8,755 matches
-
o să le văd, cum să le imprim pe retină, în memorie? Nu am putut niciodată să-mi iau note: refuzam să-mi mut chiar pentru câteva clipe privirea de la un peisaj, de la o catedrală, de la o statuie și să o îngrop într-un carnet anodin în care să metamorfozez splendoarea într-o frază seacă și o denumire înghețată. Soțul meu fotografia cu patimă. Cred că multe din frânturile de frumos, din imaginile fragmentare pe care le revăd astăzi, când încerc să-
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
-o, tată!... (Imitându-l) „Știu că n-ai experiență, da... am eu pentru toată familia... Iao!... E fată bună.” Poți să fii mulțumit: e fată bună. Și credincioasă... (Geamăt) Mamă!... Îți dai seama în ce situație mă pui?... Să te îngrop eu!... Singur!... Au... zburat! toți! În pp... Au ales momentul ăsta! în care d-ta vrei să... te duci la tata! (Geamăt) Mamă!... Aproape de urechea ei, sperând.) Ai nevoie de ceva? (Tăcere) Dormi?... Mamă! (Alt geamăt.) Mămică!... Sunt eu, Rareș
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
acte, documente, decizii, depoziții de la procese, sentințe de condamnare la moarte. Pot citi două-trei ore, latina juridică începe să-mi devină din ce în ce mai accesibilă și nu s-ar spune că nu trec uneori și prin reale momente de delectare. O lume îngropată în hîrtii față de care simt o atracție inexplicabilă. M-aș putea întreba, de pildă, cum era să trăiești într-un oraș ca acesta în urmă cu cinci-șase sute de ani? Și atunci, ca și acum, oamenii veneau pe lume, se
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
roate de căruță, alții creșteau cai. Negustorii aduceau de la cîmpie grîu și brutarii coceau pîinea. Credeau în Dumnezeu, în farmece, în Diavol, în amulete, în păpușile de ceară străpunse cu acul, în otrăvuri și leacuri băbești. Își creșteau copiii, își îngropau părinții, aveau familii numeroase, mureau de tineri, cu crucea pe piept. Dar ce naiba m-a apucat? Cîteodată descopăr în mine porniri fabulatorii imposibil de stăpînit. Stau cu Ondina la măsuța noastră de pe balcon, ne bem cafeaua și deodată pleosc! un
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
dezvoltare a structurii rețelei metropolitane pe următorii zece ani. Sunt cam 64 de stații noi care vor fi construite. Este pentru prima oară în istoria postdecembristă când noi construim, singuri, de la zero. Nu are de unde Primăria, doar dacă vrei să îngropi Primaria și din nou bani pe care îi ai la dispoziție să nu îi folosești", a declarat, la DIGI 24, Anca Boagiu. Fostul ministru consideră că abordarea este superficială. "La minister am creat Autoritatea Metropolitană. Rolul ei era sa armonizeze
Boagiu, atac la Ponta pentru trecerea Metroului la Primăria Capitalei () [Corola-journal/Journalistic/42469_a_43794]
-
cărțile sfinte, perioadele de creștere și descreștere, conflictele în care au intrat de-a lungul timpului. Peste tot, spectacolul hecatombelor e dominat de legea acțiunii și reacțiunii, întreruptă doar de răstimpurile cînd, spre a-și linge rănile și a-și îngropa morții, unul din monoteisme se retrage în defensivă tactică. Pentru ca apoi spiritul revanșei să izbucnească din nou, declanșînd ofensiva: de pildă, în Islam expansiunea formidabilă din primele două secole de după Mohamed, apoi cucerirea Constantinopolelui și asediul Vienei, pentru ca astăzi Jihadul
Secundum non datur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4471_a_5796]
-
pretutindeni în câmpiile mohorâte din centru și pe dealurile despădurite, cădea ușor pe Mlaștina lui Allen, iar mai la vest cădea la fel de ușor peste valurile întunecate și rebele ale Shannonului. Cădea, de asemenea, peste cimitirul părăsit de pe deal, unde fusese îngropat Michael Furey. Zăpada se așternuse din belșug pe crucile și pe lespezile strâmbe, pe țepii metalici ai portiței de la intrare, pe tufele uscate de scaieți. Sufletul i se topea încet, în timp ce auzea zăpada căzând ușor peste univers și la fel de ușor
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
