3,289 matches
-
Condițiile din Italia nu i-au permis lui Verdi și libretistului sau, Salvatore Cammarano, să redea fidel mesajul piesei lui Schiller. Numele scriitorului german era de altfel la Neapole împroșcat cu noroi. Monarhul local, a cărui nume era Ferdinand, se înrudea cu Ludovic al XVI-lea trimis la ghilotina de aceeasi revoluționari care adorau creația lui Schiller și care îl desemnaseră pe scriitorul german drept cetățean de onoare a noii Republici Franceze formate în 1792. Eroul principal a fost prompt re
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
animale domestice; toate își au originea în flora și fauna sălbatică. Crearea de noi soiuri de plante și rase de animale mai productive și mai rezistente la diverși factori abiotici și biotici este posibilă numai dacă vom proteja speciile sălbatice înrudite cu acestea (Mohan Gh., Ardelean A., 1993). Cunoștințele referitoare la aspectele bio și ecodiversității, ce reflectă în esență particularitățile mediului, au caracter interdisciplinar prin esență. Tendința de a gândi educația ecologică în termeni specifici științelor naturii se datorează interesului mai
MODALITĂŢI DE REALIZARE A EDUCAŢIEI ECOLOGICE by NICOLETA DURBACA () [Corola-publishinghouse/Science/1738_a_92268]
-
goyești, viața de familie a profesorului devine un infern, iar, iar ființa lui e supusă unei devastări catastrofale. Peste toate acestea, piesa lui Const. Popa, în întregul ei, e o amplă metaforă a agresiunii și ocupației în general. Ea se înrudește direct cu un text al lui Max Frisch "Biederman și incendiatorii" iar în ceea ce privește cheia tratării, precum și unele propuneri și soluții strict dramaturgice amintește de Bulgakov, de Eugen Ionescu și de alți autori de teatru al absurdului. Spectacolul realizat de Dan
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Din clipă-n clipă altfel pică / Când uliu și când rândunică / Nu-și știe ceasul anotimpul.” Schițată în linii mari, copilăria abia trecută este rechemată uneori patetic, cu vagi urme din imagistica tradiționalistă, copleșite însă de savoarea încrâncenată a clipei, înrudită cu maniera lui Tudor Arghezi (poet prețuit, de altfel, de A.). Predominantă este trăirea condiției contradictorii, considerată esență a feminității. Totul este însă spus parcă în glumă, cu un aer de frondă juvenilă, destinată să oprească alunecarea în melancolie. Versurile
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
cu totul autentică. Îndărătul ei se află bucuria prezentului, susținută de gratuitatea sentimentelor cuprinse într-un joc detașat. Umorul și ironia răstălmăcind clișeele culturale premerg uneori gesticulația lirică din poezia lui Marin Sorescu. Pentru A., poezia reprezenta o detașare explozivă, înrudită cu patosul pe care l-a avut „unul Serghei Esenin” - ideal de gratuitate irumptivă provocată de umorile adolescenței, ce nu pot fi înțelese și apreciate decât prin delimitare de lasciva interiorizare a versurilor Mariei Banuș. SCRIERI: Zilele babii, cu desene
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
, Emanuel (20.II.1870, Pitești - 1949, București), dramaturg. Este fiul moșierului Nicolae Antonescu și al Zoei Antonescu (n. Micescu), înrudită cu familia Brătianu. După primele clase gimnaziale de la Pitești, trece la Liceul „Sf. Sava” din București, tot aici urmând Facultatea de Drept. În 1897, își susține doctoratul la Berlin. Profesor de drept civil la Iași, apoi la București, unde, din
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
periodice scoase de Cipariu în 1847 și 1848, „Organul luminărei” și „Organul națiunale”. Elementul esențial al programului editorial este acțiunea de unificare a limbii și ortografiei. Se preconiza studierea istoriei limbii române, a ortografiei, gramaticii și lexicologiei. De asemenea, științele înrudite cu filologia, mai ales istoria și geografia, constituiau un obiectiv al preocupărilor științifice ale lui Cipariu. Literatură nu se tipărește, cu unele excepții, precum poezia Imnul creațiunii de I. Heliade-Rădulescu, apoi o adaptare în limba română a celebrei Stabat Mater
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
apologia ideilor progresiste și o tendință net reacționară”1. Prin ultimele sale romane, Dickens propune Europei un nou tip de erou dandy: ratatul, marginalul neliniștit, Însă stoic În fața dezastrului, tot mai departe și de aristocrație, dar și de filistinismul burghezilor, Înrudit cu boema și, cu toate acestea, păstrându-și amprenta distinctivă. Cine citește atent Casa groazei sau Timpuri grele poate Înțelege mai bine adevărul acestei constatări. Dandy-ul artist tc "Dandy‑ul artist " Cum a apărut acesta? Sartre conturează destul de limpede
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
