853 matches
-
de fum e vie, unduiește În aer capricios, un șarpe care stă la Îndoială, să vedem pe cine va mușca cu dinții săi otrăviți; când personajul meu adoarme (deduc aceasta din absența șarpelui de fum), mă furișez către fotografie, o Înhaț și o descriu; vă desenez mai Întâi dreptunghiul ei, ca nu cumva să ne scape figura ce a fost prinsă În capcană: (Atenție! Se scanează desenul de la pagina 10!) e dintr-un material de o calitate nu tocmai bună, tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de sânge, văd sânul umflat de viață și nu căzut ca de obicei, simt arcurile șoldurilor adiind când trece pe lângă mine ațâțătoare; nu se mai zguduie casa când calcă, baletează ușor, e nimfa ce așteaptă faunul; mă reped s-o Înhaț. (sâmbătă) Ziua nu facem niciodată dragoste, căci trebuie să citesc; acum lecturez din Moby Dick tocmai pasajul În care Ahab se-nfruntă cu destinul său În pofida rezistenței celorlalți; forța aceasta demonică aureolează doar naturile ce-și depășesc limitele impuse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
bai-bai!“. Este curios că Îmi amintesc imaginea corpului ce mi se părea fascinant. (vineri) Azi Îmi cade În gheară profesorul S.V. Are o predispoziție permanentă către studente cu picioare lungi, pe care le ademenește la cercul de teorie. Acum a Înhățat-o pe V. chiar În spațiul meu de veghe; o vrăjește de mama focului, iar ea Își dă ochii peste cap, fâțâindu-și șoldurile apetisante la fiecare privire mai coborâtă a profului. „Dar bine dragă“, mă apropii eu, „ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întorceam spatele și plecam, ceea ce-o enerva În mod inexplicabil. De multe ori, se ascundea În dosul marii oglinzi, aștepta un timp până când eu Întindeam mâna să mă mângâi și atunci, brusc, scotea o mână din lateral și mă Înhăța; fiind pe Întuneric, odată, m-am speriat extrem de tare, Întrucât am avut impresia că eu cel din oglindă (adică dublul meu) vrea să iasă și să ia locul celui real. Am strigat alergând la mama și arătându-i Înspăimântat către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
încuviință extaziat din cap. - Dă-mi mie monedele. Își deschise palma pentru a-i înmâna monedele. Iluzionistul privi mâna băiatului, încruntându-se. - Unde sunt? Palma era goală. Iluzionistul, care acum râdea cu răutate de expresia zăpăcită a băiatului, deja le înhățase. Băiatul era uluit; nu simțise absolut nimic. - Acum o s-o arunc pe asta în sus... Băiatul privi spre tavan, dar subit avu un instinct care îi șoptea: „Închide palma! Va încerca să îți pună monedele la loc în mână. Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța lui și aruncă sub saltea cartoful fierbinte, sperînd că paiele umede vor absorbi aburul. Își Înhăță farfuria și alergă Înapoi În hol, ca să-și ocupe locul În fruntea cozii. Domnul Maxted Îi servise deja pe reverend și pe doamna Pearce, dar Jim Îl Împinse Într-o parte pe fiul lor. Întinse farfuria și primi o lingură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu un pumn bandajat. Cu răsuflarea tăiată, Jim căzu În șezut, pe jos, În fața chinezilor care priveau. Ținu bine cutia Spam și cartușul de Chesterfield, dar cele șase reviste Reader’s Digest de sub cămașă căzură pe iarbă și fură imediat Înhățate de țărănci. Femeile mărunte, Înfometate, În pantaloni negri, se așezară În jurul lui, fiecare ținînd o revistă, de parcă erau gata să participe la o discuție În grup despre războiul european. Price le trînti poarta În nas. Totul În jurul lui, cîmpia, orezăriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lor se află camionul japonez În care erau vreo duzină de membri ai grupului de bandiți. Vehiculul coti greoi spre o rampă Îngustă de cărămizi cenușii, care ducea de la plajă la drumul parapetului. Era Încărcat de canistre parașutate, provizii japoneze Înhățate În acea dimineață din depozitele militare din Nantao, și o colecție de suluri de saltele, biciclete și mașini de cusut furate din satele din regiunea deschisă, la sud de Lunghua. Buikul urcă rampa de cărămizi sfărîmate și urmă camionul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o bună zi. Am să-i iau pe mama și pe tata În Jawa. M-am gîndit mult la asta. — E un vis frumos... Basie Îl Împinse pe Jim la o parte. E un pilot japonez acolo - nu l-a Înhățat Încă nimeni. Basie armă pușca. Jim Întinse gîtul spre fereastră, cercetînd șirul de copaci. LÎngă stabilizatorul unui avion de luptă Zero, văzu fața palidă a tînărului pilot, pierdut printre aripi și fuselaje. — E unul din ăla „Cum-poc“, spuse Jim repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
