657 matches
-
până la urmă, a urca la superficialitate este un triumf. IV. O reușită a prăbușirii (...) Și nu uitați că odraslele voastre sunt revoluționare pentru că destinul lor este rezultatul lașităților voastre. Sartre Nu sunt filozof pentru că iubesc greșeala. Dacă, poate cu ochii înlăcrimați sau ironic, un om îmi povestește întâmplarea greșelilor lui de cu o zi înainte, azvârlindu-mă în indignare sau lăsându-mă perplex să mă mir, toată graba mea de a fi vrut să provoc o poveste de dragoste filozofică alături de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
văzu și, dorind să-l facă fericit, intră în vorbă cu el: - Bună! Mă numesc Marta. De ce ești așa de trist? Este seara de Crăciun și în această seară toți ar trebui să fim fericiți! Copilul o privi cu ochii înlăcrimați, suspină adânc și răspunse: - Cum aș putea să fiu fericit, când toată lumea stă lângă bradul împodobit, cu mesele pline de bucate alese, iar eu... eu nu am nici măcar unde să dorm? La mine nu a venit Moșul niciodată, deși am
Poveste de Crăciun by Violeta Sabina Lazar () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91531_a_92903]
-
făcut sau a spus, Tom nu a reușit să îl clintească din ale lui. Nu voia decât să vorbească despre Harry, ceea ce a și purces să facă pe îndelete, cu o relatare amănunțită și sentimentală a primei lor întâlniri - Rufus înlăcrimat, după ce tocmai fusese dat afară din apartamentul pe care îl împărțea cu prietenul lui, Tyrone, și Harry ieșind din întuneric, punându-i un braț pe după umeri și întrebându-l dacă îl poate ajuta în vreun fel -, după care a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
buni în urmă, când Nancy era gravidă cu primul copil, Devon. Când a aflat despre relația lui cu o barmaniță din Tribeca, l-a dat afară din casă o vreme, dar, după nașterea copilului, nu a mai rezistat promisiunilor lui înlăcrimate că așa ceva nu se va mai întâmpla niciodată. Dar, în asemenea chestiuni, vorbele nu au prea mare valoare și cine știe câte legături secrete au urmat? Din calculele lui Joyce, fuseseră nu mai puțin de șapte sau opt, punând la socoteală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
marcă rusească garantată, cum duceau pe umeri, niște bătrânei vajnici și îndurerați, ajutați de niște soldați cu caschetă, un sicriu împodobit mai frumos decât toate sicriele pe care le văzusem prin cartier. Ca să-mi redea bunul simț, o ninetistă mai înlăcrimată, cred că era madam Gina, a ținut să facă un rezumat al atitudinii mele: "Depravatule!" Eram pe drumul cel bun, carevasăzică: mă mențineam în piscul topului. Numai Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre Făt-Frumos din lacrimă, Nineta întreba obsesiv, scrutându-i pe purtătorii de sicriu: "Care dintre ei îi va lua locul?" Și după ce ninetistele au plecat cu batistele înlăcrimate, în timp ce Nineta strângea cafelele și o afurisea pe Gina, nesimțita care iar a stins, ca o țoapă ce e, țigara în ceașca de cafea, eu am întrebat de ce vorbeau ninetistele așa de frumos despre mortul de pe umerii granzilor, oare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
sfârșit, pot muri liniștit! Are cine mă moșteni!" Iar eu, care nu îndrăznisem vreodată, nici măcar în vis, să mă gândesc la faptul că i-aș putea călca pe urme, eram foarte fericit. Chiar mai fericit decât atunci când, privind către ochii înlăcrimați ai tatei, simțeam din privirile lui fericite, încă o dată, că în viitoarele săptămâni, nici chiar dacă i s-ar fi spus de la școală că am făcut mișto de luna de pe cer, nu și-ar mai fi folosit cureaua pentru a mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
șopti ea, plângând ca și mine. — Te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna. Știi asta, nu? Știu asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am râs fără nici o reținere. — Urăsc exprimarea asta. — Știu, rânji ea, înlăcrimată. Ești prea comod. Și ne-am ținut strâns în brațe, plângând, pe când ultimele fuioare de ceață se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din Bacău, proprietate a domnului Pandele Romeo, cincizeci și șase de ani, rapidist, divorțat, posesor al câtorva zeci de brevete de inventator. 