studii, romane, drame) pentru supremația artei În raport cu viața, pentru transformarea artei Într-o nouă religie Îl apropie de toți estetizanții epocii la care ne referim. Iar modul de a trăi „la extreme”, plasat de mulți contemporani la granițele patologicului, Îl Înrudește cu marii damnați satanici ai vremii. După cum publicului român Îi rămâne foarte puțin cunoscută opera lui Csáth Géza (1887-1919), autor pe care criticii, dar și editorii maghiari Îl redescoperă azi cu Încântare. Personalitate excentrică, prozatorul narcoman e acceptat rapid În
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aici lista fiind, practic, echivalentă cu „Top 10” al marilor creatori, de la Yves Saint-Laurent la Jean-Paul Gaultier, de la Versace la Gucci sau Ungaro), dar și a sportului (David Beckham, de pildă) sunt cvasidandy. Ei au doar o trăsătură-două care Îi Înrudesc cu dandysmul: eleganța sau excentricitatea sau homosexualitatea sau un tip de marginalitate asumată. Așadar, dandysmul se perpetuează numai fragmentar, parțial, fără consistența și forța de șoc a mișcării din jurul unui Brummell ori măcar Wilde. Nu credem că orice tip șic
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În tranșeele modei, mai exact pe treptele redacției, În 11 iunie 1903, aducând cu sufletul la gură un reportaj de la balul din ajun? Nimeni altul decât fiul lui Iancu Văcărescu. Cu o genealogie ilustră, bunic - Alecu Văcărescu, unchi - Enăchiță Văcărescu, Înrudit cu marile familii Ghica, Bibescu, Brâncoveanu, Cantacuzino, Șuțu, ba chiar, după mamă, legat direct de Maria-Theresa, Claymoor e notoriu În Înalta lume bucureșteană. Luându-și-l drept ghid În anul 2000 pentru o rubrică „de moravuri bucureștene vechi” din Ziarul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
libertăți. Prin obligații mereu reînnoite, Își maschează propria-i prăpastie: e dandy mai Întâi din frică de sine: e askezis-ul Cinicilor și al Stoicilor. Să notăm că dandysmul, prin gratuitatea sa, prin libera situare a valorilor și a obligațiilor, se Înrudește cu alegerea unei Morale. Se pare că, pe acest plan, Baudelaire și-a satisfăcut acea transcendență pe care o descoperise În sine de la bun Început. Dar e o satisfacție trucată. Dandysmul nu-i decât imaginea ștearsă a alegerii absolute de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
financiar-monetare, Întâlnim un serviciu (produs) de bază și dezvoltări sau variante ale acestuia, de multe ori, negociate direct cu clienții. În termeni strict științifici, prin gamă de produse sau servicii, Înțelegem acea categorie de bunuri materiale sau imateriale, care se Înrudesc prin destinația lor În utilizare și prin caracteristicile esențiale asemănătoare, privind natura serviciilor, tehnicile și tehnologiile utilizate, nevoile pe care le satisfac etc. Dezvoltările unui serviciu de bază formează gama de servicii, definită prin ansamblul serviciilor și modul lor de
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
colinde sau În cântecele de cunună sau, pe un palier simbolic mai complex, cele implicate În acțiunea ursitoarelor de a defini, prin formule magice, destinul nou-născuților (vezi V. Bălteanu, 2001, pp. 188-189; P. Caraman, 1983, pp. 33-48 etc.). Incantația este Înrudită cu alte forme de acțiune prin cuvinte asupra lumii Înconjurătoare: invocarea („cuvinte sau seturi de cuvinte care generează o comandă, eficientă prin chiar faptul pronunțării ei” - B.B. Piña Chán, 1987, vol. XIV, p. 1), prin care sunt chemate anumite puteri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
traduction de Philippe Loubière et celle de Ștefana et Ioan Pop-Curșeu pour saisir la modification de la voix du texte engendrée par l'emploi de la majuscule : În cer te-ai închis ca-ntr-un cosciug. O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea, decât cu viața, mi-ai vorbi. De acolo unde ești, din pământ ori din poveste mi-ai vorbi. În spinii de-aici arată-te, Doamne, să știu ce aștepți de la mine. Ori nu dorești nimic ? (Psalm) (Blaga, 2010
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Populațiile migratoare pe teritoriul Daciei după 275 Timp de un mileniu (secolele III-XIII), în spațiul carpato-danubiano-pontic, s-au perindat douăsprezece seminții, cele mai multe fără a influența evoluția societății locale. Sarmații Făceau parte din ramura vestică a populațiilor iraniene și erau strâns înrudiți cu sciții. Istoria lor cuprinde 11 secole și este împărțită în patru perioade: 1. sec. VII-IV a. H. 2. sec. IV-II a. H. 3. sec. II a. H.I d. H. 4. sec. IIIV d. H. Ne vom referi, în continuare, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
