8,846 matches
-
stânga erau obstacole pe care trebuia să le evit în timp ce pe dreapta luminile vehiculelor care se apropiau din sens opus nu se iveau din ceața deasă decât în ultima clipă. A reuși să țin drumul drept de-a lungul culoarului îngust din mijloc, să văd luminile semafoarelor la timp și să nu încep să cotesc brusc nebunește când ne înghițea complet întunericul era o încercare care-mi solicita maximum de concentrare. M-am aplecat mult peste volan aproape atingând cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
considerat elegant și, îmbrăcată astfel, parcă arăta mai puțin rău decât ieri, la gară. Își lustruise pantofii cu bot pătrat. Părul scurt, drept și unsuros, îi înconjura fața palidă ca de ceară, cu trăsături evreiești, ca o perucă tunsă. Ochii înguști semănau cu două așchii negre. Mă întreb, zise ea, dacă vă dați seama câtă consternare le-a produs atitudinea dumneavoastră îngăduitoare. Din nou am fost surprins. — Greșiți, am spus și apoi am continuat: Oricum n-am nici o putere. Iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu lăsați niciodată să vă scape cineva fără să plătească, doamnă doctor, am spus. S-a întors spre mine și mi-a zâmbit pe neașteptate, arătându-și dinții albi puternici, iar ochii i se făcură două fante negre strălucitoare, mai înguste decât înainte. În ceea ce mă privește, oamenii plătesc pe măsura câștigului, spuse ea. Ați dat dovadă de multă răbdare, domnule Lynch-Gibbon. La revedere. Și deschise ușa. 10 — Vasăzică, ai cam încurcat-o, nu-i așa, trișor bătrân ce ești! zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o pădure ostilă. Pe măsuță lămpile cu abajururi întunecate aruncau fascicule înguste de lumină peste colecția de cristaluri a lui Palmer, făcându-le să scânteieze din când în când în mod misterios, dar semnificativ. Antonia stătea în picioare pe covorul negru gros din fața căminului. Lângă ea, pe o măsuță acoperită cu mozaic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de a mai face puțină cafea pentru noi amândoi. — Da? Unde e? — În hol, zise Antonia. Stai acolo, ți-l aduc eu. Și am să pun ibricul să mai fac puțină cafea. Se întoarse imediat aducând o cutie lungă și îngustă învelită în hârtie cafenie și o puse lângă mine spunând: — Orhidee de la vreo admiratoare! Apoi dispăru în bucătărie. M-am uitat la cutie și mi-am mușcat buza de sus. Aveam buzele uscate și crăpate de prea mult fumat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
știam că mă uit la ea așa cum nu mă mai uitasem la nici o ființă omenească, așa cum te-ai uita la un demon. Ea mă privea din spatele măștii ei palide evreiești, cu linia gurii perfect dreaptă între buzele arcuite și ochii înguști și negri. Apoi ne-am uitat amândoi în jos la Georgie. Honor a îngenunchiat lângă ea și a început să îndepărteze obiectele pe care, în căutarea noastră, le aruncasem peste ea: hârtii, haine și altele. M-a surprins să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
hainele ei, cu pulsul palpitând Încet și regulat - ca și când, brusc, cuprins de extaz, aș fi existat separat În fiecare parte a corpului meu. Cred că destinul era ultimul lucru la care mă gândeam. Întunericul din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc cu ce se Îmbrăca Dora pe când ne Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
chiar vorbise cu Dora cu câteva zile Înainte. Poate că dacă i-aș fi reîmprospătat memoria, și-ar fi amintit. Pomeți proeminenți, păr scurt, blond Închis; aspect „nordic“. Nu atât de Înaltă cum te-ai aștepta. Mișcări lente, fatale, șolduri Înguste, Îmbietoare, glezne puternice. Semăna un pic cu... Încercam să mă gândesc la o actriță. Cu Dary Holm, poate. Dar avea un bust mai plat, niște degete divine și umeri perfect drepți. Și un dinte din față ciobit. — Bobină nouă. Sincronizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe șaua de piele și am Început să pedalez spre est. În ultimele săptămâni vremea fusese extremă, cu tunete pe un cer Întins În timpul