1,433 matches
-
țăranilor care s-au refugiat chiar aici, în mare grabă, lăsând animalele libere pe pășuni, în speranța că vor scăpa de prădători. Așa că acum le mănâncă hunii, iar noi trebuie să hrănim guri inutile cu puținul pe care-l avem. îngrijorat, Sebastianus căută privirea înghețată a interlocutorului său: — Trebuie să rezistați. E vorba de câteva zile; ba chiar s-ar putea să fie vorba doar de ore. Etius înaintează pe drumul militar, pe malul drept al Loirei. Dacă Atila pune mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o duzină de răniți, Prefectule. A mers de minune. Și din nou îi atrase atenția la cavaleria dușmană de la poalele colinei, care, în mod evident, se pregătea de atac. — Așa, dintr-o ochire, par să fie cel puțin două mii, observă îngrijorat. Nu le mai rămăsese decât defensiva. Sebastianus își dădu oamenii jos de pe cai și îi dispuse ca pe o tablă de șah, pe două rânduri: primul în genunchi, cu scutul sprijinit pe pământ ca să-i protejeze pe alani, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la arta lui și la sufletul lui numai ca să poată trăi și el ceea ce alții numesc „bunăstare“ și, totuși (așa pretinde zvonul), când cineva - și, deseori, cineva care-l iubește cu adevărat - pătrunde în găoacea lui nesănătoasă și-l întreabă, îngrijorat, ce-l doare, artistul sau neagă suferința sau pare incapabil să discute despre acest lucru în termeni constructiv clinici; iar dimineața, când până și marii poeți sau pictori sunt, probabil, ceva mai vioi ca de obicei, artistul pare și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
că ar trebui să trezesc pe toată lumea din casă și să dăm o petrecere în cinstea minunatului nostru frate săltăreț. Ce sunt eu, de nu i-am trezit pe toți? Aș dori să știu. În cel mai bun caz, un îngrijorat. Mă îngrijorează salturile pe care nu le pot măsura cu ochii mei. Cred că visez la îndrăzneala ta de a sări dincolo de limitele văzului meu. Scuză afirmația asta. Acum scriu foarte repede. Cred că această nouă povestire a ta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
lacrimi În ochi Îi descrise marea tragedie ce se abătuse asupra părinților ei. Suficient absent, Tony Pavone nu recepționa vorbele fetei... Gândurile sale erau ocupate cu numeroasele șantiere pe care le coordona, la sărbătorile Crăciunului care se apropia și destul de Îngrijorat de timpul nefavorabil care-i diminua randamentul execuției. Avea suficiente motive să fie necăjit. Problema intoxicației cu pește o lăsase baltă, trebuia să alerge Încercând să afle motivul Înbolnăvirii sale subite și, cum el nu avea timp...! În ce privește discuțiile cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În panică Întrucât, inima lui nu poate rezista la infinit, tensiuni, vibrațiilor electrice tot mai virulente slabind puterea de apărare a organismului său. Dacă mai dorea să fie În viață, trebuia neapărat să Întreprindă ceva În favoarea sănătății. Dar ce anume...? Îngrijorat, cu mintea răvășită de cele mai contraversate ipoteze, se prezentă la procuratura unde redactase reclamația scrisă, cu o vaga iluzie de răspunsul ce-l va primi. Avu totuși din nou răbdare să-i descrie procurorului ultima fază petrecută cu două
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aducând laude borfașului șef, cocoțat În fruntea piramidei! Nimic altceva...!! Își alese În fotoliu o poziție cât mai confortabilă adormind. Se trezi În jurul orei șapte seara. Fulgerător, Înțelese realitatea. Atena nu venise Încă acasă. Ce se putuse Întâmpla...? Suficient de Îngrijorat, se pomeni În stradă cu ochii fulgerând În toate direcțiile, cu speranțe optimiste. În mod sigur fata, pierde timpul admirând cine știe ce fleacuri. Tranversă strada intrând În piață, În timp ce producătorii Îl ademeneau cu produsele lor agricole. Făcând Înconjurul pieții și cercetând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
iar la primirea barăcilor restul...! Ai altă propunere...?” „Mai Încape discuție? Întodeuna am avut Încredere În cuvântul tău...Cum primesc banii, putem ridica marfa. Să-i spun să le trimeată pe calea ferată ori trimeți tu camioanele...?” „Trimet basculantele...” Evident Îngrijorat de suma astronomică ce urma s’o investească În favoarea Statului Comunist din propiul buzunar, păși În curtea șantierului unde era așteptat de multă lume cu diferite interese.Având de rezolvat o sumedenie de situații profesionale nu-și putea permite nici măcar
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
