1,233 matches
-
o „grilă“ teologică. În al doilea rând, diviziunea presupune faptul că cei doi poli ai relației (teologicul și politicul) sunt constituiți auto nom și se sus țin, apoi, prin mecanisme de traducere. De aici și modul în care autorul explică înrudirea dintre diferitele demersuri, de exemplu modul în care scenariul juridic poate să treacă „sachlich-sys tematisch“ în cel instituțional. Un alt tip de demers sugerează însă o abordare alternativă a relației teologico-politice. J. Taubes, de exemplu, afirmă că „teologia a apărut
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
chip anume în istoria personală: „hotărâtoarele“ bănci din Tiergarten (entscheidenden Tiergartenbänke), cum le numește surprin zător Benjamin, drumurile spre școală, cafenelele, locurile de întâlnire ale Deutschen Jugendbewegung, casele prietenilor colorează spațiul urban, fără a-l transforma într o fantasmă individuală. Înrudirile dintre locuri și clădiri diferite sunt „auten tificate“, au permanența pe care experiența urbană o asi gură prin raportarea lor la memoria colectivă, involuntară. Un alt „ghid“, de data aceasta stihial, îi revelează copilului Walter metafizica spațiului urban, ontologia lui
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
în mod explicit, pentru a o păstra, mai apoi, în fundalul amintirilor sale: cea a luminii. Regimul diurn al orașului, cum am mai amintit în treacăt, este asociat cu caracterul său tehnic, instrumental. Poate fi vorba și de o tradițională înrudire metaforică a motivului luminii cu cel al rațiunii, dar și de un motiv care ține de arta fotografică: acela că supraexpunerea unei imagini, abundența de lumină, face ca detaliul să nu mai fie vizibil, totul devenind egal, indiferent între cadrele
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de gas este unul dintre personajele a căror dispariție marchează începutul dezvrăjirii lumii urbane. În același timp însă, el marchează un punct de inflexiune al memoriei, o fantasmă aparte a orașului în care formele obiectelor încă mai puteau găzdui similitudini, înrudiri magice. Benjamin trimite la aceste similitudini într-un text nepublicat din 1933, Zur „Lampe““. Lampa cu gaz este mobilă, poate fi purtată prin cameră, spre deosebire de cea electrică, țintuită de cabluri și contacte electrice. Aparent un amănunt fără semnificație, acest fapt
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
precum flaneurul, colec ționarul, peticarul sau povestitorul o scoate dintr-un registru pur teoretic, abstract. Similaritățile textelor pot fi mai ușor sesizate, odată ce ele nu mai sunt gândite după distincția, demult denunțată ca artificială, dintre filozofie și literatură. La început, înrudirile textelor survin cu precădere la nivelul imaginilor. Ruinele Bucureștilor sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o mână pe sân, indiciu senzual direct, femeia zâmbește, iar acest zâmbet purtător al unei lascivități deconcertante se însoțește cu teroarea, craniul triunghiular, terifiant al reptilei, așa cum corpul acesteia se află alături de corpul șarpelui într-un acord perfect care sugerează înrudirea celor două naturi. Șarpele simbolizează păcatul originar travestit în putere malefică incorporată la nivelul sexualității feminine pe care o desemnează simbolic. Scenariul decadent nu le mai asociază doar în plan formal, așa cum mărul sugerează de o manieră gingașă acordul dat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a respins credința într-o creație separată a speciilor numai deoarece a putut stabili că este incompatibilă cu multe constatări despre fapte. Din aceleași motive a respins el și susținerea că omul ar fi o ființă cu totul aparte, subliniind înrudirea lui cu mamiferele superioare. Este vorba de afirmații care pot fi controlate - confirmate sau infirmate - prin raportare la fapte. Cei care cunosc măsurile de precauție pe care și le luau mulți autori din acea epocă împotriva acuzațiilor de necredință și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
despre lume și instrument al Omului, ale cărui progrese dezvoltă tocmai sfera superioară în care Omul-subiect stă-pînește Lumea. În momentul în care se va impune teoria evoluției biologice, Umanismul va lega de aceasta nu doar destinul natural al omului și înrudirea sa cu maimuța, ci și eliberarea sa de Natură și poziția sa superioară de Homo Sapiens și Faber, rod ultim și finalitate supremă a Evoluției Lumii. Umanismul va fi deopotrivă frămîntat de contra-dicția dintre principiul său universal, valabil pentru toți
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