dat pământul? era întrebat tot mai des și mai insistent viitorul președinte. Ce să răspundă omul? Că moașa satului, adică, soacra-sa, l-a amenințat că-l opărește, că numai moartă va semna cererea de înscriere, că are o pușcă îngropată în vie, încă de la război, că din mâinile ei nu va scăpa? Umblau de dimineață până seara târziu din casă în casă. Unii semnau, să vadă ce va ieși. La alții mergeau cu șeful de post sau le dădeau băutură
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Când a ieșit și a ajuns acasă, a văzut că bărbatusău adusese pe alta. Ce putea să facă omul, se justificase el era tânăr încă... La trei zile a murit, tânără și frumoasă. A băut sodă caustică. De îngropat, a îngropat-o tot bărbatusău, fără preot, în spatele cimitirului... Nu era două noaptea când Petrache opri în fața porții bătrânei. Vezi, ai grijă la ecran și să nu comentezi nimic. Fratemeu e-n stare să ne împuște... Câinele nu-i lătră. Intrară în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
aminte că este un înalt demnitar. Lasă scuzele și spune-mi repede care-i problema! Cum... doamna Tălparu?! Lăsă telefonul, oftă, își aprinse o țigară, se uită la ceas, apoi la Gheorghe. Acum două ore a murit mama, joi o îngroapă... a sunat Lucica. Capitolul 2 Dacă nu ar fi văzut biserica, frații Tălparu nu ar fi recunoscut satul în care se născuseră. După o vreme, la câteva luni după Revoluție, oamenii se întorseseră în satul din care fuseseră izgoniți. Mai
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
îmi tremură și nu pot să nimeresc nici o nenorocită de tastă. Care dracu’ era numărul de urgență? De ce naiba nu pot face un lucru simplu când e nevoie? Cineva sună totuși după ambulanță, dar aud totul înfundat, de parcă aș fi îngropat la doi metri sub zăpadă. Aproape de noi văd o fată, probabil de vârsta mea. Ține în mână o plăcuță de înmatriculare, a fost în cealaltă mașină. Are câteva zgârieturi și nu spune nimic. Salvarea nu vine, o fi plecată să
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
du-te-n casă și vede-l pe mort“. Ca să intru în casă, trebuie să urc trei trepte pe care bunicul meu nu le-a urcat niciodată singur. Și unicul lucru la care mă gândesc e că, dacă l-ar îngropa fără pro teze, ar încăpea într-un coșciug de copil. El stă întins pe masă, într-un costum negru. Bunicul meu pare întreg și mi se face greață. În toate oglinzile și vitrinele din casă văd re fle xia picioarelor
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
bunicul meu, peste tot numai picioare, vorbesc despre picioare și dau din picioare, deși el nu are picioare. Vomit din nou și leșin. Mă trezesc într-o mașină în fața cimitirului și mi se face stomacul noduri de panică: nu-l îngropați fără să vă dați seama pe cine îngropați! Vreau să alerg să le zic că nu a murit un om, a murit un om care patruzeci de ani a dormit fără picioare lângă femeia pe care o iubea, care și-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
picioare și dau din picioare, deși el nu are picioare. Vomit din nou și leșin. Mă trezesc într-o mașină în fața cimitirului și mi se face stomacul noduri de panică: nu-l îngropați fără să vă dați seama pe cine îngropați! Vreau să alerg să le zic că nu a murit un om, a murit un om care patruzeci de ani a dormit fără picioare lângă femeia pe care o iubea, care și-a luat copilul în brațe pentru prima oară
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc. Și mulți bani. M-am întrebat adesea dacă cineva i-a dus dorul pisicii. După o lună, l-am îngropat pe Gunther la rădăcina unui copac, undeva într-un parc. Mi-a părut tare rău. A fost probabil singurul meu prieten adevărat în tot timpul cât am stat în Germania. Cu el îmi trecea de dor și singurătate. Uneori îl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mor mân tul meu. Lasă vinul și ia pâinea și banii. Pleacă. În cele din urmă dis pare din raza mea vizuală. Rămân singură. Murmurul apei îmi aduce aminte de mine și de frate-miu când eram copii și ne îngropam în nisip. Valurile care se sparg vin din ce în ce mai aproape. Greutatea pământului mă apasă tot mai mult. Apa sărată îmi invadează