4 septembrie. În lume Încep urgiile. O inexplicabilă epidemie de flatulență se abate asupra locuitorilor din Principatul Monaco. Înlăcrimați, cu nările astupate, turiștii fug la Nisa, unde dau peste o altă nenorocire: timp de o jumătate de oră, plouă cu poșete Vuitton. Parcă pentru a spori groaza, acestea se dovedesc a fi originale. România intră În noaptea polară. Președintele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grăbind pieziș pe axul ei. Din cînd în cînd coada cu vîrful ca un șumuiog, îl cîrnea către o baligă ori către o băltoacă în care își băga nasul. Probabil pentru că îi zîmbisem, dintr-o poartă, o fetiță cu priviri înlăcrimate mă întrebă: - Nenea, cînd vine tăticu? Pe gardul proaspăt vopsit cu catran se cocoțase fratele ei, ca să tragă urme cu degetul. Ținu să mi împărtășească bucuria sa: - Iote, degetul meu scrie. În cîte una din vizite treceam pe la vechea gazdă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
că-i ăsta În costum care trage primul, mai Întâi o linie, inspirată strașnic cu banii vârâți În nas, cu un deget apăsându-și o nară. Hai, așa, trage până la capăt! Ne privești apoi, preț de câteva clipe, cu ochii Înlăcrimați. Ești fericit? Se apleacă și aspiră și a doua linie, mai că stă acum să plângă, Își tot freacă nasul, Își plimbă limba În gură, și-o vâră În gât, Își șterge cu ea gingiile amorțite. E marfă de calitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași privire rănită. — Vera, eu sunt idiot ? Râdea, ochii deveniseră negri, plăcere intensă... o, intensitatea. Deci, intensitatea și râsul, râsul plăcere, prelungind, sporind plăcerea. Râsul acela viu, vital, obrazul ridat, pergamentos. — În nici un caz, răspunsese glasul ei fierbinte, venit prea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ai fi tu, noi n-am mai ști desparte Durerile de bucurii, luminile de noapte Și n-am mai ști că Dumnezeu, departe Când jeluim în zilele sihastre, Sălășluiește și lucrează în lacrimile noastre. (Autorul - vol. CINE) LITANII ȘI PĂTIMIRI „Înlăcrimat, broboane topesc în rugăciune Paharul pătimirii, să-l pot bea până la fund... Cu brațele întinse, cerșesc doar o minune, Se-nchid furtuni în suflet și-n pieptu-mi așteptând -” ( Autorul) Rugăciunea este scut și buzdugan. Pătimirea este Golgotă și Înviere. „Legionarii
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mergând pe sub copaci, în umbră. Ajunse la ghereta paznicului. În clipa aceea, mulțimea năvăli în palat, revărsându-se în încăperi și pe coridoare. — Listarius! strigă Vitellius. Dar băiatul dispăruse. Cu o lovitură de umăr, Vitellius deschise ușa cămăruței. Cu ochii înlăcrimați, privi la mobilele puține, apoi închise ușa. Împinse patul în fața ei, iar el se ghemui într-un colț, acoperindu-și capul cu mantia neagră. Rămase în așteptare, gemând. Errius Sartorius și soldații săi dărâmară ușa. Vitellius înălță capul, simțind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lui ca niște pitici. Era un fel de Dumnezeu înfierbântat, în lumea lui de slavă, strălucitoare și suavă. Azi la cimitir eu și Minel am fost întâmpinați de iarba crescută înaltă și păgân împodobită cu flori răstignite în miresme, Imnuri înlăcrimate păreau crucile cu fața brăzdată de ploi. Este vecernie și clopotul nu bate. M-am reîntors la casa lor, să mai respir aer de biserică și de omenie, Doamna va aduce dulceața aromată de gutuie. Acum stau amândoi acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
rîndul maselor, Prostituția. Textele excelent scrise, de largă respirație, cu un ritm debordant, atacînd teme esențiale, sînt splendide bijuterii. Unul dintre cele mai frumoase eseuri se numește Trei floci S.A. Ținuta grafică deosebită face ca reproducerile să se prezinte ochiului Înlăcrimat Într-o naturală stare de sălbăticie. Încercînd să relanseze interesul pentru literatura de calitate, revista transcrie scenariul de la baza răsunătorului film de succes Emmanuelle, ce continuă să ruleze prin capitală spre salivarea generațiilor de toate vîrstele. Un binevenit act reparator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-ȚI DE SLUJBA TA ÎMPUȚITĂ ȘI NU TE MAI JUCA DE-A PSIHOLOGUL AMATOR! răcnesc eu violent, iar ea se chircește la impactul cuvintelor mele și al respirației mele fierbinți și băloase, oprind brusc mașina, cu chipul stacojiu și ochii Înlăcrimați. Eu sar afară. Ea o pornește În viteză. De cum Îmi dispare din raza vizuală iau un taxi pînă acasă și mă bag În pat unde văd și mai mulți demoni cum se formează În modelul plin de vîrtejuri al tavanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