i se putea acorda nici cea mai mică atenție ori din milă Îi ofereai câțiva bănuți să-și cumpere un codru de pâine...!! Privindu-l mai cu atenție, i se făcu milă de el, răspunzându-i zâmbind. „Cât eram de Îngrijorat, ai reușit să-mi descrețești fruntea, tovarășe Lct.Col.Tudose Ion. În definitiv, cine te crezi...? Buricul pământului, ori cine...? Dacă În Înfumurarea ta nu știi, ei bine, să-ți spun eu. Ești un pârlit de milițian și sunt surprins
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
hotărât să reorganizeze echipele pe unele puncte de lucru, beneficiarii Înțelegând de fapt,nu poate fi nimic serios În toată povestea, apreciind acest tărăboi ca fiind făcut tendențios, din lipsă de alte ocupații a milițienilor.Tony Pavone era suficient de Îngrijorat, În ce privește felul cum va fi rezolvată reclamația Împotriva Lct.Col.Tudose Ion având teribile Îndoieli, dar trebuia să aștepte. Unele rafale de vânt Însoțite de ușoare picături de ploaie destul de reci Îl avertiză despre anotimpul de toamnă ce se apropia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
dulapuri răsturnate pe jos, perdelele dela ferestre smulse din cârlige, patul, masa, fură răsturnate cu picioarele În sus și cercetate, iar În final oricare colțișor al Încăperii fu scotocit...! Tony Pavone privea invadatorii inpasiv: este adevărat la Începutul percheziției oarecum Îngrijorat Însă pe măsură ce se apropia de final mai relaxat deoarece cele câteva sute de dollari care-i mai avea În casă puteau fi confiscați, cu promisiunea restituirii dacă putea face dovada provenienței lor, dar care, niciodată hoții nu restituiseră la nimeni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
De unde să știm? Ieri a spus că eul lui inconștient a fost cel care a desfăcut țeava care nu trebuia. — Da, și cu mine vorbește așa. Dar lucrez de optișpe ani pentru Gruneri și știu cum face. E foarte, foarte Îngrijorat de doctor. — Da, cred că așa e. Sunt de aceeași părere. Dar mașinuța aia... ca o masă de călcat cu un mixer În vârf. Ai familie, Emil, ai copii? — Doi. Mari de acum și cu școala terminată. — Te iubesc? — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nod În gît... În primul rînd voiam să știu data apariției ziarului,.. Oare exista vreo legătură Între ziar și cutia de chibrituri?... Practic, n-ar fi fost cazul... dar nu puteam fi sigur pînă nu aflam data. Eram puțin cam Îngrijorat. Oare de ce era atît de uzată cutia de chibrituri? Mi se părea deosebit de semnificativ faptul că de la mult prea importantul local Camelia n-am scos nimic, ba dimpotrivă, mi-a ridicat și mai multe semne de Întrebare... Existau nenumărate ipoteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Uită-te-acolo ! Adunătura din această seară a luat-o bine din loc... chiar prea bineă — Și ce nu-i bine-n asta? — Chiar nu ți-a ajuns nimic la urechi ? — Ce ?... Păi... Abia acum Începu bucătarul să se arate Îngrijorat. Își ridică fața buhăită și-l privi pe frate drept În ochi: — Am și eu motivele mele să nu-mi placă harababura asta... mai ales că șeful de la centru lipsește... — Zi mai clar ce te frămîntă. — Nu știu nimic precis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
printre consumatorii ce ocupau fără rost intervalul dintre mese, mă adresai Anei, pentru a umple golul ce se ivise dar și pentru a-mi mărturisi satisfacția cu privire la rezultatul consultului medical, cu gândul mai mult la tatăl ei care mă rugase, îngrijorat, pentru acest serviciu. - Bine că ești sănătoasă! Ea zâmbi: - Știam că n-am nimic. Rămăsei uimit: - Cum adică? Și tatăl tău era atât de îngrijorat pentru tine! - De asta e tată! zâmbi din nou, vădit măgulită de invocata grijă paternă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și Tiraspol a fost încălcat de separatiști în mod repetat, fiind necesară reînnoirea acestuia. În declarația din 4 martie 1992, privind acțiunile violente din Republica Moldova de către "elementele separatiste, organizate în gărzi militare și paramilitare, cu sprijinul cazacilor din afara granițelor țării, îngrijorat de astfel de manifestări, care s-au repetat cu regularitate în ultimele luni, M.A.E. al României apreciază că acestea constituie în esență o tentativă de violare a integrității teritoriale și de destabilizare politică a Republicii Moldova... M.A.E.