putea să se aplice deopotrivă lui Pascal și lui Voltaire, lui Rabelais și lui Boileau, lui Montesquieu și lui Hugo, lui Racine și lui Balzac?" în cazul celor doi Caragiale, perspectiva propusă de P. Constantinescu nutrindu-se și din perimetrul înrudirii biologice: În cultura noastră, unde este extrem de rară existența unei tradiții intelectuale între generațiile aceleiași familii, a număra patru înaintași actori, între care unii autori, culminînd în geniul lui Ion Luca, a evolua în abia înfiripatul Luca Ion, fiul mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de loc înclinat să văd o totală despărțire între literatura lui Ion Luca și a lui Matei; constat însă o schimbare de planuri și o degradare a substanței sufletești." Teoria similitudinilor se regăsește însă și la Silvian Iosifescu (eșafodată pe înrudirile spirituale evidente), Perpessicius (bazată pe notația amănuntului și detaliul pregnant, elemente caracterizatoare atît pentru romanul matein cît și pentru celebrele Momente), Barbu Cioculescu, acesta din urmă folosind argumentul subțire al limbajului aluziv: "nicăieri n-a fost arta lui Mateiu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
i se umplură de lacrimi. Acum era papistaș nepotul ei, cel mai iubit dintre toți oamenii era papistaș. Discursul identitar al Marei pe care l-am întâlnit atât de des, conotația termenilor și noțiunilor referitoare la "corcire", respingerea hotărâtă a înrudirii cu neamțul Națl își găsesc acum dezlegarea în obsesia purității, a "curățeniei" confesionale. Cum justificăm atunci replica imediat următoare acestei concludente izbucniri emoționale? E frumos! grăi dânsa întorcându-se spre Persida. E frumos și la dânșii botezul! Oameni suntem cu toții
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
fost publicată pentru prima dată la Londra în 1797. 11. "Apariția animalității în conștiință, notează Gilbert Durand, este semnificativă pentru coborîrea persoanei pînă la nivelul unității". În eseul său despre reprezentările caracatiței, Roger Caillois arată, foarte bine, că există o înrudire ce unește în imaginar monștrii ce sug sîngele: caracatița cu tentaculele și ventuzele sale face parte din același univers mitic ca și păianjenul și vampirul" (R. Caillois, Caracatița, Paris, La Table Ronde, 1973). Este evidențiată, fiind legată de memorie, de
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a fi studiate sunt cele care, prin asemănarea lor cu alte fapte, sunt susceptibile să ne conducă la cunoașterea unei legi matematice, în același fel cum faptele experimentale ne conduc la cunoașterea unei legi fizice. Sunt cele care ne dezvăluie înrudiri nebănuite între diferite fapte, cunoscute de mult timp, dar considerate în mod greșit fără nicio legătură între ele. Dintre combinațiile pe care le vom alege, cele mai fertile vor fi adesea cele care sunt formate din elemente împrumutate din domenii
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
diferită de alte descrieri sau de alte povestiri. Toate tipurile de secvențe sunt, în maniera lor, "originale". Dar fiecare secvență, recunoscută ca fiind descriptivă, de exemplu, are în comun cu celelalte un număr de caracteristici lingvistice de ansamblu, respectiv o înrudire (fr. air de famille) care îl determină pe cititorul interpretant să le identifice ca fiind secvențe descriptive mai mult sau mai puțin tipice, mai mult sau mai puțin canonice. La fel se întâmplă și în cazul unei secvențe narative, explicative
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
enigme (foarte relativă în cadrul unui articol de presă însoțit de fotografie). Caracterul succint și metaforic neașteptat din (4) poate fi explicat, de asemenea, și prin legile stilisticii specifice genului (definiții de tip poetic). Exemplele (2) și (3) evidențiază gradul de înrudire care există între atribuirea unei teme-titlu unui obiect al discursului și modificarea temei-titlu dată prin operația de re-ancorare pe care o desemnăm cu termenul de reformulare 19. În (2), ancorarea oferă mai întâi tema-titlu: "acest apartament", reformulat la sfârșit prin
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dintre toți oamenii"289. Și în Fasti (I, 603-604) se regăsește aceeași exaltare: O mare Pompeius (Magne), numele tău este măsura faptelor tale; [dar cel care te-a învins este mai mare decât acel nume]. Dacă există totuși o anumită înrudire între familia lui Sextus Pompeius și cea a lui Paulus Fabius Maximus mai ales prin cele două (?) Marcii, dintre care, se pare, una mică, soție a lui Paulus, și o alta mai mare, mamă a lui Sextus Pompeius, atunci se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Propertius. Succesor fuit hic [Tibullus] tibi Galle, Propertius illi: Quartus ab his serie temporis ipse fui. (Tr., IV, X, 53-4). Nu este vorba de o filiație întâmplătoare sau pur și simplu cronologică: aceasta implică pe lângă o afinitate literară și o înrudire spirituală mai complexă (care nu exclude orientări politice). Quintiliano însuși confirmă această filiație afirmată de Sulmonez. Trebuie ținut cont de atitudinea de independență, dacă nu chiar de revoltă față de Augustus, etalată de un Propertius 308. Potrivit lui Ovidiu, așadar, linia de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
