, când creștinii nu luaseră Încă puterea și nu-i trimiseseră la moarte pe eretici. O epocă splendidă, locuită de Nous, străfulgerată de extază, populată de prezențe, de emanații, demoni și cohorte Îngerești. E o știință difuză, dezlânată, veche de când lumea, care datează dinainte de Pitagora, de la brahmanii din India, de la evrei, magi, gimnosofiști și chiar de la barbarii din nordul extrem, de la druizii din cele două Galii și din insulele britanice. Grecii considerau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
s-ar fi pregătit să se pogoare, dintr-un moment în altul, din lăcașurile lor poleite, din fresce, de deasupra stranelor și să-i ia la rost, cu temei, pe neobrăzații musafiri. Sus, la baza cupolei mediene, în medalionul Liturghiei Îngerești, porumbelul Sfântului Duh pornea cu ciocul în picaj, asemeni șoimului, într-o neobișnuită postură beligerantă, de atac! Care avu darul neprevăzut, de a-l însufleți și întări pe loc, pe Poet, îndemnându-l pe acesta să-și strângă și să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și este eviscerat numaidecât de către aceștia, care se bălăcesc până la coatele lor sidefii și țuguiate, în sângele său, ca șopârlele! Pe deasupra Fosei Infernului, se pogoară în cercuri concentrice, un cârd alb, înaripat și gălăgios, ca de cocori imperiali. Sunt detașamentele îngerești, trimise ca să respingă demonii din groapă! ghicește instinctiv Fratele. Dacă noi eșuăm, dacă nu reușim... Șefu'! Șefu'! Uite-mă, ajung acuși! exclamă Vierme Mărunțelul, izbutind să se fofileze neinterceptat. Haoleu, tăticu', ce prăpastie adâncă, juri că sunt la televizor, la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
M-am pus pe un hohot de plâns alături de ei, am îngenuncheat la baza crucii, sărutând pământul, apoi am pus trandafirii, explicându-le de ce sunt câte 17 albi și 17 roșii. Vârsta pe care o avea. Albi pentru puritatea ei îngerească, iar cei roșii pentru iubirea noastră nevinovată. Într-un colț al cimitirului, acolo unde sunt înmormântați sinucigașii era și familia criminalului pe care mi-a arătat-o tatăl îndurerat. M-am despărțit de ei. Pe drumul spre spitalul unde locuiam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
toate zilele. Nu voiam cu nici un preț să dispar, în dragostea ei, înlocuit fiind de o idee, de un mit. Nu voiam să mă consolez, cu o dragoste eternă și cerească; dragostea mea cerea împlinire, viețuire pe pământ, nu pereche îngerească... Khokha îmi dedea și alte vești: operația inginerului nu reușise prea bine, și concediul i se prelungea cu încă șase luni. D-na Sen a albit, fața îi e acum ca de sfântă. Maitreyi a slăbit înspăimîntător și refuză cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în convoiul lung ce se îndrepta spre poarta din spate. În cele din urmă plecară cu toții, chiar și Bobbie Benning care a fost găsit adormit pe banca din grădină, unde se destăinuise părintelui Bernard. Plecă până și Hector, iar cântecul îngeresc se stinse. Tom și Emma rămaseră singuri în grădină. Își petrecură brațele unul în jurul mijlocului celuilalt și, în tăcere, începură să râdă sau poate că să plângă. „Am împins mașina, sau mi-am imaginat numai că am împins-o?“ George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gelu Popa, copiii sunt desemnați să cânte, la o serbare școlară, melodia însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă) cu lipsa de reacție a oamenilor inevitabil condamnați să-și ispășească existențele "sub vremi". Chiar dacă întreaga ceată îngerească, purtătoare de peruci de vată cu bucle înfundate pe cap și de rochii cu aripi de hârtie creponată nu realizează ceea ce Doamna are să spună, cu glas șoptit, și anume faptul că, probabil, va fi ultima Poveste de Crăciun slăvită pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
spună marele secret al nașterii ei. Atunci va pleca ea singură de-acolo, ceea ce Lina prefera din cauza lui Lică. îi era însă silă de convorbire: "Te pomenești că plânge, măgărița!" La ideea asta Lina ezita. își amintea din nou traiul îngeresc de deunăzi, fără a-i cerceta pricinile: Dacă se astâmpăra, măgărița, ce bine era! Au pe dracu în ele! Să nu lase lumea în pace!'' Lina' arunca toată vina pe Sia. Se gândea la măritișul fetei cu unul din gemeni
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
apărut Povestirile din Casa Nordului, din dorința de a alina, de a da speranță unui copil țintuit pe un pat de spital, un copil ce nu a încetat nicicând să spere. Și de sub condeiul magic s-a născut o lume îngerească, o lume a copiilor care învață să iubească, să fie generoși, să lupte ca să-și împlinească visele. În structuri narative simple, sub ochii cititorului se desfășoară o galerie de nouă povestiri, a căror ordine în volum nu pare deloc întâmplătoare
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
ochii cititorului se desfășoară o galerie de nouă povestiri, a căror ordine în volum nu pare deloc întâmplătoare. Eroul primei întâmplări, Cutia cu minuni, este, bineînțeles, Fabian, copilul iubit de îngeri și ale cărui dureri dispar prin atingerea cu aripa îngerească. Însănătoșit ca prin minune, băiatul ia cu sine „steluțe și curcubeie” pe care le împarte celorlalți copii, ca semn că minunile pot exista pentru cei inocenți și care cred cu adevărat în ele. În Angelica și îngerașul registrul se schimbă
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
de tot, iar alți doi trecuseră pe furiș În echipa cîștigătoare). Nici chiar Arzubiaga nu era În stare să pună rînduială În debandada asta, cel mult Îi reușea să Înceapă meciurile cum trebuie. Dar nu se supăra. Avea o răbdare Îngerească și niciodată nu lovea pe nimeni. Ce-i drept, nici pe el nu Îndrăzneau să-l faulteze. Multă bătaie de cap le dădea tuturor străinul King; noroc că l-au numit pe taică-su ambasador În Nicaragua și a plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]