908 matches
-
Luxemburg scria: "organizarea solidă și reputata disciplină a social-democrației au avut un rezultat splendid. A fost suficient ordinul cîtorva parlamentari pentru ca în douăzeci și patru de ore această masă de patru milioane de oameni să își schimbe atitudinea și să se lase înhămată la căruța imperialismului, în a cărui distrugere își găsea pînă mai ieri rațiunea de a fi". Inconstante, mulțimile sînt în mod egal și credule. Cum să nu fie? Nu știu deloc să tragă învățăminte dintr-o experiență. Trăind în imaginar
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mine... Petrache puse pachetele în buzunare, mulțumi și ieși pie ziș. Dădu să îndese șapca pe cap, îndemnat de frigul ce se lăsase, dar se răzgândi și rămase cu ea strânsă în pumn. Caii negri, lipsiți de podoabe, de parcă fuseseră înhămați în pripă, trăgeau fără chef la dricul ponosit al primăriei. În spate, doi-trei însoțitori se uitau mai degrabă stânjeniți spre trotuare decât spre îngerii scorojiți de pe acoperișul dricului, încercând, parcă, să sugereze că, de fapt, n-au nicio legătură cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mai ales cele care stau mai prost cu ratingul de țară, trebuie să se mulțumească cu firimiturile. În cazul lor, piața apreciază creditarea ca fiind mai riscantă și percepe o dobândă mai mare. E imprudent ca o țară să se înhame la rambursări de credite care depășesc posibilitățile reale ale economiei, cu atât mai puțin dacă dobânzile cresc. Cine nu vrea sau nu reușește să iasă din criză doar împrumutându-se poate încerca alte opțiuni. Nici una nu e ideală. Poate adopta
Problematica cadrului legal în contextul crizei economico-financiare actuale. In: Impactul politicilor de tip anticriză asupra economiei reale by Ioan Ciochină Barbu, Constantin Sălceanu, Andy Puşcă, Angelica Roşu () [Corola-publishinghouse/Science/1127_a_2361]
-
care l-a parcurs decât trecând necontenit prin aceste relee ale gratuității și refuzând să întrebe la fiecare pas "la ce duce un lucru". Altminteri de ce ar exista o fundație care să ne plătească pentru ceea ce facem? Iată-ne, deci, înhămați la carul fenomenologic și semănând, Cătălin și cu mine, cu doi pușcăriași care au evadat legați fiind cu un același lanț. Sein und Zeit este lanțul nostru și el ne face, ca la fiecare pas, să ținem cont de mișcările
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se bat pe rând și cu multă greutate. Ei transportă apa pe spatele catârilor la înălțimele pe cari le ocupă. Proviziunile, munițiunile și tunurile sânt aduse de boi, iar pe unde nu pot străbate aceste dobitoace turcii se zice că înhamă bulgari. Trupele cu cari au avut să lupte rușii erau nizami și trupe regulate, cari se băteau foarte bine. Cu toate astea pierderile turcilor au fost enorme, mai cu samă cu ocaziunea aruncării în aer prin o mină a cării
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se poarte cavalerește c u dânsa... 313 După ce oferise bucăți hazlii, informații și publicitate literară, în proză ori versuri, nu numai din Bârlad,, ci și din Tecuci, Vaslui, Huși, Bacău și din toată România, revista în 8 pagini, care se înhăma la „automobilul cu scrisori”, a ... dispărut! Și avea destui cititori... Care greu deslușeau identitatea celor care făceau oferta cu nume ca acestea: Florel, Scanadel, Arsumconovăț, Kri‐Kri, Zozo, Amargelett, Acid Fenic ș.a. Și‐a găsit găzduire la Tipografia D. Lupașcu
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din viața școlară, puțin din biblioteci. Populaț ia tânără nu participă nici la doza de cultură oferită de muzee (memorabilă activitatea susținută de Muzeul "Ștefan cel Mare" din Vaslui, director Ioan Mancaș) și Muzeul Vasile Pârvan Bârlad cum nu se înhamă, decât parțial, la datoria vieții: MUNCA ! * țin să atrag atenția asupra dificultăților unui asemenea demers care poate stârni cele mai vehemente reacții. Cartea "MERIDIANUL - axa Curentului Cultural Informațional" este menită să rămână, prin urmare, orice precizare a cuiva este de
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
în ilustrația de la pag. 7, se vede că Ștefăniță stă ca judecător, pe o cioată de stejar, iar nu pe butuc. Butucul este copac tăiat și așezat de-a lungul la o cioată. La pag. 11 se zice: "Să-și înhame caii la tânjale..." câte cuvinte atâtea greșeli. De ce? Pe vremea lui Ștefan cel Mare, numai boii se înjugau la plug, la car și la tânjală. Caii erau numai pentru călărit și pentru trăsuri, iar nu pentru tânjală" (G.T. Kirileanu, Însemnări
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
