1,838 matches
-
revenirea palpitațiilor bunicii mele. După tot ce făcuse ca să-și ispășească păcatul, după ce Își transformase căsnicia Într-un pustiu arctic și lăsase un chirurg să-i lege tuburile falopiene, consangvinitatea tot n-avea de gând să-i dea pace. Așa că, Îngrozită, bunica mea reluă o activitate cu care Își mai Încercase norocul o dată, având, fără Îndoială, rezultate de toate felurile. Desdemona se apucă din nou de pețit. De la o duminică la alta, la fel ca În casa din Bithynios, un șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de marți, Milton Își puse deoparte definitiv clarinetul și se duse În Piața Cadillac, unde schimbă uniforma de Tânăr Cercetaș cu alta. ― Ei, am reușit, Își anunță familia În acea seară, la cină. M-am Înrolat. ― În armată! spuse Desdemona, Îngrozită. ― De ce-ai făcut asta? spuse Zoë. Războiul aproape s-a terminat. Hitler nu mai are nici o șansă. ― Nu știu de Hitler. Eu am treabă cu Hirohito. M-am Înrolat În marină. Nu În armata terestră. ― Și picioarele? strigă Desdemona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încerca să care lucruri care erau prea grele pentru el. ― Te crezi tânăr? Lasă că le cară Milton. Tu ești bătrân. La o subsuoară ținea cutia pentru viermi de mătase, care nu era de vânzare. Când văzu portretul patriarhului, suspină Îngrozită: ― N-avem destul ghinion? Vrei acum să-l vinzi și pe patriarh? Înșfăcă portretul și Îl duse Înăuntru. Tot restul zilei rămase În bucătărie, nefiind În stare să privească hoarda pestriță a vânătorilor de talciocuri gospodărești, care-i căutau prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Într-un arc. Propulsat de o vezică plină, trecu peste marginea cristelniței. Și, Înainte ca nouno al meu să aibă timp să reacționeze, jetul Îl lovi pe părintele Mike drept În mijlocul feței. Râsete Înăbușite izbucniră din strane, câteva babe suspinară Îngrozite, apoi se făcu tăcere. Dezonorat de propria sa imersiune parțială - și tamponându-se ca un protestant -, părintele Mike duse slujba la bun sfârșit. Luând mir pe vârfurile degetelor, mă unse, marcând semnul crucii În locurile consacrate, mai Întâi pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Și dintr-o dată se auzi tatăl meu, care mă striga. ― Callie! ― Ce-i? ― Vino Încoace imediat! Marius se ridică stângaci. ― Vorbeam doar, spuse el. Aveți o fetiță tare deșteaptă. ― Las-o În pace, m-ai Înțeles? ― Tati! am protestat eu Îngrozită, rușinată pentru prietenul meu. Dar vocea lui Marius era blândă. ― Nu-i nimic, micuță Cleo. Oricum am testul ăsta pe cap. Du-te Înapoi la tatăl tău. Tot restul zilei Milton s-a ținut de capul meu. ― Niciodată, dar niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
jos acapara toată atenția. Pata crescu și era roșie. Supraveghetorii din tabără nu știau cum să reacționeze. Rebecca Îi dădea Înainte cu cântatul, cu brațele ridicate În sus. Se Învârti pe scaun În fața auditoriului ei circular: noi, privind perplexe și Îngrozite. Anumite fete mai „avansate“ Înțelegeau. Altele, ca mine, se gândeau: rană de cuțit, mușcătură de urs. Chiar atunci Rebecca Urbanus ne surprinse privirea. Se uită și ea În jos. Și țipă. Și părăsi scena În fugă. M-am Întors din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
corpul meu, cel pe care-l lăsasem pe celălalt pat. Era deasupra mea și Îmi strivea un picior, așa că l-am mișcat, mi-am desfăcut picioarele, iar el a căzut Între ele. Scotea sunete scurte. L-am luat În brațe, Îngrozită și impresionată de cât era de slab. Era chiar mai slab decât mine. Jerome mă săruta pe gât. Sau, la sfatul vreunui articol dintr-o revistă, acorda atenție lobului urechii. Mâinile lui o luară În sus. Se Îndreptau spre piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
piept, m-am uitat În jos și am văzut că Luce ținea brândușa mea Între degetul mare și arătător. O Întindea cu o mână, iar, cu cealaltă o măsura. Apoi lăsă rigla și scrise niște observații. Nu părea șocat sau Îngrozit. De fapt, mă examina cu mare curiozitate, aproape cu pasiune. Vedeam pe chipul său un element de venerație sau prețuire. Lua notițe În timp ce continua, dar nu vorbea despre fleacuri. Concentrarea lui era intensă. După un timp, ghemuit În continuare Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
