4,199 matches
-
e cale lungă, deocamdată trebuie să câștigăm alegerile, nu ne culcăm pe lauri, nu credem în fidelitatea alegătorilor, aceștia se poartă ca niște curve, le plătești îți stau la dispoziție, nu le plătești îți întorc spatele și te mai și înjură ca la ușa cortului. Chiar dacă sondajele ne arată câștigători, ele spun doar jumătate de adevăr, cei care ne votează chiar dacă cineva le pune cuțitul în gât sunt puțini, grosul se poartă ca vântul pe colină, se întorc după cum le vine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
deșteaptă și ai să vezi cum curge plăcerea". Un tânăr o izbi atât de puternic cu umărul, că aproape se prăbuși la pământ. Se uită în jurul ei și nu-și amintește unde se află. Cel care a izbit-o o înjura vârtos. O ia la vale cu sentimentul straniu că a călătorit pe alte meleaguri, căutând ceva, ceva a cărui sens îi scăpa. De ce se simțea atât de nefericită? Avea un soț rafinat, care putea fi confundat cu un soț ideal
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
șorț muncitoresc, pe cap poartă un basc din stofă englezească, resturi dintr-o garderobă, cândva rafinată, trage un cărucior după ea, un cărucior plin de cutii de carton, se îndreaptă spre o țintă fixă, absentă, trecătorii o izbesc și o înjură, o cerșetoare, ea înaintează absentă, din încheieturile de la mâini îi curg picuri de sânge, Zinzin cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
greu, l-a determinat să-și înființeze întâi un atelier de reparații acasă, apoi în cadrul Cooperației de consum Vama. Ca toți meseriașii buni și căutați, lua prea multe comenzi la reparat și nu le onora la termen, oamenii bombănind și înjurând pe la geamurile casei, când se ascundea. Nu a avut copii cu Glicheria, soția sa infidelă, curtată mereu de bărbații aventuroși care aveau mai mult timp să-i ofere. A murit de cancer osos la o clinică din București, în timp ce adulterina
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
specialitatea tinichigerie, lipind prin cositorire metalele cu apă tare îțipirig), cositor și un fier înroșit în foc, învățând mai mulți ucenici arta tăblăritului, cei mai apropiați fiindu-i Mașinuță și Miți-Mihai Lupuleac zis Paulencu, colegul de clasă pe care-l înjur ori de câte ori plouă la Vama, implicit în holul meu de la intrarea în locuință. Tata m-a luat de mic la stadion, atât la meciurile de fotbal, cât și la chermeze, unde era o atmosferă de sărbătoare întreținută de orchestre locale, de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ducea la un final dezastruos, constând în căderea lanțului de pe roata dințată a butucului din spate. Atunci duceam în grabă bicicleta în ogradă și dispăream pe „șestache”, lăsândul pe unchiul să repună lanțul, ungându-se cu dohot pe mâini și înjurând de mama „bicicletelor”. Fără să mă căiesc câtuși de puțin, schimbam imediat teatrul de desfășurare a poznelor pe alte trasee, unde eram așteptat ca iarba de leac, în special de Lala și de frații Cimpoieșu, căci le lipsea creierul de la
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se trezi pe nesimțite Împins și smucit În toate părțile deodată, ca o păpușă din câlți ajunsă pe mâna unor băieți foarte răi. Începu să dea din coate și să Împingă si el, dar primi câteva lovituri În coaste, fu Înjurat și Împroșcat cu salivă. Căzu dezechilibrat si, pentru un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind și Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i cu mine. M-am trezit În casa scării, lângă lift, cu dureri cumplite În stomac și cu fața tumefiată. Se spune că Bobică, idiotul acela tembel, m-a umflat și m-a aruncat pe scară ca pe un lepros, Înjurând și lovindu-mă cu descreierare, În timp ce Creț, alt idiot, dirija Întreaga scenă, fredonând ”Simfonia destinului”, a lui Beethoven. Începe să mă cucerească vodka asta. I-am descoperit și aroma. O beau din pahar (e mai civilizat). Sorb sistematic. Sunt la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și inima rupândumi se de milă). Am Întrebat cu un calm aparent, din colțul În care mă aflam, ce se Întâmplă, de fapt? Marian s-a Întors brusc spre mine și m-a pocnit În frunte fulgerător, cu toată forța, Înjurând printre dinți. În timp ce mă prăbușeam, am auzit-o pe Melanie țipând și i-am mai văzut ochii