etnice și în afara competițiilor strict politice sau academice (Alina Mungiu-Pippidi, Transilvania subiectivă, Editura Humanitas, București, 1999, p. 110). 263 Neagu Djuvara, Cum s-a născut poporul român?, p. 10. 264 Ibidem. 265 Orașul roman este privit de pe spinarea unui măgar înhămat la o căruță cu mărfuri, așezat asimetric în partea dreaptă jos a unei străzi aglomerate (Ibidem, p. 29). În cătunul slavilor, într-un decor spectaculos, acoperit de zăpadă, câțiva bărbați se năpustesc asupra unor lupi ce atacă un om căzut
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
este caracteristic și episodul care îl leagă de tema nebuniei, deschizând astfel drumul literaturii europene a nebunilor, cu stadiul medieval al nebunului-bufon, după cum opina J. Schmidt în Ulixes comicus: "Ulise și-a pus o tichie (pileus) de măscărici și a înhămat la plug un cal alături de un bou, simulând nebunia, pentru a se eschiva de la război. Motivul nebuniei a transferat figura lui Ulise din planul direct, înalt, în planul comic al parodiei- travesti"118. Alături de acest model apare și figura lui
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
cu nerăbdare, este nevoit să facă lucruri considerate simple, dar care se dovedesc dificile pentru el. Nerjin nu este obișnuit să alerge după cai ca să-i înșeueze ori să le sară în spate, nu știe nici să încalece, nici să înhame și se dovedește neîndemânatic până și la bătut cuie. Portretul moral al lui Nerjin este dominat de o profundă interioritate, fascinantă pentru ceilalți. Îl cunoaștem pe Nerjin urmărind discuțiile pe care le poartă cu diferite personaje. Discuțiile sale cu Sologdin
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
la baza culturii europene. Părerile sunt divergente și chiar sursă de conflicte. Poate că nu e inutil să clarificăm vârtejul de idei, să obiectivăm cât de cât susținătorii acestor idei și deznodămintele acestor polemici. Perspectiva noastră Am îndrăznit să ne înhămăm la această sarcină după ce am susținut timp de treizeci de ani un curs de civilizație occidentală (la origine, suntem doctori în istorie). Acest subiect a stat, prin urmare, în centrul preocupărilor noastre și ne-am ocupat în mod constant de
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
care strigă la el: „Taci mă, nu vezi că am stins lampa” . Ținu cuțitul strâns în palmă, parcă temându-se ca să nu-l piardă, de undeva se auzi un nechezat de cal, tresări, poate era chiar calul lui rămas înhămat la căruța de strâns gunoiul, dar mergea înainte spre partea de sus a orașului unde-și avea sediul Miliția. Un afiș vechi, desprins de undeva și mototolit de vânt murdar de noroiul străzii foșni sub picioarele sale, se aplecă, îl
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nu sunt luate de pe trotuar, însă personajul despre care vorbește naratoarea, în ciuda greutății, nu așteaptă niciodată. Din pricina efortului, bărbații mor de epuizare. Aceasta este scuza naratoarei pentru discursul ținut: "Iată ce am venit să vă spun. Cine se va mai înhăma la cărucioare când ne va lichida și ultimul bărbat? Și cum vom suporta o lume fără cărucioare, o lume în care nu a mai rămas nimic? Spuneți-mi, cum?" (p. 103). Dorința de a-și păstra memoria îi caracterizează și
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
brâu un fel de tolbe, confecționate din liane împletite, în care-și țineau armele din cremene de mărimi și forme diferite, pregătite și cioplite cu iscusință, special pentru această acțiune. Pietrele, cu colțurile ascuțite, erau legate sau mai bine spus înhămate cu câte un căpăstru împletit cu sfori flexibile din fibre de plante răsucite. Învârtindu-le deasupra capului cu viteză și putere, luptătorii puteau lovi inamicul și recupera arma de la distanță de mai multe ori la rând. În mâna dreaptă, duceau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
culme, deoarece își lăsase familia fără sprijin, mânios pe faptul că nici nu știa unde se află, îi venea să urle din toți rărunchii, cu gândul că poate îl va auzi cineva și îl va trimite înapoi la câinii săi înhămați la sanie, flămânzi și lăsați de izbeliște. Fără ajutorul lui, vor murii sărmanii, sfâșiați de sălbăticiunile ce cutrieră flămânde întinderile de zăpadă în căutare de hrană. S-ar putea ca toate aceste nenorociri, să nu fie reale. Poate că l-
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
eram recunoscătoare pentru pentru omenia lor. în timp ce ne ospătam, afară se iscase zarvă mare. Câinele lătra de zor iar cineva striga cât îl țineau plămânii la cei din casă. Era moș Vasile, paznicul de la primărie care venise cu o sanie înhămată la doi cai. ,,Măi omule, n-ai văzut o domnișoară care cică s-ar fi pornit aseară de la Rebricea, de la gară spre Dănești? M-a trimis taică-su după ea.“ auzii din casă cum îl întrebă moș Vasile pe stăpânul