restul vieții cu el. El a pretins că simte la fel. Apoi apare ea, iar pe mine nu mă avertizează nimeni, nici o orchestră care să cânte câteva acorduri sinistre în cheie minoră. Acum totul atârna în fața ochilor mei - fie îl înhățam eu, fie îmi era înhățat. Și eu nu puteam face nimic. Nu aveam cum să devin mai apetisantă decât Rachel sau să mă prezint cu doi copii frumușei care au nevoie de un tată. Nu puteam să mă întind goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a pretins că simte la fel. Apoi apare ea, iar pe mine nu mă avertizează nimeni, nici o orchestră care să cânte câteva acorduri sinistre în cheie minoră. Acum totul atârna în fața ochilor mei - fie îl înhățam eu, fie îmi era înhățat. Și eu nu puteam face nimic. Nu aveam cum să devin mai apetisantă decât Rachel sau să mă prezint cu doi copii frumușei care au nevoie de un tată. Nu puteam să mă întind goală pe covor și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cauciucurile umflate; în orice caz, tânjeau a fi folosite. Iar plutonierul trebuie că făcea parte din categoria oamenilor care se decid repede, căci, după ce spusese „Acum ori niciodată“, îl aud mai degrabă șoptind decât strigând: „Dați-i drumul, fiecare își înhață câte o bicicletă. Și pe urmă, țuști, dincolo...“ Obiecția mea exprimată cu jenă, dar fără nici o îndoială: „Domnule plutonier, din păcate nu știu să merg cu bicicleta“ va fi considerat-o drept o glumă proastă. Nimeni n-a râs. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca poet, s-a ridicat de pe scaun, basmul tot nu voia să se termine. Imediat s-a văzut înconjurat de o jumătate de duzină de lectori de edituri, care se prezentau ca „Editura Hanser, Piper, Suhrkamp, S. Fischer“. Ei au înhățat cele șapte sau nouă poezii pe care poetul, acasă, într-o pivniță umedă, și le dactilografiase frumos pe mașina sa de scris de voiaj marca Olivetti și pe care, datorită indigoului, le avea în dublu exemplar. Nici o foaie nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
două cești dă mate fiert și niște pilituri dă brânză. Atunci am vizionat, chiar lângă ușă, spaima spaimelor, flinta lui cu două țevi. N-o să mă crezi, da nu-mi place să stau În arsenalu care Îl umple pârdalnicu. Tomna Înhățam nescai făină să-i fac gnocchi la prânz, da don César nu a perdut timpu, care ie aur, și a făcut percheziție totală, care n-a lăsat sertar neumblat; a dat dă un clondir cu zamă d-aia albă dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să spună cu asta. Priviți afară! spuse Tina, arătând spre hublouri. Norman percepu de Îndată luminile - mii de lumini invadând Întunericul oceanului - și prima sa reacție fu un soi de teroare irațională: luminile ieșiseră din sferă și veniseră să-i Înhațe. Apoi Însă observă că fiecare luminiță avea o formă și că acestea se mișcau, zvârcolindu-se. Își apropiară fețele de hublouri, privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt câteva mii. Mai mulți, spuse ea. Cred că sunt cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cameră, dar ușa din spatele său era Încuiată. Așa se proceda Întotdeauna când erau intervievați pacienții violenți. Whittier se apropiase de Norman. Acesta avusese un moment de panică Îngrozitoare până când auzise ușa descuindu-se și trei asistenți uriași năvăliseră Înăuntru, Îl Înhățaseră și-l traseră de o parte pe Whittier, care zbiera și Înjura. Norman se dusese Întins la Îndrumătorul său, cerând să i se spună de ce fusese „lucrat“ În felul acesta. Îndrumătorul Îl Întrebase: — Lucrat? — Da, lucrat. — Dar nu ți s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nevoie de un psihiatru.” „-Apare și psihiatrul” -îi răspunde tînărul V. fericit și sterp ca o lehuză. „-Ești și tu personajul meu!” Dar tresare imediat pentru că surprinde, ca o imagine suprapusă, chipul vulturului reptilian foarte aproape de sine, gata să-l înhațe pe cînd aici, în vitraliu, păsările își iau zborul pe traiectorii năucitoare, țipînd speriate. Dincolo de sticla timpului Doctorul îl întreabă din nou: „-Tu știi de ce te vînează lumea? Pentru că ești dezertor iar ea are nevoie de soldați încolonați, să-i
