2,895 matches
-
-un sertar mă schimb și gândurile mi le șterg, le strâng apoi în coc regal, îi cer și-mi dă fărâma de culoare ce-i trebuie obrazului, pe pleoape las creionul s-alerge către tâmple iar la final cu degetele înmuiate-n roșu pe buze m-odihnesc și Soarele-l aștept să plecăm iar în viață la casa lui din nou sunt Cleopatra. Referință Bibliografică: La casa lui / Gabriela Blănariu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2028, Anul VI, 20 iulie
LA CASA LUI de GABRIELA BLĂNARIU în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366608_a_367937]
-
o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat. Mi-am înmuiat degetele în cremă și-am început operațiunea. Mai întâi i-am mângâiat spatele, apoi am trecut la sâni, am coborât ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366666_a_367995]
-
-un sertar mă schimb și gândurile mi le șterg, le strâng apoi în coc regal, îi cer și-mi dă fărâma de culoare ce-i trebuie obrazului, pe pleoape las creionul s-alerge către tâmple iar la final cu degetele înmuiate-n roșu pe buze m-odihnesc și Soarele-l aștept să plecăm iar în viață la casa lui din nou sunt Cleopatra. Citește mai mult La casa unui mac m-adăpostesc în serile când plouă,acolo-ntotdeauna mi-e ușa
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
curate-ntr-un sertarmă schimb și gândurile mi le șterg, le strâng apoi în coc regal,îi cer și-mi dă fărâma de culoare ce-i trebuie obrazului,pe pleoape las creionul s-alerge către tâmpleiar la final cu degetele înmuiate-n roșu pe buze m-odihnescși Soarele-l aștept să plecăm iar în viațăla casa lui din nou sunt Cleopatra.... XVII. MĂ VREAU,IUBITE,ÎNAPOI,AȘA CUM ERAM ÎNAINTE DE TINE, de Gabriela Blănariu , publicat în Ediția nr. 2025 din 17 iulie 2016
GABRIELA BLĂNARIU [Corola-blog/BlogPost/366644_a_367973]
-
cât a trăit, tatăl său a fost nedrept și crunt față de el. Până să se întâmple a doua oară Albert fusese fascinat de istorioarele și povestirile, pline de învățăminte și pilde, spuse de Mitru. Dacă îndărătnicia de acum s-ar înmuia și pentru o fracțiune de secundă, și-ar face loc amintiri calde, duioase Albert ar plânge, ar plânge... A mai avut o singură șansă să verse măcar o lacrimă ; la coborârea Mitrului în mormânt. A simțit, chiar, nevoia să plângă
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
aparatul de ras, cana cu apă, pasta de ras, prosopul și ligheanul de aluminiu... tataie se așază pe scaun în fața mesei din dreptul ferestrei care dă spre grădina din fața casei... își pune ligheanul cu apă pe picioare, își potrivește oglinda... înmoaie pămătuful și îl trece o dată pe toată barba... apoi întinde pasta de ras pe toata fața (uneori mă moscolea și pe mine: cât de deosebit mi se părea mirosul acela, parcă venea din alte lumi)... cu gesturi calculate trece lama
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
simțeam până în ultimele capilare: erau aceleași senzații plăcute ca în curtea bătrânilor sau a vecinilor când ne lăsam furați de poveștile citite, călărind Rosinante și purtând tot felul de coifuri... iar finalul piesei era un gest calculat, simplu, de a înmuia pămătuful în ligheanul de aluminiu, de a îmbălsăma barba cu spuma albă și apoi de a trece lama de-a lungul, de-a latul și în răspăr pentru a lăsa acel chip limpede, senin... la urmă rămânea privirea: tandră și
BACIYELMICĂ... de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365646_a_366975]
-
tine. Nu te-ai îngrozit nicio clipă că te afli în brațele unei făpturi ce trăiește la granița dintre două tărâmuri, cel al vieții și al morții! Este pentru a doua oară, după mama mea, când sentimentul cast al iubirii înmoaie inima unui vampir și se îndrăgostește nebunește de o făptură umană. Referință Bibliografică: XX. PRINȚUL MISTERELOR (Urmașul lui Dracula) / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1532, Anul V, 12 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ion Nălbitoru
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
2012 Toate Articolele Autorului nu-i așa că... dacă te-aș privi de la tălpi până la creștet și... te-aș dezbrăca din ochi și... te-aș mângâia cu gândul și... dacă ti-aș spune: „te iubesc!„ nu m-ai ucide cu zâmbetul înmuiat în cântecul de lebădă? Referință Bibliografică: nu-i așa? / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 713, Anul II, 13 decembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
