1,431 matches
-
Carlo. Francesco împreună cu Arminio deghizat în bandit, intră în încăpere. Arminio relatează că el și Carlo au fost camarazi de arme și au luptat cu curaj împotriva inamicului până când Carlo a fost doborât. El i-a cerut să ia sabia însângerata și să o aducă lui Massimiliano și să-l informeze că fiul lui nelegiuit este acum mort. Ultimul cuvânt pronunțat de Carlo a fost “Amalia“. Francesco îi arăta sabia lui Carlo Amaliei. Pe lama sabiei sunt scrise cu sânge cuvintele
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
dar în inima ei ea nu a încetat nici o clipă săi fie credincioasa soțului. Stiffelio, foarte surprins, se gândește dacă ar trebui totuși să-l ucidă pe Raffaele. Dar apariția lui Stankar din camera învecinată, purtând în mână o sabie însângerata, îi spune că totul e prea târziu. Uluit de cele întâmplate și cuprins de oroare el îi permite lui Jorg să-l conducă la biserică. Tabloul 2. În biserică congregației. Se aude din nou același psalm al pocăinței cântat de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
alături de a sa, ceea ce aceasta, cu inima zdrobita, va accepta în final. Aroldo îi cere să-l părăsească, dar Mină încearcă să-l convingă că dragostea ei pentru el este neschimbată. Egberto pătrunde în cameră, purtând în mână o sabie însângerata și îl anunță pe Aroldo că aventurierul Godvino nu mai trăiește. “O crimă?“ întreabă Briano. “Un duel?“ întreabă Aroldo. “O execuție“ răspunde Egberto. Briano și Aroldo se duc la capelă să se roage în timp ce Mină Îl implora din nou pe
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
între Genova și Veneția. Dogele citește cu glas tare un mesaj din partea lui Petrarca care îl îndeamnă să încheie pace cu Veneția. Senatul se pronunță zgomotos împotriva tratatului. Simon Boccanegra continua cu cuvintele: “Iată pe Cain care ridică măciuca să însângerata amenințând cele două certărețe ale Italiei. Adriatică și Liguria sunt una și aceeași Patrie.“ Pledoaria Dogelui este întreruptă de strigate venite de pe străzile orașului. Uitându-se pe fereastră, Paolo anunță că în jurul Palatului Fieschi s-a strâns o mulțime de
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!", scandau, răvășitor, frumoșii nebuni ai acelui însîngerat Decembrie. Îi transfigura speranța că jertfa lor va aduce, după lungul răstimp al dictaturii, o schimbare de esență, un puls regenerator. Iluzia scînteia, orbitor, la apogeu. Prea curînd, această iluzie a început să se întunece Specialiștii în diversiuni s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de Mihail Șolohov ori Tânăra gardă de A. Fadeev. Literatura originală este puțin prezentă în paginile revistei. Se publică un fragment dintr-o proză de Nicolae Ghiță, Moș Călinoiu din Cepari, un altul din romanul lui Mihail Florescu Pe Ebrul însângerat, povestirea lui Al. Antoniu O poveste pentru toată lumea, fragmentul de roman Cutremurul de A. G. Vaida. Reportajul, puțin comentat în alte publicații literare contemporane, atrage atenția lui Octav Șuluțiu atunci când apare Ninge peste Ucraina de Aurel Baranga și când se tipărește
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
Într-o clipă Întregul sens al unei vieți. Fără a propovădui propriu-zis crima, romantismul se consacră ilustrării unei profunde mișcări de revendicare printr-o serie de imagini convenționale: figura celui certat cu legea, a bunului ocnaș, a tâlharului generos. Melodrama Însângerată și romanul negru triumfă. O dată cu Pixérécout și prin cele mai mici eforturi, sunt scoase din adâncuri aceste pofte Îngrozitoare ale sufletului pe care alții și le vor satisface În lagărele de exterminare. Fără Îndoială, aceste opere sunt și o sfidare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a Germaniei naziste, Între 1939 și 1987. Ultimul capitol (13 pagini, adic... 10,2%) schițeaz... drumul spre „a doua independent...”, acoperind perioadă 1988-1991. Îl ilustreaz... numeroase fotografii cu mitinguri, manifestații, acțiuni ale mișc...rîi Sajudis, precum și cu represiunea, cu manifestanți Însîngerați, baricade, polițiști și tancuri ameninț...toare. Aceste cîteva exemple, care reflect... voința noilor regimuri de a nu refula sau șterge un trecut care a marcat, În bine sau În r...u, istoria național..., nu trebuie s... ne am...geasc Gestionarea
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