înfrângerea suferită în bătălia de la Nedao. Apoi, hunii se risipesc și dispar treptat ca popor din istorie, rămășițele hunice ce au supraviețuit s-au reîntors în stepele din nordul Mării Negre, unde cu timpul se vor contopi cu bulgarii de pe Volga înrudiți cu ei. Pustiirile provocate de huni au fost de mari proporții, necunoscute până atunci în Europa, multe orașe au fost literalmente distruse, fiind refăcute abia sub Justinian și mulți oameni au fost uciși sau luați în robie. În regiunile aflate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Prin urmare, obștea (ginta) primară (de sânge), în care fiecare familie stăpânește un lot separat (I. Nestor), se destramă pe familii și devine obște sătească (teritorială). Însă, în realitate, obștea la români a rămas întotdeauna gentilică, adică membrii ei erau înrudiți (rude de sânge), întemeiată pe rudenie. Astfel, satele de moșneni și răzeși oameni liberi și, în general, comunitățile țărănești au, în istoria românească, un eponim, moșul, din care provine toată populația satului sau anumite cete din el (ceata de neam
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
gardă protectoare la Dunăre împotriva "hunilor" (avarilor). Dar Procopius, așa cum am văzut mai sus, pune numai de pe la 527 înainte începutul năvălirilor săvârșite de "huni (avari), slavini și anți". El prezintă luptele duse împotriva slavilor, încă sub Justinian, de Germanus, general înrudit cu familia imperială, dar "geții" năvălitori despre care vorbește Procopius, la 517 și 530, erau de fapt slavi, dacă nu cumva călăreți avari. Pătrunderea lor are loc pe la Ulmetum și Aldina, prin Sciția Mică. Iorga adaugă detaliul că despre"prădăciunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la bulgari de stat etnic, de concepții aduse din Asia, este anacronică, imposibilă (Iorga). Bulgarii erau un popor de neam turcic, ca și hunii și avarii, după cum spune Jirecek, în Geschichte der Bulgaren ( apud Xenopol, I). Ei sunt, de asemenea, înrudiți cu chazarii și ciuvașii. Provenind din Asia Centrală, ei locuiau între Volga și Marea Caspică. În secolul al IV-lea, bulgarii apar în teritoriul dintre Marea de Azov și Marea Caspică. Ei constituie, în secolul următor, la nord de Caucaz, o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
organizare politică și militară impunătoare. Precum odinioară sciții, hunii sau avarii, bulgarii erau întemeietori de imperii, în întinsele stepe ale Asiei Centrale. Astfel, trebuie s-o subliniem, bulgarii nomazi (proto-bulgarii) erau de neam turcic, ca și hunii cu care se înrudeau îndeaproape. Limba lor, atât cât a supraviețuit până la noi, era asemănătoare cu a ciuvașilor, neam turcic care trăia pe valea Volgăi. În secolul al VI-lea, bulgarii s-au despărțit în două: o bună parte a lor s-au închegat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în primele secole ale mileniului I ocupau un teritoriu întins din nord-estul Europei și nord-vestul Asiei. Patria de obârșie a popoarelor fino-ugrice se afla între Volga și Munții Urali sau între acești munți și fluviul siberian Obi. Limba lor se înrudește cu aceea a finlandezilor, estonilor și laponilor. Numele lor național (etnic) așa cum se numeau ei înșiși este acela de maghiari, după denumirea unui trib și înseamnă "oamenii (fiii) pământului", "puternicii", "stăpânii". Germanii, romanicii și bizantinii i-au numit unguri, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri, care nu-i dădeau ascultare, conform vechilor cronici ungurești. În fruntea voievodatului de la sud de Someș, condus înainte de Tuhutum, se afla acum Gyula ce stăpânea în partea centrală a Transilvaniei, înrudit cu Ștefan, unchiul său. Împotriva acestuia pornește noul rege: "În anul 1002, conform cronicilor, fericitul rege Ștefan a prins pe ducele Gyula și l-a adus în Ungaria, iar toată țara lui, întinsă și bogată, a unit-o cu regatul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
originile românilor urcă până la ctitorii lor, Traian și Decebal. Geto-dacii sunt elementul etnic de bază care a participat la alcătuirea poporului român. Ei aparțineau marelui neam al tracilor, de sorginte indo-europeană. În secolele VIII-VI î. H., geto-dacii și moesii, înrudiți cu ei, s-au desprins și alcătuiau ramura nordică a tracilor, constituind populația autohtonă a spațiului carpato-dunăreano-pontic. În teritoriile întinse ocupate de geto-daci au pătruns, în decursul veacurilor, și alte etnii, cum au fost sciții iranieni (agatârșii), coloniștii greci, celții
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
prezintă deosebiri remarcabile de la o limbă la alta, ce constituie o prăpastie între albaneză și română. El spune: "Cea mai mare deosebire între română și albaneză este din punct de vedere al accentului, acesta se pierde cel mai greu. Sunt înrudiți românii cu albanezii, mai mult decât cu italicii ori celții, dar înrudirea este foarte îndepărtată. Sunt asemănări morfologice și sintactice între cele două limbi, ce ne-ar îndreptăți să stabilim o apropiere, însă deosebiri mult mai mari ne obligă să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]