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
prin ciurul metodelor critice, fără a-l chema pe Dumnezeu în ajutor. Dar fondul antic continua s-o apese cu toată puterea și, în definitiv, aceeași venă este exploatată de savanții și intelectualii care, în secolul al XIX-lea, se înhamă la sarcina înțelegerii științifice a trecutului evreiesc. După genocid, în mod semnificativ, nu se vorbește despre datoria de istorie, ci despre datoria de memorie. Or, proclamarea datoriei ca atare, în ambele cazuri, de altfel, nu va fi și nu a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dispoziția publicului american 77. Marea popularitate a acestei opere ține, incontestabil, de faptul că a fost citită de evreii care voiau să reformuleze o identitate adesea ruptă de practica religioasă. Într-adevăr, ce-i împinge pe acești rabini să se înhame la sarcina traducerii? Desigur, ei sunt încă deținătorii culturii tradiționale, dar, în același timp, constatând rapiditatea cu care se pierdeau cunoașterea și practica evreiești, nu erau ei oare preocupați să le ofere coreligionarilor acces la o moștenire care începea să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cam dărăpănat unde doi boi bălțați adăstau. Rumegau leneși pentru a-și sătura foamea din mâna de fân pe care stăpânul le-o aruncase de ieri. Cu o jordie, reuși să-i urnească, încet, spre unul din colțurile gospodăriei. Îi înhămă, iar din șoproneață scoase un plug de lemn pe care îl urcă în car. Nu uită nici de baltagul atât de drag lui de care nu se despărțea nicicând. Bărbatul își făcu cruce când părăsi poarta și se puse a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
picioarele-i de omăt", trece ușoară, pe un pod, țesut de păianjeni de smarald. Ea cheamă o pasăre măiastră, cu pene de păun, la a cărei cîntare lumea rîde de bucurie. Zîna se urcă într-o luntre, la care se înhamă lebedele. Acestea "spintecă argintul apei". Zîna, fiind culcată pe jumătate, visează. Pe umărul ei cîntă pasărea măiastră. Ce feerie, ce imaginație bogată! Ce mai frumuseți de basm a văzut Mihai, pe Pîrîul Luncii, care de fapt este atît de tulbure
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
deltă; demn; deplasare; devotat; dinte; dîrzenie; dragoste; drum; drum lung; duce; durere; dus; echitații; educație; eleganță; eu; ezitare; fălnicie; femei; fermă; fidelitate; fin; frică; fuge; fuge repede; găină; gospodar; grajd; grație; greu; haiduc; Harap-Alb; hipism; iarba; impunător; iute; înalt; îndrăzneală; înhămat; jucărie; lasagna; localitate; lucru; masivitate; măiestate; măiestrie; măiestuos; măreț; măreție; mîrțoagă; mediu rural; melc; mic; mîndru; moarte; mult; muncitor; de munte; murg; mușcă; năzbîtios; neastîmpărat; noblețe; nomad; organe; pace; partener; pasiune; paște; păr; plug; popas; porc; povești; puternicie; rafinament; război
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mari, aveau mai mult de învățat și începuseră și ei să aibă deja responsabilități la munca câmpului. Mă întreceam cu frații mei însă la călărie. Mai ales pentru faptul că aveam o iapă foarte cuminte pe care tatăl meu o înhăma la șaretă de obicei. Fetița era numele ei, pentru că se născuse în aceeași zi cu mine. Fetița era o ființă credincioasă și când mă urcam călare, ea stătea cuminte și mergea la trap frumos fără să mă zdruncine. Deseori am
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
zdruncine. Deseori am mers la via de la Cernicari călare pe Fetița iar părinții mei nu erau îngrijorați din această cauză. De fapt mulți săteni mă și cunoșteau ca fiind „fata popii” și mă salutau cu bucurie. Chiar și atunci când era înhămată la șaretă, eu mergeam tot călare pe ea în loc să merg pe scaun lângă tatăl meu sau eventual unul din frații mei care o conduceau. De aceea calul este și acum animalul meu preferat. Chiar în ciuda faptului că am avut și
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
în jurul morții". Alteori, pământul, omul, sapa, păianjenii, amoeba, semințele, târâtoarele sunt în călduri, sunt în stare de efervescență. Timpul își face loc, distruge stabilitatea, timpul este cel al trecerii "(Pedeapsa"). Se înregistrează tot ce mișcă: iarba, cuvintele, ceasul, lucrurile, porii înhămați în "Herghelii infinite/ tropăind infinitul" ("Mișcare"). Ipostaza lui Don Quijote o intuim și în poemul "Concurs", în care aflăm că cel care stăpânește cel mai bine legile avântului, deoarece poartă în sine geniul înălțării, primește "și cele mai multe pocnituri în cap". Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]