5,200 matches
-
aista din noapte și...?” Cred că i-o fost rușine să spună că sânt bat... Dar când o văzut cum Îmi clănțăneau dinții În gură, mi o zis: „Hai În casă, să te Încălzești puțin, că până acasă ai să Îngheți de tot... Saraca Maranda. Te așteaptă acasă și tu...” ― Acuma n ai să spui că nu ai intrat - l-a incitat Petrică. ― Cât de frig, cât de rușine, am intrat. ―Și te-ai așezat lângă sobă clănțănind din dinți până
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și ce păduri au rușii acolo! Ceva de neimaginat. Atunci, eu și cu unul, tot de la Atelierele Nicolinei, ce ne-am zis? „Hai s-o facem pe tăietorii de pădure, că altfel cine știe unde ajungem? Aici, de bine de rău, nu Îngheață apa când o arunci În sus și nu ți se face sloi răsuflarea”. Și am ieșit În față. Când au avut numărul de oameni care le trebuia, ne au luat În primire mai mulți soldați cu automatele În mâini. ― Harașo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
le prea zburau privirile pe aiurea. Ne rugam să vină noaptea. ― Da’ dacă trenul rămâne aici și nu mai pleacă? - m-a Întrebat Drâmbă. ― Să fim atenți la orice mișcare și ne vom da seama. Prima trebușoară care ne-a Înghețat sângele În vene a fost decuplarea locomotivei. A plecat chiuind la dracu-n praznic. Până s-a Înserat binișor, nici un semn că amărâtul de marfar În care ne aflam are de gând să plece. Unul din călători, trecând pe lângă garnitură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
în același timp. * * * Liniște impregnată de angoasă sau angoasă ascunsă după o tulburătoare aparență de liniște ? Incertitudini și chinuitoare întrebări fără răspuns sunt strânse ca într-un ghem năclăit de masa vâscoasă a unei cenușii gândiri informe. Clepsidra timpului a înghețat, nisipul a încetat să se mai scurgă pentru a măsura secunde, minute, ore... Așteptarea este strivită de prezentul care pare a fi devenit infinit. Clipa prezentului, mult prea fugară în viața de toate zilele, a decis să se oprească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
imaginea. Bărbații sunt îmbrăcați în pufoaice, pe cap poartă căciuli cu clape îndesate până la ochi, iar în picioare ceea ce par a fi niște pâslari grosolani. Toți șapte sunt năpădiți de bărbi deși probabil sunt tineri. Stau țepeni de parcă ar fi înghețați, nici unul nu zâmbește. Pe chenarul zdrențuit se distinge o cruciuliță marcată îndesat cu creion chimic la picioarele celui de al treilea bărbat din stânga. Dora observă pentru a nu știe câta oară fețele bărboșilor. Privirea ei se oprește îndelung la bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vreun nume în Arbore care să îmi fie străin. Ovidiu Frunză, acesta era numele camaradului de prizonierat al tatălui meu, cu care a păstrat legături de prietenie și a corespondat până când s-a stins. Tăcerea care se instalează pare să înghețe în atmosfera glacială a acelei săli de așteptare, care nu părea cu nimic predestinată unei întâlniri atât de neobișnuite. Într-un târziu, ea este ruptă de vocea de bas a străinului care abia reușește să își disimuleze emoția justificată, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu credeam că așa o minune se va întâmpla în viața asta. Cărțile de povești de la dumneavoastră sunt încă de trebuință ; copiii noștri le-au citit și, cine știe, le vor citi poate și nepoții. Dar intrați, cred că ați înghețat, vesta dumneavoastră pare subțire, iar încălțările nu sunt nici ele făcute pentru zăpadă. Intrați ! Intrați vă rog, o să pregătesc imediat ceva cald. Adresându-se apoi lui Dragoș : Atanasie a ajuns desigur cu mare întârziere la gară ! Trenul vine la patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ridicările de familii de români. Peste noapte câinii lătrau și se auzeau tușituri înfundate de motor iar a doua zi, constatam îngroziți că încă o familie a dispărut fără urmă. Cuvintele "deportare în Siberia" care se vehiculau din ce în ce mai des, îmi înghețau sângele în vine. În locul familiilor ridicate s-au instalat vreo câteva rusoaice cu copii. Bărbații, indiferent de nație, erau foarte rari. Eram complet rupți de lume, aparatul de radio cu