p. 140. </ref> Tudor Vianu afirma: <ref id="20"> 20 Vianu, Tudor , op. cit . , p . 269.</ref> Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o femeie frumoasă, care avea "atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri, că a trecut biruitoare. Eroul este urmărit la seminarii, controlat permanent, ca nu cumva să flirteze cu colegele. În ciuda faptului că nu simte nicio atracție pentru speculațiile intelectuale, Ela frecventează cursurile de filozofie, ca să fie tot timpul lângă soțul
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
nu-mi trebuie nici măcar o fracțiune de secundă s-o fac; mă observă atentă, Înțelege totul, râde cu dinții ei albi mușcând aerul, vine fericită către mine, Îmi ia mâinile, mi le așază pe față, mi le sărută cu ochii Înlăcrimați, mă privește intens, Își acoperă fața cu mâinile mele; e decisă să, mi le coboară pe gât, mi le strânge tandru pe lujerul gâtului ei, „Omoară-mă“, șoptește cald; eu cad În mijlocul străzii ca un epileptic, se repede, Îmi ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
august 1949, la un pas de-a fi violate. "Claude și Jean-Louis, cei doi parizieni, s-au dovedit a fi niște nemernici ordinari care au atentat la virtutea lor... Într-o seară, explică Bab, au venit săracele de ele șifonate, înlăcrimate, înfuriate, jurând că n-or să mai facă așa ceva în viața lor. Eu, mă cunoști doar, nu uită ea să adauge, nu eram deloc mirată, mirosisem imediat cu cine aveau de-a face, însă erau așa de sigure pe ele
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului. Creștinii, cunoscând atitudinea și îndemnul episcopului Atanasiu (295-373), în fața acceselor de furie convulsive ale Apostatului, îmbarcându-se la Alexandria Egiptului pentru exil îi întărea pe creștinii înlăcrimați spunându-le: Nu vă fie teamă; este un noruleț care va trece curând. Și norulețul a trecut: l-au văzut trecând soldații care luptau la Ctesiphon, în Persia. Împăratul combătea creștinismul cu mai multă liberalitate și cu mai multă imprudență
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
umilească,/ Punându-se cu noaptea,/ Spate-n spate,/ Să vadă cine-i mai înalt/ Și noaptea gingașă se-apleacă/ Spre a părea/ Egale și surori./ Nu te-apropia,/ Până te cheamă/ Sânge stângaci,/ ca să cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul soare de octombrie,/ din oul văruit cu nouri,/ Clocit în calde veșnicii,/ Pândește cumpăna din care/ Se lasă-n jos cuminte-/ Atunci/ Poți, chip de om purtând,/ Să vii!" (Așteaptă să vină octombrie). Erosul profund este redat în Cuplu, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sub influența cuvântului care ucide: "Te chem,/ Dar violent ca dintr-o rană,/ Cerneala izvorăște între noi./ Mă mai cunoși, mă mai aștepți,/ Mă mai îngădui înapoi,/ Mă mai primești din vânătul noroi?/ Mai vii/ Peste câmpii albastre,/ Mări pustii,/ Înlăcrimat și mut/ Ca să îți poți întinde/ O gură tremurată spre sărut/ Cu buze-nvinețite de cuvinte?" (Oh, trupul tău). Sentimentul iubirii este văzut, adesea, și "ca un rit nupțial, premergător contopirii cu natura morții, înțeleasă ca somn vegetal. Teritoriu neutru, somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce ochi are dragostea în așteptare". În 1972 apare volumul "Clar și singurătate". Poetul reflectează la propria-i viață. O ipostază ar fi incapacitatea de a comunica cu o lume de eden, dominat de sentimentul așteptării dincolo de margini. "O sabie înlăcrimată sunt; cel care m-a purtat/ pe frunze roșii s-a culcat să moară". Apar imagini terifiante, parcuri cu arbori intrați în putrefacție, frunze pline cu viermi sau păduri seculare măcinate de sentimentul zădărniciei. Se simte însă efortul poetului de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
semnalizata în acte. Puține femei aveau curajul să-și revendice acest drept, cum o face Madeleine Forestier. Scenă rupturii Ipostază de femeie abandonată nu este tipică pentru Pariziana. Atunci când este totuși în această situație, Pariziana Clotilde de Marelle, tulburata și înlăcrimata, își păstrează demnitatea. "Alors, elle fit un effort, un grand effort pour être digne et fière..." [Maupassant, Bel-Ami, p.167]. Mai mult decât atât, ea are inteligență, forța și capacitatea de a recunoaște că, în linii mari, Duroy face ceea ce
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]