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fundamentale ale omului, inclusiv ale persoanelor aparținând minorităților naționale, în conformitate cu angajamentele pe care și le-a asumat recent prin semnarea Actului Final al C.S.C.E. și acceptarea Cartei O.N.U." În declarația din 16 martie, Guvernul României se arată "profund îngrijorat de cursul evenimentelor din raioanele din stânga Nistrului ale Republicii Moldova,... la care se adaugă o veritabilă campanie de dezinformare a opiniei publice interne și internaționale, inclusiv difuzarea de știri false cu privire la o pretinsă prezență militară din România în aceste raioane, ... evoluții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Acum povestește-mi despre tine. Nu, povestește-mi tu. Am stat să mă gândesc. —OK. Ești fiul unui tiran din Europa de Est, care a furat milioane de la popor. Am zâmbit, puțin răutăcios.) Banii sunt ascunși și îi căutați amândoi. Arăta din ce în ce mai îngrijorat pe măsură ce identitatea sa căpăta aspecte din ce în ce mai sumbre. Atunci mi s-a făcut milă de el și l-am izbăvit. — Dar motivul pentru care tu îi cauți este ca să-i înapoiezi poporului sărăcit. —Mulțumesc, a spus. Altceva? —Ai o bună relație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e în regulă. Noi doi n-avem secrete. Bun, chestia e că... Și deodată și-a aplecat capul și și-a pus mâna la ochi, de parcă era gata să plângă. I-am aruncat o privire alarmată lui Colin, care părea îngrijorat. Colin: Șefu’, te simți bine?... Preferi s-o lăsăm pe altă dată? Mr Big (trăgând de nas, „adunându-se“): Nu, nu, e în regulă. Domnișoară Walsh, vreau să știți că țin la soția mea, Detta. Dar de ceva vreme a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și m-a copleșit un val de veselie. —„Unde vă sunt partenerii?“ „Au murit.“ Am râs așa de mult că a trebuit să mă întind. Am râs și am râs și am tot râs până când am auzit un necunoscut întrebând îngrijorat: E, știi, în regulă? Apoi am încercat din greu să mă stăpânesc. —Mitch, îmi pare foarte rău, am zis, ridicându-mă în sfârșit și ștergându-mi lacrimile provocate de râs. Chiar îmi pare rău. Știu că nu e câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
S-a întors la Boston. —O, Doamne, mulțumesc, ești atât de bună cu mine. Sună-l. —Cât e ceasul? M-am uitat la ceas. —Opt și douăzeci. E prea devreme? Nu. Cred că abia așteaptă vești de la tine. Era foarte îngrijorat. M-am crispat de rușine și am ridicat receptorul. A răspuns o voce somnoroasă: Sunt Kevin. —Kevin, sunt eu, Anna. Îmi pare foarte, foarte rău. Îmi pare așa de rău că te-am lăsat baltă așa. Am luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fie la spital? a întrebat cel chipeș, părând adânc preocupat și încă și mai chipeș. Nu înainte ca între contracții să fie un interval de cinci minute, am zis. Vă vine a crede? E o barbarie. —Doare? a întrebat Băiatul-Gogoașă, îngrijorat. E în travaliu, ce dracu’! a zis Frumosul. Sigur că doare! — Cum ai putea tu să știi? a strigat Jacqui. Tu... tu... bărbat ce ești. —Jacqui? a zis Frumosul surprins. Tu ești? —Karl? Jacqui s-a rostogolit pe spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
morții regelui maghiarilor, cumnat al împăratului. Papa m-a chemat pentru a mă întreba dacă eram de părere că turcii aveau s-o pornească la asediul Vienei. Am fost nevoit să recunosc că habar n-aveam. Sfântul Părinte părea foarte îngrijorat. Guicciardini considera că răspunzător de această înfrângere a creștinătății era în întregime împăratul, care se războia în Italia și-i căuta râcă regelui Franței, în loc să apere pământurile creștine împotriva turcilor și să combată erezia care făcea ravagii în Germania. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atât mai bine. Bărbatul îi întinse pumnalul gladiatorului, care îl luă și îl vârî în haină. — Adio, zise bărbatul, însă gladiatorul nu răspunse. Bărbatul veni lângă Valerius, care pornise deja. — Așteaptă. Apucă din nou frâul calului. — Ai grijă, îi spuse îngrijorat. Ai grijă. În pădurile astea sunt monștri... spirite rele. Nu știu cum o să te aperi. Dar cu asta... - și scoase din traistă o amuletă... Ia-o, te va apăra de spirite și, poate, de oameni. Valerius privi amuleta. Era o piatră plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dacă nu te-aș fi închis. Crezi că aici nu sunt spioni care să-l informeze pe împărat despre toate câte se întâmplă? Crezi că vreau să pierd bunăvoința lui, tratându-te ca pe un oaspete de seamă? întrebă, privind îngrijorat spre draperia de la intrare. În definitiv, ești doar un bărbat care trebuie să devină secutor. Se ridică deodată, se apropie cu pași ușori de draperie și o dădu deoparte. Întâlni privirea impasibilă a santinelei. Lăsă draperia să cadă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]