galenă era de mult proprietatea lui Stahurschi. Gazetele care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi opreau scuipatul care se cerea aruncat spre chipul inuman. Am strigat și eu vorbele auzite de la Atanasie și care îmi stăruiau în minte : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca." Omul cu chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în camera lui Gerhard care slujea și de birou. După vreo jumătate de oră l-au chemat pe Vasili căruia ofițerul cel tânăr, care părea un comunist convins, foarte îndoctrinat și neînduplecat, i-a pus cu o voce ce-ți îngheța sângele în vine sumedenie de întrebări de sondare a memoriei, de comportament, de disciplină. Vârstnicul a continuat cu o voce mult mai conciliantă, cu întrebări simple de matematică, științele naturii, geografie și un sondaj sumar de cunoaștere a limbilor franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ceai aburind ; până dimineață ambele se transformaseră în sloiuri de gheață ; eram amândoi prea copleșiți de spaime ca să ne amintim de focul care se stinsese de mult. A venit o zi de așteptare în care parcă toate simțurile din mine înghețaseră ca și ceaiul din cești. Nu știam ce oră a zilei este, nu simțeam nici foame, nici sete, nici frig, nici cald. Cred că dacă tăiai o bucată din mine sau îmi smulgeai o mână sau un picior aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
moldovenii sunt negricioși cu ochi căprui sau negri ca mura câmpului. Mai mult, eu i-am auzit rostind și câteva cuvinte poloneze, când râdeau de-ai noștri că au răritură la turul pantalonilor: Usramse, no ne damse! Și că, deși înghețați până la ouse, ziceau cu bățoșenie: Jak be ne kownr ta krawatka, to bem tzalkom zamarz. Mai mulți ofițeri tineri s-au sfătuit să rămână la paza tunurilor ca apoi să jure și ei credință Țării Moldovei pentru a fi primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajuns aici, și-a dezbrăcat flaneaua și s-a strecurat în marea roată pentru a o debloca, chipurile, din chingile gheții. Și a bătut meșterul cu securea în sloiul de gheață până către dimineață, și de sus, de la lătoc, apa îngheța la loc și îl țintuia pe nesimțite ca într-o celulă sub formă de om, asemănătoare unei sculpturi abia croite a unui lucrător-pietrar în plin efort: un om, o roată, o unealtă un bloc de gheață. La revărsatul zorilor l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
avut de unde s-o afli deoarece în '40 aveai abia un an, iar părinții ți-au tăinuit această crimă, nu ispravă. Fapta odioasă a fost pedepsită cu deportarea la o mină de diamante dincolo de Cercul Polar, unde condamnatul a murit înghețat într-o baracă improvizată alături de alți zece mazili diversioniști. Situația începuse să devină din ce în ce mai serioasă. Lui Emil i s-au muiat genunchii. Falsul în declarații se contura tot mai vizibil, deși tânărul, aproape absolvent, era convins că nu a omis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mamă, că ne rămân copiii pe drumuri!.. Să nu ne audă careva, că-i plin de ei pe la toate colțurile... Auzi dragă! Tu rabzi de foame acum și ți se spune că într-un viitor nedefinit vei fi sătul. Tu îngheți cu familia în apartament noapte de noapte și ți se promite căldură la discreție pentru anii care vin. Ce bine ar fi să trăim în viitor, Vetucă, nu în prezent! Că viitorul va fi luminos, purpuriu, fericit; numai că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fetițele cele mari trăiau la o intensitate sporită drama fertilității părinților. Aceasta și pentru că o bună parte din obligațiile de supraveghere a frățiorilor le revenea lor și le diminua sensibil timpul afectat pentru joacă și pregătire a lecțiilor. Destul de des înghețau alături de tata pe la cozile nocturne de la Alimentara și își puneau și ele întrebările-problemă ale vârstnicilor: Dacă nu bagă unt și parizer, ce ne facem? Dar lapte? Că lapte-praf nu au mai băgat de două luni! Biscuiți și bombonele nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