NU-I AŞA? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365735_a_367064]
-
spre Sfântul Petru și zâmbi: - Petre, haide să adunăm o grămăjoară de lut din malul de lângă drum! După ce munciră ei o bucată bună de vreme și terminară de adunat lutul, Sfântul Petru cără apă de la fântâna din apropiere și-l înmuie bine, apoi Dumnezeu se apucă să modeleze un pui de animal cum nu mai făcuse niciodată. Își aminti de spusele copilului și-i făcu trup de zebră, cap asemănător cu al calului, coadă de leu, urechi de iepuroi și-l
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
neatent și continui cu plângerea mea: Alteori, așezat pe Banca de la Statuia din parc, contemplu Havuzul ce-mi pare coborât din Tabloul măiestrit de Iconarul vindecat de spaime și nefericiri într-una din Zilele Babei. Revenit acasă, îmi potrivesc Ochelarii, înmuindu-mi tocul în Călimara cu cerneală simpatică, încercând să-i fac nemuritori pe cât mai mulți aflați în viața mea: pe Santa Barbara, pe Lingurarul îndemnând la credința în Domnul, pe Cartoforii pedepsiți de propria-le patimă, pe Îngrijitoarea dăruită celor
NON MULTA, SED MULTUM de ANGELA DINA în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366183_a_367512]
-
tufiș țepos cu frunză rară ce leagănă un cintezoi pleoștit de arșiță de-afară, ce ciripește-n limba lui: „Hai vino, vino... primăvară!” „BRAZIL” - ARMONIE ASIMETRICA „Brazil”, frumoasa frumoaselor, muzica și dans, ritm îndrăcit de samba „Brazil”, frumoasa frumoaselor, trupuri înmuiate în soare și în șocolata topită. „Brazil”, sărăcie și durere, curg lacrimi pe obrazul tău... se varsă în oceanul cald pe țărmul de smarald Copacabana Atâta lumină pe cocioabele tale Atâta soare pe sordidele favele Străluce în ferești pe ritmul
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
Articolele Autorului Mă las robit de liniște-n odaie Și mă cufund de voie în lectură Aleg ținuturi unde-și petrecură Conquistadorii vremea în războaie Un țârâit de greieri noaptea cură Din tavane amintind a ploaie Și lucrurile împrejur se-nmoaie După o neștiută partitură Această investiție aparte Și susurând duios ca o vioară Recordurile lumii le doboară: Doar să-ntinzi mâna și să iei o carte: Și-n schimbul tristelor firide, O altă lume-atunci ți se deschide! Referință Bibliografică: Mă
MĂ LAS ROBIT de ION UNTARU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361720_a_363049]
-
polic... și Ana nu mai putu continua explicația plecării ei urgente din timpul serviciului, că bărbatul ce stătea cu spatele la ea, se ridică și se întoarse cu fața. Era Viorel Calistrat, în carne și oase, cum se spune. Anei i se înmuiară picioarele și i se tăie răsuflarea. - Sărut mâna, domnișoară. Îmi face o deosebită plăcere să vă revăd. - Da..., dar... cu c... e ocazie la noi...? - Domnul profesor a venit la noi să ne facă o propunere de colaborare, sări Ivașcu
ZBORUL DIN CUIB de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361615_a_362944]
-
Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - UN NOU ANOTIMP Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Când mi-a înflorit un nufăr alb pe sân nu am știut că palma ta cânta Vivaldi cu degetele înmuiate în ploile unui anotimp nedefinit Eu eram sub ninsorile unei ierni încuiate într-una din camerele inimii tale nu m-ai simțit când mi-am ascuns suspinul după ușa atriului stâng Și nici eu nu ți-am auzit răsucirea la
UN NOU ANOTIMP de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351818_a_353147]
-
dar poemul sublima simfonie a aerului sărutat de trestii cand luna coboară pe marginea timpanului în taina adâncă a unei inimii nu iți spun nimic simpla adiere cântecul furtunii ori briza pe care marea o așază între catrene nu te înmoaie păianjen de pământ doar sângele doar sângele Referință Bibliografică: Odă sângelui / George Adrian Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 771, Anul III, 09 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Adrian Popescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ODĂ SÂNGELUI de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351864_a_353193]
-
uitați-vă ce bărbat frumos și voinic are mama aici! Și s-a ridicat pe vârfuri ca să-și sărute bărbatul pe obraz. Cât erau ei de duri, câte cazuri analizaseră, câte dosare citiseră, câți deținuți periculoși văzuseră, acum s-au înmuiat într-atât de tare încât le-au dat lacrimile. Matahala de Costică și-a făcut o cruce, mulțumind lui Dumnezeu că i-a adus în casă un doctor așa de priceput și plecă repede spre beci. Nea Ion, mai galben
