1,767 matches
-
în ochii împăratului. Zâmbi. Nu-i prea venea să zâmbească. Încerca doar să epuizeze momentul jenant al primului contact. Cursese prea mult timp, se petrecuseră o groază de evenimente de când nu se mai văzuseră. Împăratul se schimbase. Gâtul i se îngroșase. Capul i se micșorase. Părul rărit și tuns scurt păstra doar o mică șuviță rebelă pe frunte. Numai hotărârea din priviri rămăsese la fel de îndârjită. ― Ai vești despre băiatul meu? L-ai văzut? Dragă marchize, mergeți să vă culcați! Ați trăncănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
opintit la lopeț’, pi din două-ai făcut peștele cu socru-tău - la prins, nu la astupat! - Ș’ dac-am schimba? Anțărț ați astupat voi ș-am prins noi - hai amu s’ prindem noi și s’astupaț voi... Râsete groase, Îngroșate de ploaie. Deci, s-a rupt și-al nostru, iazul. Era gata-rupt, de boambe, când a trecut frontul, pe fundul lui au păscut vitele o vară. Dar fusese reparat, am ajutat și eu, ba la bătut pari, ba la-mpletit gardurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
asemenea iad. Lupta ca să se transforme în piatră, uitând de trup și de necesitățile lui, conștient că nu mai era nici un strop de apă în gerba și simțind cum i se usucă pielea, cu strania senzație că sângele i se îngroașă în vene, curgând tot mai încet. Când trecu de amiază, își pierdu cunoștința și rămase sprijinit de corpul animalului, cu gura deschisă, incapabil să aspire un aer ce devenise aproape dens și părea că refuză cu încăpățânare să coboare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
frig și de febră, rezemându-se într-un colț, ca să zacă într-o stare de moțăială, fără alți tovarăși decât durerea, amintirile și gri-gri-ul morții. Nu-i mai slujea să se transforme în piatră sau să facă să i se îngroașe sângele, ca să nu mai îmbibe turbanul slinos, și nici nu-i mai foloseau voința sa de fier sau de tăria de caracter, pentru că voința i se frânsese sub lovitura unui glonț de calibru mare, iar tăria lui de caracter nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dădea, zahărul și uleiul de la alimentară pe tabel, iar pâinea și salamul tot cu porția și cu buletinul, iar tu nu numai că nu duceai lipsă, dar aveai și pentru alții. Pentru prietenele tale, Mirelo, fomistele, perversele și profitoarele care-ngroșau obrazul și căscau gura, iar pe de altă parte, pornite să te mănânce de fund, să te bârfească, să te știe tot cartierul ce bagi în cratiță și cu cine te fuți. Unele ca Roșioara, Geta și Vasilica, veșnic puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că n-a fost în stare să-i dovedească... Aiurea, pe jupân Foloștină l-a durut în fund de madam Trifu ca să-i facă dreptate în fața copiilor de cinșpe-șaișpe ani, care cât de curând ar fi plecat din școală, ca să îngroașe rândurile infractorilor periculoși, iar ea n-a avut martori și nici măcar semne, vezi, au bătut-o ca la Miliție, fără să-i lase semne. De bună seamă că de atunci i s-a pus definitiv - n-ar mai sta ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
se reguleze-ntre ei dacă n-au alte posibilități, fiindcă vezi bine, Rafaele, că deja se zbate bărbăția-n ei, să dea pe-afară, păi, d-aia și balamucu ăsta, Milică-tată, și doar dacă ți s-ar părea că se-ngroașă gluma să se omoare-ntre ei, ba stai liniștit, că n-ajung ei până acolo, Rafaele, ba să nu te bazezi, du-te și desparte-i, da’ cu simțire și stăpânire, ca să nu le faci mai mult rău decât și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
dat două smetii peste gură de a umplut-o de sânge... A mai dat de câteva ori și-ar mai fi dat până n-ar mai fi auzit-o suflând, dacă nu și-ar fi luat ăia seama că se îngroașă gluma și cine știe de ce ar fi fost în stare. Era pornit, Mirelo, să te calce-n picioare și mai mult nimic dacă nu l-ar fi ținut prietenii colonelului, și nu fi prost Velicule, chiar îți stă mintea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
la ce să te superi... Păi, cât de supărat oi fi, îi dai două palme, o dai nițel cu capu’ de pereți, da’ n-o omori, băi, doar nu suntem sadici d-ăia stricați la cap... Cât de tare se-ngroșase gluma, pentru ăia tot de râs era văzând câtă înverșunare și cât de înrăiți sunt unul împotriva altuia. Înverșunarea și răutatea aia trebuie că-i lega atât de tare de nu s-ar mai fi putut rupe unul de altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