zilei și nopți calde, pline de promisiuni și secrete. Dar noaptea aceasta străzile mi se păreau Înguste și amenințătoare. Fără să avertizeze pe cineva, oficialii orașului păreau să fi mărit distanța dintre felinare. Nimerind Între două, nu auzeam decât șaua scârțâind agasant, ca și când Întunericul ar fi fost pe punctul de a se revărsa. Ca să fiu sigur - brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bicicletă fără anvelope și boaiou. Când ne-am apropiat de ea, un cuplu tânăr se deplasă mai Încolo. Lângă roata al cărei butuc arăta ca un ochi am zărit două bobine de lemn, trei pantofi tociți de damă, câteva fâșii Înguste din piele și o roată dințată. — Mașina de masturbat a lui Bauer, ne anunță mândru Karp. În copilărie, inventatorul fusese un „velocipedist“ pasionat, care a descoperit repede că „cea mai ușoară metodă de a se elibera era să se așeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de care era sigur că sunt acolo, dar pe care un editor viclean avuse neobrăzarea să le tipărească cu cerneală invizibilă. Mi se părea cumva cunoscut, În felul În care toți savanții ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor Îngrijit. Guler din celuloid, cravată legată impecabil. Pe degetul mic de la mâna dreaptă, un inel cu pecete luci În soarele leneș de vară. În spatele vizitatorului, o femeie solidă tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că el și cu Boris erau din nou parteneri. Așa că, spre seară, am hotărât să iau tramvaiul spre Mizerie. Un sfinx, mă gândeam, ar fi un interlocutor mai indicat. Străzile care se află la nord de faimosul spital municipal sunt Înguste și murdare, cartierul de locuințe, Întunecos și răvășit. La câteva străzi depărtare există o gară care face legătura cu porturile și stațiunile de vară din nord, ar și cu destinații alese de-a lungul malului apei - locuri exotice cu nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander Knisch?“ Nasul ofițerului era scurt și gros, urechile mici și ochii Înguști, ca niște fise. — Cred că trebuie să știți. Numele meu de familie e scris pe ușă. Diels Își aprinse țigara cu un gest dibaci, zâmbi din nou, deși nu atât de jovial ca Înainte. — E mai mult pentru protocol. Colaborăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vârstă care tocmai se spăla pe mâini. — Să fiu al naibii. Tipul blond mă privi cu un dispreț amuzat. Ajustându-și expresia de pe față, Închise ușa. Tu ce vrei? Crăpătura de o palmă nu prea lăsa loc pentru ochii mei Înguști, nasul pricăjit și buzele pline. Aranjându-mi flanelul pe care-l purtam pe umeri, mi-am strâns poșeta la piept și am recurs la minciunile pe care le pregătisem În caz că bănuielile mele nu s-ar fi adeverit. — Bună ziua, am spus pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lui nu i le trimiteau În scrisorile lor codificate săptămânale. Mai erau și alte lucruri despre care i-ar fi plăcut s-o Întrebe. Ea spusese că mahalalele sunt neschimbate și el putu simți sub picioare treptele povârnite din pasajele Înguste; se aplecă pe sub cârpele colorate aninate de-a curmezișul, Își duse batista la gură să oprească mirosul de câine, copii, carne stricată și excremente umane. Voia să știe dacă Își mai amintește cineva acolo de doctorul Czinner. Cunoscuse fiecare locuitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va fi cel mai de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lumina când va veni, asta și nimic mai puțin. Mugetul scăzu și lumina reveni brusc. Dr. Czinner se afla În ușă, cu un ziar sub braț. Purta iarăși balonzaidul și ea Îi privi disprețuitoare ochelarii, părul cărunt, mustața neîngrijită, cravata Îngustă și legată strâns. Lăsă harta jos și rânji În direcția lui: — Deci? Dr. Czinner intră și Închise ușa. Se așeză pe locul din fața ei fără nici un semn de ostilitate. Știe că-l am la mână, se gândi ea, deci va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