frumoși, minunați, invadați de o mare de lacrimi albastre. Întâlniri cu Lola Jo Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se pricepea la plăsmuiri de cuvinte dintre cele mai terifiante) am pecetluit taina noastră. Astăzi, Însă, nu știu de ce... Cineva se izbi de umărul meu. Era un moșneag soios, mirosind a acru și bine hrănit cu alcool. Trecu În derivă, Înjurând chelnerița de la bar cu o voce pițigăiată („Împusita dracu, cu mă-ta-n brațe, lepra dracu...”). Lola Jo mă privea insistent. Avea un aer obosit, puțin debusolat. Am mai comandat un coniac pentru ea, dar mi-a făcut semn că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Știi că ești haioasă? - Vai, Olga, unde ai învățat tu un asemenea limbaj? N-ai fost plecată decât două săptămâni și iată ce deprinderi s-au lipit de tine! - Și încă nu ți-am spus tot, bravă ea: știu să înjur, să fumez, știu încă multe lucruri... dar unei puritane ca tine îi e greu să înțeleagă ce este viața, viața adevărată, trăită la cea mai înaltă temperatură! - Olga, Olga, îmi fac griji pentru tine. - Nu e cazul! Știi, continuă Olga
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
multe lucruri despre ceilalți, în locul indiferenței se instaurară înțelegerea, compasiunea și respectul. Apoi sentimentele începură să fie confuze. Pe secretară nu o mai deranjau privirile bătrânului, fetița a fost lăsată să apese pe butoane de câte ori dorea, iar puștiul putea să înjure de câte ori simțea nevoia. Li se părea firesc să își imagineze că sunt ultimii supraviețuitori ai unui război nuclear sau ai unei calamități naturale. Nu se aveau decât pe ei înșiși uitați pentru totdeauna în cabina liftului, și atunci se petrecu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Bea până ce nu mai știa ce-i cu el, iar acasă, îi lua pe toți la bătaie. și-i snopea, până ce cădea, ostenit. În somn. Acum, la fel, sosise acasă beat. De cum intră în curte, începu a striga și a înjura după nevastă, după soacră, după copii. Nu a răspuns nimeni atât de rapid precum a dorit turmentatul. I-a ieșit în întâmpinare Bulina, fetița de numai patru ani. Fugea către el, cu mânuțele ridicate a bucurie, strigând și ea, ceva
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se făcuse și mai strâmt, și mai arzător, încât m-am scufundai subit într-un ocean confuz unde pluteau oribile fantome. Era încă noapte când am fost trezit de gălăgia unei bande de gardieni beți, care trecea pe stradă. Se înjurau grosolan și cântau în cor: Hai să bem, Vinul orașului Rey să-l bem! Dacă nu bem acum, Când o să mai bem? Îmi veni imediat în minte că în alcovul meu era o sticlă de vin. Vin amestecat cu venin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
duce-n numai 38 de secunde sus, aproape de cer. Am mai văzut, de-aproape, Turnul Eiffel - care seara este impresionant (păcat că acolo ești agresat de negrii care vînd brelocuri cu monumentul și machete luminoase, și care uneori, chiar te-njură fiindcă nu vrei să le cumperi!); am fost Încîntat de Montmartre ( cartier Încă boem, cu pictori care te acostează, sperînd că-ți vor face portretul, cu multe restaurante mici și cu suveniruri delectabile); mi-a mai plăcut catedrala Notre Dame
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Beligan a depășit - În laudatio - sfertul de oră și, dacă nu-l chema Caramitru pe laureat, e de presupus că ar fi bătut jumătatea de ceas ...Ca să vezi! Amicul meu B. se laudă peste tot că deși spectacolul său e Înjurat pe toate drumurile, totuși, se joacă de patru luni, cam o dată la două săptămîni. Eu am un spectacol În Iași care s-a jucat doisprezece ani, apoi pe motiv de boală și dublu deces, s-a oprit. Recent, am fost
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teatru, n-avem acest privilegiu. De la director, pînă la spectator, parcă ne-ntrecem În a judeca pe toată lumea și a da zilnic, verdicte: condamnăm eroi dramatici, scriitori de teatru, regizori, actori, scenografi, muzicieni, coregrafi. CÎnd publicul nu ne aplaudă, Îl Înjurăm. CÎnd criticii nu ne laudă, apelăm la ...(alt gen de) Sfinți & Dumnezei. Teatrul e conflict. Biserica - Împăcare. Numai mona hul de la Rohia, repet, lăcrima În finalul Scrisorii pierdute, crezînd că Nae Cațavencu se Împacă cu Tipătescu, În timp ce polițaiul strigă Muzica