decât să vă atrag atenția asupra lucrurilor evidente, am negat eu. — Dar Naomi Fisher? În declarația pe care ne-ați dat-o, spuneți că - așteptați puțin - „era grăbită și părea preocupată“. Doriți să mai adăugați ceva? Gluma Începuse să se Îngroașe. — Naomi părea a fi furioasă, am spus eu rar. Agitată. — Și ce anume ar fi putut-o Înfuria? — Nu mă pot pronunța, pentru că n-o cunosc. — Dar pe Derek Brewster Îl cunoașteți suficient de bine ca să depuneți mărturie În favoarea caracterului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
un reprezentant pe care-l lasă Înconjurat de un cerc de adepți, șiiți sătui să mai aștepte și să Îndure, sunniți persani sau arabi exasperați de dominația turcilor, tineri dornici de agitație, credincioși În căutarea rigorii. Armata lui Hasan se Îngroașă În fiecare zi. Adepții lui sunt numiți batinis, oameni tainici, sunt considerați eretici, atei. Ulema aruncă anateme după anateme: „Nenorocire celui care se va Întovărăși cu ei, nenorocire celui care va mânca la masa lor, nenorocire celui care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
într-o sală mare cu coloane și cu un câine lup. Și cu Anna. M-am gândit: până aici mi-a fost. Acum am lăsat-o pe Anna însărcinată și voi deveni ginere. Așa obișnuiesc ei în Italia. Când se îngroașă gluma, ești invitat la masa de prânz și, cât ai clipi, te trezești ginere. Pe urmă ai socri și obligații. Însă eu abia împlinisem zece ani, eram prea mic pentru obligații și, în afară de asta, probabil că tata mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
atrăgătoare și nu știam pe care s-o privesc mai întâi. La școală, fetele se trăgeau deoparte, în grupuri, ca să discute ceva important. Acel ceva important avea aproape întotdeauna de-a face cu băieții din clasele mari. Acelora li se îngroșaseră vocile și mărul lui Adam le crescuse. Fumau fără să se ascundă. De fapt, cele mai multe dintre fete au început să se poarte ciudat. În recreații, în vreme ce băieții făceau zarvă și se îmbulzeau să ajungă mai repede pe terenul de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
îngălbenită din pricina trecerii anilor, a doi copii cu părul tuns scurt, împletindu-și degetele mâinilor într-o cameră micuță, îmi amintesc cum îmi scriam numele pe lobul urechii lui și de fiecare dată când literele începeau să se șteargă, le îngroșam din nou, cu un pix albastru, iar el râdea, nu este nevoie să faci asta, Noam, apoi își atingea urechea în locul acela, sunt al tău pentru totdeauna. Degetele mă dor atât de tare, încât le desprind de pe gâtul său, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mai bine pentru toată lumea, dar nimănui nu i-a fost mai bine, ei sigur nu, și în urechile ei răsunase atunci o profeție mincinoasă și răutăcioasă, o voce îi poruncise să se ridice și să plece, iar acum vocea ei îngroșată din pricina fumatului, mâinile care se încâlcesc în părul meu, trebuie să începi să te vopsești, spune ea, uite câte fire albe ți-au crescut dintr-odată. Nu dintr-odată, murmur eu, nu mi-ai mai mângâiat de multă vreme părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
individ de gheață! — N-am de gând să mor împreună cu tine doar pentru că m-ai invitat la prânz. Poate dacă ar fi fost cină... — Ei, hai, lasă... Să vedem cum evoluează lucrurile și până una-alta, să cântăm. Dacă se îngroașă gluma, vedem atunci. — Să cântăm? Midori a adus două perne de pus pe jos, patru cutii cu bere și o chitară. Am băut și am privit fumul negru ridicându-se spre cer. Midori a zdrăngănit ceva la chitară și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cele cinci fetițe. Cântau: „un elefant/se legăna/pe o pânză de păianjen”. Cristina plecase să scoată certificatul de deces, după care urma să aranjeze la cimitir. Ulrich zăcea pe masa din sufragerie, în mijlocul iureșului de mobilă pe care-l îngroșase timp de o viață. Era îmbrăcat în costum negru, dar, la repezeală, Cristina nu-i schimbase cămașa lui veche, cadrilată. Arăta ca un prizonier evreu fugit în travesti din