seama că fusese păcălit. Calmul ei era ca o piele prea Întinsă. Fața Îi era roșie de emoție și ochii speriați. Părea că nu știe dacă să râdă sau să plângă. Se strânseră unul În celălalt destul de ușor În spațiul Îngust dintre locuri. — Mi-ar plăcea ca lumina să se stingă pur și simplu, spuse fata. Stătea lipită de el, iar el o atingea cu mâinile și amândoi se legănau ușor În mișcarea trenului. Nu, spuse el. — Ar fi mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aici. Nu veți găsi nimic. Când se văzu iarăși singur, se rezemă În colțul lui și Închise ochii, ca să evalueze mai bine afacerile domnului Eckman, dar când trenul părăsea Subotica, el adormise. Visă că urca scările spre biroul domnului Eckman. Înguste, fără covor și neluminate, ele ar fi putut duce la un apartament de proastă reputație din Leicester Square, nu la sediul celui mai mare importator de stafide din Europa. Nu-și putu aminti momentul când trecuse de ușă, dar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
avea de ce regreta dacă va lua de bun cuvântul omului și va pune punct investigației sale. Însemna că făcuse tot ce-i stătuse În putință și se putea simți eliberat. Se gândi un moment la Coral ca la o alee Îngustă, invitând pe cineva să intre, dar terminându-se la capăt cu un zid fără ferestre. Mai existau și altele. Și se gândi o clipă la Janet Pardoe, care semăna cu niște străzi mărginite de magazine luminate și Încălzite, străzi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Înainte, la o nuntă (nu Întotdeauna se Întâmplă așa?). Vechea mea prietenă din liceu, Jessica, s-a măritat În martie pe plaja din Anguilla. Nunta Jessicăi a fost minunată: a avut niște corturi super În stil raj1, mese lungi și Înguste acoperite cu flori roz de Bougainvillea și un grup mic de invitați care arătau ca desprinși din reviste. „Hmm, superb“, Îmi amintesc că m-am gândit În sinea mea, când am văzut că de masa mea s-a apropiat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu schița nici o expresie, devenise brusc o femeie de afaceri. Robert răsuflă zgomotos, Înclină capul Într-o parte și se uită destul de supărat la Lauren. Apoi ne-a făcut semn să-l urmăm Într-un birou din spate. În Încăperea Îngustă era un imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite cărți, casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase. Cumva, Robert se strecură În spatele biroului și tastă la un P.C. care părea antic. Pe monitor apăru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
orbitor pe chip. Pletele ca mahonul erau lăsate În valuri libere și era Îmbrăcată foarte rive gauche au weekend 1 cu pantaloni lungi din lână bleumarin, pantofi cu botul ascuțit, cu talpa dreaptă, o jachetă din piele și o eșarfă Îngustă care-i ajungea până aproape de genunchi. Arăta ca Lou Doillon 1 În ziua ei liberă. Îmi pare rău. Nu m-am putut abține să nu vin să vă salut. Sunt aici cu Pierre, spuse ea, arătând către un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
gând s-o dărâme, ca să construiască alta în loc. Un plan care o înfuriase pe Helen Hoover Boyle. — Vai, domnule Streator, zice. Nu știți ce vorbiți. Din locul în care stăm, în fiecare direcție pornește, pe câțiva metri, câte un coridor îngust mărginit de piese de mobilier. Apoi, fiecare coridor cotește sau se ramifică în alte coridoare, cu șifoniere îngrămădite unul într-altul, cu dulapuri înghesuite laolaltă. Mobilele mai scunde, fotoliile, canapelele, mesele, nu lasă privirea să ajungă decât până la alt coridor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Helen zice: — Casa cu șase dormitoare din Pender Court. Și Mona zice: — Pender Place! Pender Court e cu mâna tăiată care iese din tocătorul de gunoi și-ncepe să se târască. Întredeschide geamul mașinii și-ncepe să îndese prin fanta îngustă bărbatul și femeia rupți în bucăți. — Confunzi cu mâna tăiată din Palm Corners, zice Helen. Pender Place e cu fantoma de doberman care mușcă. Îl rog pe omul de la telefon să aștepte. Apăs tasta roșie de așteptare. Mona dă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]