față de Paulus Fabius Maximus ar fi fost necuviincios ca Ovidiu să facă trimitere la domus Fabia, dacă Fabia ar fi fost o simplă protejată a domus Fabia. Poetul vorbește cu Paulus Fabius Maximus cu toată încrederea tocmai în baza acestei înrudiri. Nici faptul că Ovidiu i se adresează lui Paulus Fabius Maximus de-abia în al patrulea an (12-13) de exil nu poate fi luat drept argument 322 împotriva acestei înrudiri: dimpotrivă. În primul rând, nu știm deloc dacă printre personajele
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Paulus Fabius Maximus cu toată încrederea tocmai în baza acestei înrudiri. Nici faptul că Ovidiu i se adresează lui Paulus Fabius Maximus de-abia în al patrulea an (12-13) de exil nu poate fi luat drept argument 322 împotriva acestei înrudiri: dimpotrivă. În primul rând, nu știm deloc dacă printre personajele destinatare ale Tristelor nu se ascunde sub anonimatul justificat de conveniență sau de frica de a se compromite numele lui Paulus Fabius Maximus însuși; în al doilea rând, cum credem
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adevărați ai lui Ovidiu, Paulus Fabius Maximus a avut o comportare cu totul specială. Fără îndoială, sentimentele de prietenie îl împingeau la acest gest generos, uitând de pericolul personal, dar nu lipseau motivele de alt gen: de exemplu, cel al înrudirii lui Paulus cu Ovidiu. Într-adevăr, cum s-a spus, Ovidiu s-a căsătorit cu o Fabia. Ovidiu, însă, era și mai legat de Paulus Fabius Maximus de strânse raporturi de familiaritate, și poetul ne declară că și Paulus era
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ne informează Ovidiu: prin urmare, lui Augustus, Marcia îi era "verișoară" άνεψιά Καίσαρος θεου` Σεβαστου`, cum este denumită într-o inscripție din Paphos. Rezultă, așadar, că Paulus Fabius Maximus 336 era împărțit între sentimentele de prietenie față de Ovidiu, amplificate de înrudirea prin a treia soție a Sulmonezului, Fabia, între sentimentele datorate înrudirii cu Augustus și loialitatea cerută de îndatoririle politice care i-au fost încredințate cu generozitate de împărat. De obicei se citează 337 ca adeziune sinceră a lui Paulus Fabius
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
άνεψιά Καίσαρος θεου` Σεβαστου`, cum este denumită într-o inscripție din Paphos. Rezultă, așadar, că Paulus Fabius Maximus 336 era împărțit între sentimentele de prietenie față de Ovidiu, amplificate de înrudirea prin a treia soție a Sulmonezului, Fabia, între sentimentele datorate înrudirii cu Augustus și loialitatea cerută de îndatoririle politice care i-au fost încredințate cu generozitate de împărat. De obicei se citează 337 ca adeziune sinceră a lui Paulus Fabius Maximus la regimul lui Augustus reforma calendarului pe care el, ca
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
climax) în această enumerare de legături prin care Ovidiu este legat de Maximus: de la cultivare (colui) la intervenția obișnuită în cadrul banchetelor festive ale lui Maximus, la recitarea himeneului, la schimbul reciproc de impresii asupra propriilor scrieri, și în sfârșit la înrudirea adevărată prin Fabia. Fabia este stimată de Marcia, soția lui Fabius; aceasta a iubit-o dintotdeauna, încă din copilărie și a primit-o printre tovarășele ei (comites); mătușa lui Augustus (matertera Caesaris) o avusese înainte printre damele sale de companie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
43. 191 V. și Ovidiu, Amores, II, 18, 1 și urm. 192 J. SCHWARTZ, Pompeius Macer et la jeunese d'Ovide, "Rev. Phil.", 1951, p. 181 și urm.; cfr. Și H. BARDON, op. cit., II, 64. 193 Despre variatele ipoteze asupra înrudirii, vezi H. BARDON, ibid. 194 Cf. și A. ROSTAGNI, op. cit., II, 245. 195 Să se țină cont și de cele subliniate la început privind familiaritatea lui Ovidiu cu Germanicus, aceasta fiind, potrivit unora, adevărata cauză a exilului sulmonezului. 196 Ex
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lucrarea sa precedentă, Ovide, poète des dieux, de l'amour, etc., p. 191-192. 287 Cf. RUDOLF HANSLIK, art. 62) Sextus Pompeius Sex. f., în RE, col. 2265-7. 288 V. ibid., relativele pasaje din izvoarele antice. Din RE, ibid., n. 61, înrudirea cu Augustus nu reiese foarte clar. 289 Ex Ponto, IV, III, v. 41 sqq. 290 A. SCHOLTE, op. cit., p. 92. 291 Vezi ce spune Ovidiu în Pontice, I, III, 92, se pare că respectivului destinatar nu trebuie să-i fie
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]