chiar și când sunt În public. Câteva cuvinte despre penisuri. Care era poziția oficială a lui Cal față de penisuri? Printre ele, Înconjurat de ele, sentimentele lui erau aceleași ca pe vremea când fusese fată: era În egală măsură fascinat și Îngrozit. Penisurile nu mă impresionaseră niciodată prea tare. Eu și prietenele mele ne distram pe seama lor. Ne ascundeam interesul vinovat chicotind sau prefăcându-ne dezgustate. Ca orice școlăriță În vizită la muzeu, roșisem printre statuile antice romane. Aruncasem priviri furișe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aceasta cumnatul său, preotul, care trăise În lumea de basm a bisericii, Îmbrăcat ca Liberace, luase pentru prima oară o decizie Înțeleaptă. De Îndată ce Milton văzu podul peste râu arcuit ca o harpă gigantică, strălucitoare, panica puse stăpânire pe sufletul său. Îngrozit, Milton pricepu care era planul părintelui Mike. Așa cum intenționase și Capitolul Unsprezece atunci când amenința că avea să fugă de Încorporare, părintele Mike se Îndrepta spre Canada! Ca și Jimmy Zizmo contrabandistul, se Îndrepta spre ascunzătoarea liberală, fără legi, din nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cele din urmă ea Învinge Întotdeauna. Trebuie să Învingă. Altfel n-am putea să ne luăm rămas-bun. Cum stăteam așa, privindu-mi bunica, Desdemona Își Întoarse deodată capul și mă zări. Își duse mâna la piept. Cu o expresie Îngrozită, se lăsă pe spate În perne și țipă: ― Lefty! A fost rândul meu să fiu șocată. ― Nu, yia yia. Nu e papou. Sunt eu, Cal. ― Cine? ― Cal. Am făcut o pauză. ― Nepotul tău. Nu era cinstit, desigur. Memoria Desdemonei slăbise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
atingea vreun nerv. Peretele era parțial acoperit de urmele exploziei care s-a auzit mai devreme și pe alături găurit de gloanțele trase în ceață. Cei trei elevi care erau în încăpere stăteau undeva lângă ușă, speriați de moarte și îngroziți de ce se petrecea sub ochii lor. Corvium însuși era paralizat. Împăratul era incapacitat, dar nu de ce vedea, ci de ce auzea, pentru că în mintea sa putea auzi gândurile ființei care sălășluia în corpul ceței ce se prelingea leneșă în afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vorba de otravă! Repetă ca într-o incantație: — Otravă. Magie și otravă. Accentuează încă o dată: — Otravă. Îl fixează cu duritate: — Ai în fața ta toate elementele magiei, și tu îți pui în conti nuare palma peste ochi. Folosirea cadavrelor... Observă fața îngrozită a lui Parthenicus, dar nu-i acordă nici o atenție. — ...tăblița de plumb cu blesteme și, ce-i mai important, o femeie. Vocea ei devine un șuierat amenințător: — Te crezi invulnerabil chiar și în fața otrăvii? — Folosirea magiei pentru a ucide este
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alunge, dar vocea nu-l ascultă. Și atunci, din ceața dimpre jurul fantomei, prinde contur o altă siluetă tăcută și neclară, zgri bulită într-o manta fumurie. Pe măsură ce imaginea se limpe zește, o recunoaște și pe ea. Scribonia! Își duce, îngrozit, palmele la ochi, dar glasul arhicunoscut ce nu-i dă pace nici zi, nici noapte îi sfredelește timpanele: Ia aminte la vorbele mele! Își astupă urechile. Degeaba! Își dă seama că el însuși repetă, fără să vrea, vorbele pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mă mai face să-mi pierd vremea! Tactica începe să-și arate roadele. Amenințat și constant hăr țuit, Trio lasă să-i scape numele înainte de a fi pregătit îndeajuns terenul: — Scribonius Libo... E rândul lui Augustus să pălească. — Libo!? murmură îngrozit. Strânge clămpănind din dinți. Ah, Livia! Ce viperă ești. Speră, împotriva oricărei rațiuni, că n-a auzit bine. Mai în treabă o dată: — E vorba de Cornelius Scribonius Libo? — Da, murmură Trio cu voce joasă. Lividitatea care a cuprins chipul împăratului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din palme. Dovedit pe deasupra și ca mincinos patent! Îl apucă încruntat pe Trio de pliurile sinusoidale ale togii. — N a avut el îndrăzneala să pretindă că testamentul un chiului său este fals, deși îi cunoștea autenticitatea? Trio Fulcinius își bagă îngrozit capul între umeri. — Din câte văd eu, continuă principele necruțător, Flaccus te-a găsit pe tine mai breaz și te-a scos în față... Fulcinius protestează neconvingător. — Vă roade invidia că Libo se comportă altfel decât voi toți și nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dinții galbeni și neregulați într-un rânjet amuzat: — Oricum, din câte știu eu, Nerva n-are încă nici un nepot. — A mai zis, șoptește Trio cu glas pierit, că a chemat sufletul mamei sale Scribonia, fosta ta soție... Sub ochii