Viața românească”, „Drapelul”, „Drum drept”, „Văpaia”, „Flacăra”, „Viața literară”, „Solia”, „Capitala” ș.a. În 1916 își adună versurile în volumul Șesuri natale; concomitent îi apăreau un florilegiu - Zâmbete-n lacrimi - într-o colecție condusă de Al. Vlahuță și traducerea broșurii Belgia însângerată a lui Émile Verhaeren. Pe durata războiului este soldat sanitar și lucrează în redacția „Neamul românesc”. În 1918 revine în București și colaborează la „Răsăritul”, „Revista critică” și „Spicul”; intră apoi în redacția ziarului „Dacia” și a revistei „Lamura”, iar
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
1935-1936), îngr. Teodosie Paraschiv, Iași, 1993; Dostoievski și creștinismul rus, Cluj-Napoca-București, 1998; Poezii, îngr. și postfață Aureliu Goci, București, 1998; Spiritualitatea poeziei românești, pref. Alexandru Condeescu, postfață Paul Dugneanu, București, 1998; Iisus prin grâu, București, 2001. Traduceri: Émile Verhaeren, Belgia însângerată, București, 1916; Rabindranath Tagore, Sadhana. Calea desăvârșirii, București, 1922; Rainer Maria Rilke, Povestiri despre bunul Dumnezeu, București, [1927]. Repere bibliografice: N. Iorga, Un poet: d. Nichifor Crainic, R, 1916, 21; Pamfil Șeicaru, Nichifor Crainic, „Șesuri natale”, „Versuri și proză”, 1916
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
care se ucid pentru ochii frumoși ai unei femei! Evident, asta nu avea nimic surprinzător pentru Atlantida noastră: nu-l văzusem oare deja pe unchiul Charlottei ieșind împleticit dintr-o birjă, cu ochii tulburi, cu brațul înfășurat într-un fular însângerat - tocmai se bătuse în duel, în pădurea Marly, apărând onoarea unei doamne... Și, pe urmă, generalul Boulanger, dictatorul mazilit, nu își zburase creierii pe mormântul iubitei? Într-o zi, întorcându-ne dintr-o plimbare, am fost surprinși de o aversă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
brațul înfășurat într-un ziar... Nu, era de o sută de ori mai înspăimântător în ambalajul acela banal! Realitatea, cu toată incredibilitatea ei, întrecea cu mult ficțiunea! Am scuturat din cap, ca să alung imaginea bășicuțelor de ziar lipite de pielea însângerată. Deodată, fără nici un bruiaj, clară, șlefuită, în aerul translucid al deșertului, o altă imagine s-a înfipt în ochii mei. Cea a unui trup tânăr de femeie, răstignit pe nisip. Un trup deja inert, în ciuda convulsiilor nestăpânite ale bărbaților care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tău. Îmi vorbește despre asta adesea. Povestea despre o luptă pe malul Volgăi. Se băteau ca să recucerească de la nemți un deal. Spunea că, înainte, nu mai văzuse niciodată o asemenea învălmășeală de tancuri în flăcări, de cadavre ciopârțite, de pământ însângerat. Seara, se afla într-o duzină de supraviețuitori, pe dealul acela. A coborât spre Volga, murea de sete și acolo, pe mal, a văzut apa foarte liniștită, nisipul alb, sălciile și niște plevuști care au țâșnit când s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
făr' de gură! Dar dare-ar Dumnezeu Ca lacrimi de căință să mânce al tău fier Ș-acele lacrimi lemnul de măr să îl hrănească Să crească-n cer ș-orcare păcat din neamul Sânger Să fie pintre crenge un măr însîngerat. 2262 BODEI (singur) O tu, cuțit - plăseaua de lemn ea gură n-are Să strigi în lume strașnic c-ai omorât pe Iuga? Să fii o cioarsă veche? Nu intră-n dușmănie Lemnul și cu oțelul? De ce nu faci minuni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de gură!... O, dare-ar Dumnezeu Ca lacrimi de căință să mânce al tău fier Ș-acele lacrimi lemnul de măr să îl hrănească, Să crească-n cer, ș-oricare păcat din neamul Sânger Să fie pintre crenge un măr însîngerat. 2254 (ACTUL AL II-LEA] [SCENA I] (Întuneric. Codru des. Noaptea. Trăznete, fulgere) DOAMNA MARIA. BOGDA. ROMAN BODEI ROMAN Prevestitoarea fire cu cerul său cernit Deschide a ei gură, prin fulger ea vestește CE rău aduce lumei o zi ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
eu m-am dat... Celui mai mare din boierii de sfat... care-n noaptea când petrecea cu mine trimise un ucigaș ca să zugrume pe bărbatu-meu... Când petreceam, când vinul curgea în pahare...... acela-n temniță, lovit de bardă, cădea însîngerat - și a murit... Fiară tu, care șezi colo sus... ascută-mă! Ce vrei să faci... sufletul. tău cumplit ce zice? Nu mai simți*... batjocura, demone! Tot ce-i amar în lumea asta mie, mie... Ți-ajunge, tirane! Văzut-ai mai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rândul său, în secolul al IV-lea e.n., Palladius (De agricultura, I, 35) descrie felul în care erau alungați, pe cale magică, norii de furtună cu grindină : cruentæ secures contra cælum minaciter levantur („se ridică contra cerului, în mod amenințător, securi însângerate” ; cf. 5, p. 247). Că astfel de rituri au supraviețuit până în secolul nostru nu este nici un dubiu. Sursă inepuizabilă de „documente” etnologice, folclorul abundă în astfel de credințe și practici magice. Stihiile meteorologice sunt alungate astfel : se înfige toporul „cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