amiază vin razele de soare să țină umbră. Iar seara nu există, întrucât cam atunci Soarele și Luna vin să pășească împreună pe câte un dans miraculos și să ne cânte toate stelele din cer. Iar stelele la rândul lor îngheață un patinoar pentru fulgii de nea. Fluturii zburdă pe câmp, hoinăresc, zboară aiurea care încotro, în zig-zag. Pajiștea multicoloră este o lume aparte, în ea toate florile s-au adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
compunere despre frig. Nu contează cum se intitula. Punct luat în vizor, punct lovit. Și a II-a compunere era "Praf și libertate". În casă era foarte frig, însă nu mă deranja. Și îmi puse să fiarbă clocotit. Azi noapte îngheță. Frigul înfrigurat frigea, nu-mi dădea fiori, întrucât nu mă incomoda. Îl simțeam însă pe nas. Păsărica fu înconjurată de hoți. Ea își strânse cu pumnii mici viața la piept și încercă să plece). Serveam cafeaua rece și veche. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
abate pe la ale noastre case, transpirând și ducându-ne cuvintele în alte părți. Altele sunt vorbele ce am fi vrut să le spunem, însă nu se poate, căci neșoptite rămân, iar când vrem să le spunem, să le suflăm, ele îngheață și se preschimbă în cristale de frig. Țurțurii de gheață șed pe fereastră, privind înspre afară cu jind: spre unde plecară? Zburarăți spre poienița frumos, maiestos luminată, în care fluturi veseli, veselii fluturi roiesc nestingheriți, nestingheriți roiesc prin acutele țipete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să înceteze să lumineze, nici nu aș vrea să nu mai văd spectacolul de culori în noapte. Flori sălbatice, floarea de colț, toate se adună, toate se separă, cercul de foc în roze se cufundă și frigul cu grijă rapid îngheață tot. It is exquisit. Ne e fomiță. Am făcut nani. Vino-ți în fire! Nu-i lucru curat. Nu e nimic de păpică? Ce fu cel lucru? Vreau să fac năniță. Ființa-mi e mică. Plăpândă și iubită de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
anilor 1850. Îi stătea trăsnet. Era inteligent. Și dacă eu sunt fierbinte, și sunt fierbinte, atunci el e foc, pentru a mă arde. A mă arde numai el, și mai mult decât oricine. Și dacă el e gheață, să-mi înghețe palat, să mă privească și să-mi dea valoare. Și dacă el e foc, să fiu eu gheața ce-i atinge inima, pe care să o soarbă neîncetat. Avem tot timpul din lume. Și deci el era acolo. Eu îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
stelele când sclipesc și ador luminile city-ului. Îmi zâmbesc si-mi țin coroană. * Intru în compartiment, cu grijă și atenție, însă numai ce privesc o clipă doi oameni morți, criminalul chiar aici, și mă trezesc trasă înăuntru, iar țipatul îmi îngheață fiind amenințată cu un pistol. Stai. Stau. Între timp trag cu coada ochiului spre el. E înalt, plăcut,(chiar plăcut), părul să zicem închis, vreo trei centimetri, și se așează comod. Nu voi spune nimic nimănui. Nici nu te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plecat. Succes la internet și-n dragoste! A zâmbit Tiberiu ieșind din cameră. În sâmbăta în care s-a stabilit întâlnirea, Matei, spre deosebire de Cecilia, s-a dus cu mult înainte de ora fixată la cofetărie interesându-se de prăjituri, sucuri, cafea, înghețată pentru a alege cele mai bune sortimente, spre a-i oferi, deși nu-i știa gusturile. S-a așezat la o masă, într-un loc mai intim, a comandat o cafea și era în așteptare, emoționat ca un elev de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să-i înlocuiesc pe toți și sunt așa de frumoși! Așa sunteți voi, bărbații. Au început să scormonească zăpada până când Matei l-a găsit. —L-am găsit. Ăsta este? —Bine că nu s-a pierdut. Căutând prin zăpadă le-a înghețat mâinile. Matei i le-a cuprins în ale sale, sărutându-i-le ca să i le încălzească. — Hai în mașină, să ne continuăm drumul. Lui i se fixaseră în minte două expresii ale Ceciliei: „de data aceasta nu-i mai refuz
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe care trebuia să le atingă cu bulgări. Matei, ca s-o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu! mă ustură își freca mâinile și bătea din picioare. —Bagă-le sub geaca mea că este îmblănită și imediat se încălzesc. Ah, ce bine
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]