lui îngroziți, fața principelui se metamorfozează într-o schimonoseală hidoasă. Îl doare ceva? se întreabă descumpănit. E furios? Pe el? Da’ de ce? Panicat, varsă iute otrava fără să se mai gândească: — I l-a arătat pe Drusus, fiul lui Germanicus, rozând de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din maxilare. — Nemernico! mârâie Aemilia. — Las’ că nu-i nimic, o liniștește în batjocură Agrippina. O bucurie răutăcioasă îi sclipește în ochi. — Mai ai tu vreo piele de schimb pe acasă pentru amant, ca și perucile din cap! Vipsania constată îngrozită că frumoasa ei rochie cireșie e sfâșiată de sus până jos. Cum o s-o scoată de aici în halul ăsta? Femeia nu pare să se preocupe de asemenea detalii. Le explică răutăcioasă soacrei și surorii: — O să-și pună cataplasme peste
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Libo. Întreabă cu disperare abia disimulată: — Până la urmă, procesul se va derula tot în fața pretorului urban? Asinius Gallus încuviințează cu gândurile aiurea. Se reculege și rostește cu voce tare: — Dacă jurații ajung cumva să pronunțe o condamnare... Libo se cutremură îngrozit. — O condamnare!? strigă isterizat. — Stai liniștit! îl repede Gallus. Nu uita că Augustus poate interveni în componența juriului. N-o va face, cu siguranță. Dar nu i-o mai atârnă de nas animalului ăstuia. Este și așa destul de speriat. — Iar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la parter, Germanicus este surprins de zumzetul înă bu șit din spatele ușii închise ce dă spre vestibul. Se întoarce neliniștit către Tigellin. — Clienții veniți pentru salut s-au adunat și așteaptă să fie primiți, îi șoptește acesta. — Sunt mulți? întreabă îngrozit bărbatul. Aș fi vrut să fac mai întâi libația de dimineață. — Au umplut până la refuz tot spațiul dintre stradă și casă. — De ce nu mi-ai spus mai devreme? exclamă iritat stăpânul. Își dă seama că n-are de ce să-și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
foc părul? o ceartă în continuare pe copilă. Și ce umbli așa despletită în fața larilor? Acoperă-te! îi poruncește scurt. Antonia pune repede mâna pe capul fetiței și o trage speriată spre ea. Mulți dintre servitori schimbă între ei priviri îngrozite, pline de înțelesuri ascunse. Cu toții știu că focul are puteri magice, incontrolabile. Nu se spune că în vremea domniei lui Tarquinus Priscus a apărut pe neașteptate în vatră un mădular bărbătesc făcut din cenușă, iar o servitoare a reginei Tanaquil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
morților să se adape și ele. Câteva picături cad alături. Încep să se lățească și să se unească, pentru ca într-un final, în fața ochilor lui uluiți, să ia forma unui chip lipsit de viață, cu orbite goale și rânjt hâd. Îngrozit, face un pas înapoi. Varus! Visul de azi-noapte îi revine tumultuos în minte. Pune potirul înapoi pe altar cu mâini tremurânde. Încearcă să se stăpânească, dar glasul cu care începe rugăciunea îi sună până și lui străin în urechi: — Iane
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că de fapt este foarte drăguță. Ben nu zice nimic. Zâmbește, dar e de ajuns să ne uităm la el ca să ne dăm seama că vrea să vadă mai multe. Din păcate, n-o să apuce. Îmi acopăr fața, prefăcându-mă îngrozită. ― Nu mai pot să fac asta, spun, este prea oribil. Și tastez repede: ― Bine, mersi pentru masaj. Trebuie să repetăm figura și altă dată. Pa-pa. ― Îmi pare rău, am fost cam scârbos? Săracul Todd, a stricat totul când de-abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
convingă să se întoarcă. ― Doamne, ce coșmar! îi spune Sophie Lisei când ajung din nou afară. Ești sigură că merită? Nu e mai bine să sărim într-un taxi și să mergem în oraș? ― Ești nebună? exclamă Lisa, întorcându-se îngrozită spre ea. Când n-am mai întâlnit un bărbat atât de arătos de un car de ani? ― Arată într-adevăr superb, îi dă dreptate Sophie, dar lucrează la Kilburn Herald. Adică nu prea intră în lumea noastră, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
întreabă Geraldine, căreia nu-i vine să creadă că, dintre toți cei cu care ar fi putut vorbi Jemima în LA Café, ea l-a ales pe cel care arată divin. ― O, Doamne. Vocea mea se transformă într-o șoaptă îngrozită. E groaznic. Vrea să vadă o poză de-a mea. ― A, spune Geraldine, care, chiar dacă e de treabă, tot se gândește că probabil lui nu i-a plăcea niciodată de mine dacă m-ar vedea. Așa că nu mai spune nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]