De re rustica, secolul I e.n.) vorbește și el de „gonitori de nori” (nubifugus), iar Palladius (secolul al IV-lea e.n.) descrie felul în care erau alungați, pe cale magică, norii de grindină : „contra cerului se ridică, în mod amenințător, securi însângerate” (cruentae secures contra caelum minaciter levantur ; cf. De agricultura, I, 35). Am văzut că, în anul 691, Sinodul ecumenic trullan îi anatemiza pe vrăjitorii „ce își zic gonitori de nori”. La aproximativ o sută de ani după acest sinod de la
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
trag cu săgețile în sus, spre cer...” (Herodot, Istorii, IV, 94). O informație asemănătoare se regăsește, mai târziu (secolul al IV-lea e.n.), la scriitorul latin Palladius : „Contra grindinei se spun multe : se ridică împotriva cerului, în mod amenințător, securi însângerate” (De agricultura, I, 35 ; cf. 57, p. 274). Răpunerea concomitentă a stihiei meteorologice de către doi actanți, cu două tipuri de arme analoage simbolic (fulgerele zeului furtunii și săgețile/securile oamenilor), se regăsește până la identi- tate în folclorul copiilor : ploaia este
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu pământul, că picioarele sale se și lansară într-un dans drăcesc, acompaniate parcă de zvâcnetul surd al lamei de accun. Ca orice alt martor al luptelor lui Rim, Maria văzu doar o umbră care se agită și apoi corpurile însîngerate ale călugărilor căzând descăpățânate. ― Aaah, strigă Maria, făcîndu-l pe Rim să tresară. ― S-a întîmplat ceva? Te-am lovit? Femeia tremura ca varga, gâfâia și abia dacă mai reușea să rostească vorbele corect: ― Trebuie să mergem la Abate! Prea Fericitul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fel nu îi trezeau însă decât milă. Se jucă preț de trei secunde cu ei și îi lăsă pe toți fără picioare, de la genunchi în jos. Se opri din mișcare abia după ce puse mâna pe containerul cu austral. Privi tabloul însîngerat și admiră tăietura perfectă a lamei de oțel lichid. Mulțumit, porni să refacă drumul invers, evitând de această dată să se mai atingă de cineva. Dispăru în întuneric înainte ca apărătorii australului să-și dea seama ce s-a întîmplat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nemernic a păcătuit prima dată! zise Abatele căzând în genunchi. Fără a spune nimic, Rim trânti pentru a doua oară ușa de la cabinetul Abatelui. Din neatenție, călcase în balta de sânge care se scursese din rana lui Aloim. Contemplând urmele însîngerate care ieșeau din camera în care se afla, Abatele găsi că imaginea aceea putea ilustra însăși menirea Abației, reunind păcatul, crima, dar și credința care le va birui pe amândouă. Își chemă gărzile, care priviră stupefiate la trupul lui Aloim
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de sânge care țâșni din gâturile lor atrase preț de o fracțiune de secundă privirile celorlați, facîndu-i să ezite. Cei patru soldați care îl țineau încă de mâini pe N'Gai Loon urlară de groază și ridicară în fața ochilor cioatele însîngerate ale mâinilor. Când priviră apoi spre bătrân, strigară încă o dată, înfricoșați. Din toate degetele Maestrului ieșeau niște lame subțiri și strălucitoare care, deși păreau că au lucirea și tăișul oțelului, se încolăceau ca niște șerpi. Ochii lor păstrară o groază
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
din când în când, urechile sale prindeau și zgomotul specific pe care-l făceau lamele de accun rotite cu viteză mare. Bătrânul împărat își stăpâni cu greu dorința de a privi înapoi, spre urmele pe care le lăsa pe pardoseala însîngerată. Era curios dacă ele se decupau clar, ca niște pete albe bine definite, sau rămâneau doar ca o mâzgăleală, o parte neinteligibilă într-un mozaic de pași anonimi. La capătul coridorului coti spre stânga, trecu printr-o încăpere unde fu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
transmițătorul subvocal dar dispozitivul rămase brusc fără curentul generat de bateria din spatele urechii... Capul fusese despărțit de trup cu o sabie subțire cât o peliculă de film pe care Isidor o smulsese de sub pielea brațului stâng, care atârna acum sinistru, însîngerată, ca un afiș vechi, cojit de pe zid. Abatele înghiți în sec și își ridică ochii spre cer, așteptând lovitura. Însă, în loc de suferință, Starețul primi în obraz vorbele batjocoritoare ale lui Isidor. - Popo, dacă Dumnezeu e pitit între zidurile mănăstirii, ar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]