lagăr. Tot din grabă, nepoată-sa uitase să-i închidă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moale în fotoliul meschin din spatele lui. - Da, acum ai confirmarea, tu ești Sabina! Ca să te protejez de tine însăți și de Leo, ți-am modificat caracteristicile sexuale, ți-am spălat creierul și te-am îndopat cu testosteron, să ți se îngroașe vocea și să-ți apară rudimente de barbă. Nenorocirea e că ești atât de profund femeie, încât efectul pastilelor e diminuat. Ca să nu mai vorbesc de lipsa ta de interes pentru grosolanele distracții bărbătești și de blestemata înclinație pentru tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-n aceeași secundă, recunoscînd-o: ― A, tu?... Credeam, că vreo servitoare... Simți umărul moale, rece și puțin jilav. Își smulse mâna, parcă ar fi atins o piele de șarpe. Cuprins de scârbă, șopti: ― Tîrfă! Apoi întoarse spatele și porni prin întunericul îngroșat spre fund, grăbit, ca și când un val de frig ar fi amenințat să-i înghețe inima... A doua zi Raul Brumaru, mai matinal decât toți, coborî spilcuit, fericit, fredonând vesel o arie nouă care făcea furori la Paris. Jos, dădu peste
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spus Marioara Irinii, nepoata bucătăresei de la curte. Așa că cine știe când și cum va mai veni cuconița pe-aici, ca să mai poată vorbi cu dumneaei. Vestea aceasta încurcă mai rău limbile. Se încinse o gălăgie ca la cârciumă. Imputările se îngroșau. Trifon Guju, mai încruntat și cu glas mai ursuz ca totdeauna, aruncă în obraz primarului că până mai deunăzi și el a spus că nu-i bine ce face Luca, iar azi o întoarce pentru că simte rost de chilipir. Pravilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi bănuit ceva, se uită o clipă înapoi și văzu fețele mânioase, pumnii ridicați și pe Trifon Guju zvârlind. Îngrozit și buimăcit, întoarse repede capul și strânse umerii, așteptând lovitura. Apoi cu cât depărtarea potolea uruitul automobilului, cu atât se îngroșa și se umfla vuietul îngrămădirii de țărani în mijlocul uliței din care se ridică întocmai ca o poruncă un glas răgușit: ― Mama voastră de ciocoi! Capitolul VIII FLĂCĂRI 1 Ziua următoare, miercuri, înainte de amiazi, Platamonu sosi la Lespezi cu cabrioleta, aducând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
că boierii numai cu minciuni i-au ținut, iar un al treilea că boierul, cum deschide gura, iese minciuna. Miron Iuga se înăbușea în mijlocul ploii de necuviințe. Prefectul însuși roși încurcat, neștiind ce să mai facă. Primarul, observând că se îngroașă glumele, strigă deodată energic: ― Ia mai lăsați gura, băieți, lăsați gura! Luca Talabă, aproape de ei, răspunse primarului: ― Ba mai bine să spuie tot, să știe și dumnealor ce-i doare pe oameni! Totuși țăranii făcură iar tăcere, încît Boerescu, socotind
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Alți vecini se apropiară, fiecare cu câte o întrebare sau cu vreo lămurire. După câteva vorbe însă fiecare se uita la ceilalți, așteptând un semn sau o poruncă mântuitoare. Apoi, pe măsură ce se înmulțeau, fețele lor se înăspreau și glasurile se îngroșau, parcă o nerăbdare stăpânită le-ar fi sugrumat sufletele. Până ce Leonte Orbișor izbucni cu necaz: ― Da noi ce ne holbăm de pomană, măi fraților?... Ori n-avem altă treabă?... Ia haidem mai sus, să vedem și noi ce mai mișcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jeluiam și eu când mi-am văzut pe Gherghina cu burta plină și hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau și răgușeau și se transformau în grohăituri și apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
bătrânul Miron descoperi o nouă rană purpurie pe orizont, mărindu-se văzând cu ochii și înălțîndu-se pe cer. ― Într-acolo vine Cantacuzu... Vasăzică și la căpitanul Grădinaru au început! murmură privind cu atenție și examinând limbile de flăcări ce se îngroșau. Învîrtindu-se spre stânga în direcția Babaroaga și Vlăduța, adăugă în sine: Colonelul văd că a scăpat până acuma..." Spre Curteanca însă, mai la stânga, ardea conacul lui Popescu-Ciocoiu, apoi în jos, pe valea Teleormanului, conacul generalului Dadarlat la Humele și al
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]