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mintea ascultătorului prind contur liniile sumbru-albăstrui ale unui șir de puști (sau ale unei spînzurători, Însă În acest caz plutonul de execuție nu-și mai are rostul). Prin bubuitul percuției, eroii negativi intelectualii ce vor să mutileze țara pentru a Înhăța puterea sînt conduși pe ultimul drum de o linie melodică funebră Înfiripată la țambal. Fragmentele tropăite ale frazei de Început vor fi reluate periodic și viril de-a lungul concertului, prin sonoritățile pline ale Întregii orchestre. Citim din armoniile primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
justificarea totală, e vorba de opera unui maestru, doar n-o să te apuci acum să-i aduci tu modificări, tai cu atenție singurele lucruri care-ți purtau amprenta de copist ce-o mai ia chiar și el uneori razna, și Înhați premiul Oscar, că tot Îl cheamă ca pe băiețel. Poate la vremea aceea filmul să fi fost șocant (cu toate că nu văd de ce), inedit, lugubru. Acum nu mai e. Transpui În două dimensiuni, că n-am vrut să spun trei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
arc cumpărat de la un șmecher mexican la frontieră, chiar Înainte să zărească mașina parcată dincolo de graniță. Acolo, Într-o mașină a poliției din Los Angeles fără Însemne, erau haidamacii lui Mickey Cohen, În vreme ce polițaii din Tijuana stăteau la pîndă ca să Înhațe o halcă din marfa lui și apoi să-i arunce cadavrul În rîul San Ysidoro. De o săptămînă era tot pe fugă. Cheltuise cincizeci și șase de miare ca să rămînă În viață: pe mașini, pe ascunzători cu patru-cinci mii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
un hoț din magazine, care-și bate și nevasta, la treizeci. Poți să-i iei ca din oală. L-am văzut pe gagiu operînd la Ohrbach’s cînd veneam Încoace. Bud scoase o bancnotă de douăzeci și una de zece. Stompanato le Înhăță imediat. — Ralphie Kinnard. Blond, gras, cam la patruzeci de ani. Poartă o geacă de piele Întoarsă și pantaloni de flanelă gri. Am auzit că-și snopește nevasta și că o trimite la produs ca să-și plătească datoriile de la pocher. Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Kinnard meșterea la tabloul electric. Femeia spuse: — Pot să plec la mama? Bud goli buzunarele lui Ralphie: chei și un sul de bani. — Ia mașina și du-te să te aranjezi puțin. Kinnard Își scuipă niște dinți. Doamna Ralphie Înhăță cheile și o bancnotă de zece dolari. Bud Îi spuse: — Crăciun fericit, ce zici? Doamna Ralphie Îi aruncă o bezea grăbită și dădu mașina Înapoi, strivind renul, care Încă mai clipea. *** Avenue 53. Cod 2, fără sirenă. O mașină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
jos din mașină. — N-am chef de nici o harță. CÎți arestați avem? — Nici unul. SÎntem la primul. Atunci zi-le albaștrilor să stea locului. Stens clătină din cap. — SÎnt amici cu Brownell și vor să participe. — Nexam. E-al nostru. Îi Înhățăm, scriem hîrțoagele și facem petrecerea Între schimburi. Am trei lăzi: Walker Black, Jim Beam și Cutty. — Exley e adjunctul comandantului de tură și se cacă pe el. N-o să aprobe nici o dușcă În timpul programului. — Da, dar Frieling e șeful de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe numele Dinardo Sanchez și niște mărunțiș. Puțin. Fata zbiera de mama focului. Afară se auzeau sirenele urlînd. Bud Îl Întoarse pe Sanchez cu fața și-i trase una la boașe. — Pentru ai noștri, Pancho. Și ai scăpat ușor. Stens Înhăță fata. Bud Îi spuse: — Iubito, du-te În altă parte Înainte ca amicul meu să-ți cerceteze cartea verde. Cuvintele „cartea verde“ avură darul s-o Înspăimînte. Madre mia! Madre mia! Stens o Împinse spre ușă. Sanchez gemea. Bud Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Împreună palmele, iar Jack Îi puse cătușele cu o singură mînă. Polițaii În uniformă Își făcură și ei apariția și Începură să adune dovezile. Jack Îl identifică pe puști: Rock Rockwell, actor la RKO. Fata dădu să fugă; Jack o Înhăță. Îi luă de ceafă pe cei doi suspecți, ieși cu ei și coborîră Împreună treptele. Hudgens zbieră: — Pe Grauman’s, cît mai avem lumină! Jack Îi aranjă În cadru: doi frumușei amețiți și pe jumătate dezbrăcați. Becurile blițurilor fulgerară. Hudgens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]