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
să se apuce de treabă. În cel mai fericit caz, meseriașul apare cu vreo trei ceasuri mai târziu decât ora convenită. Se poate întâmpla să-ți dea și niscaiva explicații, dar de obicei nu se produc asemenea minuni. Vine nervos, înjurându-i pe comercianții care pun pe piață numai porcării. Sosește din partea cealaltă a orașului, deoarece mare noroc ai avut! tocmai acolo a găsit cele trebuincioase. E asudat și, în consecință, tare însetat. N-ai și matale o bere, ceva? Păi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
într-o veselie", adaugă tipul. "Da, corect. Da' intelectualii citesc cărți, înțelegi? Cărți, moșule! Plus revistele alea ale lor, sanchi, de specialitate, de cultură, în care, în afară de datu' cu părerea despre cutare sau cutare chestie de artă sau literatură, se înjură toți, în funcție de gașca din care fac parte fiecare." "Aha! Deci și ăștia se înjură între ei. Mișto!" " Da. Și se înjură așa, de amoru' artii, din orgoliu, nu numai pentru bani. Oricum, treaba e că mai toată lumea de la noi, când
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Plus revistele alea ale lor, sanchi, de specialitate, de cultură, în care, în afară de datu' cu părerea despre cutare sau cutare chestie de artă sau literatură, se înjură toți, în funcție de gașca din care fac parte fiecare." "Aha! Deci și ăștia se înjură între ei. Mișto!" " Da. Și se înjură așa, de amoru' artii, din orgoliu, nu numai pentru bani. Oricum, treaba e că mai toată lumea de la noi, când se ajunge, da' chiar și mai înainte, vrea să arate că e intelectuală." " Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
specialitate, de cultură, în care, în afară de datu' cu părerea despre cutare sau cutare chestie de artă sau literatură, se înjură toți, în funcție de gașca din care fac parte fiecare." "Aha! Deci și ăștia se înjură între ei. Mișto!" " Da. Și se înjură așa, de amoru' artii, din orgoliu, nu numai pentru bani. Oricum, treaba e că mai toată lumea de la noi, când se ajunge, da' chiar și mai înainte, vrea să arate că e intelectuală." " Da, mă, fată, asta o știe oricine. Da
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
asta simt că mă scoate din minți! Ei, las' c-o să ți-o plătesc eu ție, măgăriță bătrână! Hoașcă perversă și coclită-n mizerii ce ești! Îmi dau, cât de cât, seama că sunt pe cale să fac cine știe ce prostie. O înjur în gândăcește cu pasiune, deși lexicul lor nu-i nici pe departe atât de bogat și îndesit-buruienos precum cel neaoș, românesc. Cu toate acestea, nu simt că m-aș răcori cine știe ce. Deci până una-alta, nicio veste în privința lui Dan
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
lăsa inima să se bage la combinație cu zgripțanii ăștia. Trăgea nădejde că uite, acuși, acuși, o să apară Virgil, cu cașcarabeta lui și o să iasă din impas. Se repezi iarăși la secretariat să-i dea amicului un telefon. Ocupat. Se înjură cu sârg în gând, în mod sincer autocritic: "Fir-aș al dreacului dă bou ce sunt!", zise furios, cu glas tare, bocănind pe hol cu bocancii lui cu blacheuri. "M-am tot căcat pă mine că ce-mi trebuie mie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
motorul de zdrăngăne geamurile clădirilor din jur. Apoi pornește țanțoș cu camionul de zece tone prin centrul capitalei noastre atât de europene. Intră pe bulevard ca un zmeu. Un Bentley și o Alfa Romeo frânează, făcându-i loc, șoferii acestora înjurându-l cu sârg și întrebându-se ce caută ăsta cu ditamai camionul pe aici. Văd sigla mare a ADP-ului și se resemnează. Virgil rânjește mulțumit: "Bă, baștanilor, aveți voi mașini bengaloase, da' io sunt tăticu' vostru acia!" Stăteam cu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
bidoanele albe, conținând o soluție incoloră. Unul dintre recipiente fusese golit pe jumătate. Adică din el se evaporaseră zece litri fix. Petrică se încruntă. Știa el mai bine decât orice profesor universitar de fizica fluidelor cum se produsese acest fenomen. Înjură scurt și șoptit, întrucâtva arhaic, de grijania ăluia care sfertisise insecticidul. Spuse cu un aer grav: "Nenorocit om și Anton ăsta!". După care dădu disprețuitor din cap: "Prostu' tot prost, nene! Păi cum să ciordești tu, frate, atâta dintr-o
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]