nările. În scurtele pauze dintre valuri pot să respir, dar nu prea mult. Gura de aer alternată cu gura de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prea aveai vreme să-ți administrezi moșia de la Schitu-Duca? Cred că gândeai intens la ce va veni și la cum aveai să administrezi agricultura. Și nu avem ce spune: ai lucrat de minune ca ministru al agriculturii, ai reușit să Îngropi Înfloritoarea agricultură românească o dată cu tutunul În insula Brăilei. Bravo! Drept recompensă ai primit Lukoil. Meritai! Dacă nu erai dumneata, era altul și de ce să nu profiți, nu? Mai ales că puțin te doare de bunii specialiști care au rămas pe
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cum mă striga și frate-miu Nicolae: Cerboaica! Hai cu nenea să fugim în pădure!" Cineva se mișca, în liniște, în spatele ei. Dar, nu, nu. Nu era nimeni. Nici o umbră. Țipenie. Numai vântul care mișca totul. "Prea mult am stat îngropată în casă. Prea mult m-am temut să n-o supăr pe soacră-mea." Ieși pe poartă, în drum, și-ntorcând spatele orașului și casei, începu să adulmece ca o vietate slobodă, scăpată din țarc, apoi porni înainte spre foșnetele grele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mână, îl sili s-o cuprindă cu brațele și s-o privească în ochi. Zi mai repede. Ce-ați făcut? Cum ați scăpat? Ochii ei de pisică se îngustară pe fața rotundă de copil, coama zburlită se scutură peste el îngropându-l în miresme. Irina! șopti, strângând-o nestăpânit, și, înfundându-și fața-n mătasea caldă a părului ei, aspiră adânc. Fii cuminte! îl potoli Irina, răsucindu-se cu genunchii goi rezemați de genunchii lui. Îi înfipse mîinile în păr, împingându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
toți parcă dinadins i se așezau în față, îl înfurie atât de rău că ameți. Închise ochii, gâfâind, izbit de-un parfum răcoros, de tămâie. Când și-i deschise, prietena prietenei lui sta în picioare, în rama unei oglinzi sparte, îngropată-n evlavia nerușinării, expusă ca o marfă strălucitoare. Berea, șampania și coniacul băut pe nerăsuflate își făcuseră efectul. Bărbații, bântuiți de pofte, îi priveau, cu un amestec indecent de dispreț și posesiune, goliciunea impudică, admirându-i prospețimea de dimineață buimacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ușă, să-l învelească și pe Miluță. Abia făcu doi pași, aplecându-se spre salteaua întinsă pe podele, unde dormea, că rămase cu ochii, cu palma la gură, înăbușindu-și un țipăt. Băiatul dormea, cât era de lung, cu fața îngropată în pernă, parcă s-ar fi ferit de lumină, îmbrăcat în hainele lui Tom. Se repezi la noră-sa și-o smuci de umăr. Fată, scoală! Auzi? Lasă-mă! Mai lasă-mă! scânci Cerboaica buimacă și se răsuci pe partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de asta. Se afundă în ceața aceea lăptoasă, străvezie, și, lăsând urme adânci îngropate în iarbă, se apropie de grilajul de fier forjat. Drumul era acolo, ca în fiecare dimineață, surpat între case, și mașinile lunecau greoaie pe el la vale. Ceața și colbul jilăvit se amestecau și făceau aproape cu neputință să urmărești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi erau pustii. Privea totul în același fel, intens și dureros, dar nu părea speriată. Mai curând buimăcită de ce vedea: de mașinile acelea și de tunurile care se legănau greoi, surpându-se la vale, mașini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a chinuit? Dacă scriu scrisoarea asta și nu mai sunteți nici voi? Vine ca la moarte. Se teme! Uite, uite la el! Ajutor! Au! se auzi glasul lui, stins ca o șoaptă ieșită din fundul pământului. Căzu din nou. Se-ngropă-n grâu. Un dezertor! Să nu fie rănit! Ce ne facem, mamă? Înainte de-a o lua și-a o duce m-a-ntrebat dacă-s supărat pe ea. Ce vină are ea că s-a născut evreică și eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el, și începură să-l lege. Mirosea atât de tare că întorceau capetele să respire. Pleacă zilnic, noaptea, câte cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd cu ochii. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]