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Am pus vârcolacii să muște depărtarea dintre noi luna s-a supărat și a aruncat în mare cu trandafiri roșii sângerează cerul Pescărușii tăi cuminți își înmoaie aripile și se trezesc în mijlocul nopții femei cu zborul însângerat eu sunt undeva cu aripile strânse legate de gândul tău păpușarul pașilor mei Luna-i geloasă își cheamă demonii înapoi bat clopote în ceruri tremură ceara pe lumânări roșie peliculă
PĂPUŞARUL PAŞILOR MEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352011_a_353340]
-
imprimeuri de cocori în zbor și se așeza confortabil în salonul japonez, pe pernă înaltă, brodata cu flori de cireș, lângă măsuța de ceai, încercând să revizuiască proaspetele contracte. Strecura mecanic între buze câte un biscuite de orez, care se înmuia delicios cu fiecare gură de ceai aromat, în momentul în care auzi gong-ul, sunetul profund care înlocuia soneria de la intrare. Privi ceasul. O oră teribil de nepotrivită pentru o vizită neanunțata. Își adună marginile halatului, lega cordonul și își
(I) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352228_a_353557]
-
ce bun era laptele proaspăt muls alături de o imensă felie de pâine cu magiun de-o șchioapă pe ea. Tot acolo, în sat, am căpătat lecția de căpătâi a vieții de la un preot Luteran. În săptămâna patimilor cerul plângea de înmuiase la propriu tot pământul. Vineri cerul s-a luminat iar soarele a strălucit voios. Și sâmbătă la fel, suficient ca să usuce brazdele. În Dumineca Paștelui tot poporul (votant, nu știu de ce asociez întotdeauna aceste două cuvinte) în strai de paradă
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]
-
din 08 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului neputință Un ciob din oglinda sufletului meu îți trimit și ție ca să privești lucirea din el. și curcubeul ce s-aprinde în prag de-nserare. Ia-l și dezmiardă-l cu degetele tale înmuiate în rouă de lună și-adoarme-l la piept în cântec de zori. Când mă voi trezi stelele ochilor tăi mă vor privi cu lacrima pentru ce a fost dat să fie doar vis și voi pleca cu mâinile pustiite de tine
NEPUTINŢĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352375_a_353704]
-
nu se astâmpără și ne dă lecții cum ia stat în atâtea alte dăți în obicei. Cu toții la unison se rugară stăruitor la zei să se îngrijească de sufletul său. Văzându-i cum îi podidiră lacrimile pentru el I se înmuie inima. Vă iert că m-ați ucis din prea mult dor de casă! Deodată privind la drapelul arborat deasupra capului i se păru că șoimul brun-auriu se desprinde de pe pânză și se pogoară spre el. Întinse mâna să-l apuce
RUGUL de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352367_a_353696]
-
colectiv, nu a avut altă alternativă decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. De fapt nu a fost nicio semnătură pe cererea de aderare la gospodăria colectivă, ci doar un deget înmuiat în tuș și apăsat cu forța de milițian pe hârtie. Tata nu era analfabet pentru a semna cu degetul, avea cinci clase și era epitropul bisericii, deci avea și cunoștințe de contabilitate. L-au forțat autoritățile de atunci să apese
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350572_a_351901]
-
cu mâinile, într-un gest al cărui farmec îmi este imposibil să-l descriu și, cu ochii în ochii mei, începu un sărut, întâi ușor și tandru, apoi cu patimă... Simțeam că nu mai am aer... picioarele mi s-au înmuiat... Am rămas fără replică și încercam să fac față situației. Am răspuns cu sărutări dese pe buzele cărnoase, dulci și aromate, coborând pe gâtul dezgolit și m-am jucat cu lobul urechii drepte, mărunțindu-l între buze, apoi cu vârful
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
acuși răsare soarele!" și eu fugeam șchiopătând după el iarba se culca pe spate ca niște soldați secerați de gloanțe trezind greierii din somn în urma noastră răsăreau brazde ca niște morminte soarele a uscat totul coasa nu mai tăia roua înmuiase iarba ca o lacrimă o inimă de piatră... TRECUT-AU ANI, N-OR SĂ MAI TREACĂ! Trecut-au ani și-or să mai treacă Pe-acest pământ de osândiți. Un om se naște, altul pleacă Și cât trăim suntem grăbiți
DOR DE ŢARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 118 din 28 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350818_a_352147]