698 matches
-
mea". Călătoria se arăta a nu fi fost zadarnică. "Nici nu încape vorbă, spunea Janine, e mult mai bine să ne înțelegem de-a dreptul cu ei." Se întoarseră în centru pe o altă stradă. Era târziu iar cerul se înseninase aproape cu totul. În piață se opriră. Marcel își freca mulțumit mâinile, privea cu duioșie la geamantanul așezat jos, în fața lor. - Uită-te într-acolo, spuse Janine. Din partea cealaltă a pieței venea către ei un arab slab, vânjos, înfășurat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai țineți legătura? — Nu, nu mai ținem legătura. Din păcate, n-am mai vorbit de ani de zile. Acum ea locuiește în Chicago, cu soțul ei și cu cei doi copii. E o nebunie, nu? Doi copii? am repetat eu, înseninându-mă. Cel puțin fosta lui, devenită manechin și apoi neurochirurg, părea destul de așezată la casa ei. Dar tu? m-a întrebat el, cu ochii ațintiți asupra mea cu intensitate. Ești căsătorită? Ai copii? — Nu, nu încă - simțeam cum încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
profesional cu mult îmbunătățit. Un an de zile de muncă asiduă, în schimbul unui progres major în carieră. Luând în considerare toate variantele, mi se părea a fi un troc care merita. — Dar hai să lăsăm chestiile de serviciu, s-a înseninat Mara. Pentru numele lui Dumnezeu, Claire, spune-mi, te rog, de ce-ți trimite Randall Cox flori! I-am povestit tot filmul serii precedente, care se încheiase, cu un sărut perfect de noapte bună, în mașina lui de oraș, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu reuși. — Auzi, dom’le, ce chestie! spuse comandantul Felix S 23. Cine s-ar fi așteptat?! Tocmai rapița. Episodul 39 Un om necăjit Faptul că dăduseră în sfârșit peste „Veac Nou”, satelitul pe care-l căutau de-atâta vreme, însenină, cum s-ar zice, frunțile roboților, deși știau că va fi greu pentru ei să-l ia de la coada cometei Halley. Se gândeau apoi ce să raporteze pe Pământ în legătură cu rapița. Că rapița creștea într-o asemenea măsură pe „Veac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
toți și veniră să se uite. Atunci Auta scrise semnul cuvântului om și rosti om cu glas tare, arătîndu-se pe sine... Începutul era făcut. Mai multe ceasuri stătură cu toții și fără întrerupere scriseră cuvinte atlante și cuvinte cerești. Ca să poată însenina sunetul vorbelor străine, Auta se folosea de semnele cu care atlanții scriau numele oamenilor și cuvintele altor popoare. Unde nu avea semne, Auta născoci câteva pentru el. Se făcuse târziu când ieși din steaua sau din turnul oamenilor sau zeilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bine și pentru tine și pentru noi să fim lângă el. Mi se pare că nu i-a plăcut venirea noastră pe pământ, cu toate că nu vrem să-i răpim nimic. Poate doar să-i ajutăm pe oamenii voștri! Auta se însenină: - Tocmai de aceea... (Străinul nu-l pricepu. De altminteri, nici nu se străduia acum, urmărind altceva). - Dar palatul Marelui Preot nu este chiar în pisc. Noi zicem așa, Piscul Sfânt, însă de pe umărul Muntelui Vulturilor unde stă palatul și până în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
vor speria de noi și nu vor îndrăzni să-și părăsească robia. Iar dacă ne vor vedea în luntre, deasupra lor, chiar dacă nu le-am spune nimic, tot zei ne vor socoti, însă zei răi, zei dușmani. Vârstnicul străin se însenină. - Ciudate făpturi! spuse el. Oare strămoșii noștri au fost tot așa? Apoi adăugă rîzînd: Bine, Auta, dacă vrei tu, vom fi zei buni. Mai ales că zeilor buni nu li se cere să omoare. Cuvântarea lui Auta nu fu zadarnică
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
zise ea, făcându-și mâna pâlnie la ureche. Henry ridică glasul. — Am spus că Veneția e oricând un punct de atracție. Chiar m-am gândit adesea să Îmi iau un mic apartament acolo... — Zău așa, te-ai gândit? repetă ea, Înseninându-se la chip. — Doar vreo două camere, știi, ceva foarte ieftin. — O să caut ceva pe placul tău. — Știu și eu, e doar o idee... un vis... Deja regreta faptul că adusese vorba despre acest subiect. — Așa vom putea scrie piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
se minunează: "Înaripaților, la aparatul ăsta de radio ce seamănă cu un rege trebuie să fi lucrat mânușițele lui Dumnezeu!... De poate mușchii lui să prinză posturi atât de străine!" 61 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Oho, se mai însenină deșiratul. Dacă tot te-ai trezit cu grădina aia de vară... și restaurantul pe piept, de ce n-oi fi rămas, tu, Pișălăule, nemișcat?! Să treacă proștii și să-și uite sticlele, pe jumătate pline, pe tine?! - ...De abia după două
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-a deznodat, cu gingiile, curelușa cu care fusese priponit în cârlig, s-a apropiat, s-a înseninat și i-a întins Sinistratului gustarea lui de șocuri. - Ia-o, frate Doruleț... Linge și castronașul ăsta electric! Să prinzi puteri. Să ți se ridice și ție, când vei vrea, părul de pe șira spinării... Pentru neinițiații în limbajele de la Mociornița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se pare că în ziarele de-acum câteva zile a apărut o știre despre o femeie care și-a omorât succesoarea cu un târnăcop. Deci eu am scăpat ieftin, a spus ea schițând un zâmbet, în încercarea de a mai însenina atmosfera, numai că fața lui Luca a rămas serioasă. Nu e de râs, Alison. Trebuie să i se spună că ăsta e un comportament inacceptabil. Ce ciudat, s-a gândit Alison. Atunci când trebuie să facă față lipsei de rațiune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că te refereai la alți oameni. Când o să afle că tu ești cea care are nevoie de așa ceva, sunt sigură c-o să se răzgândească. Să știi că dragostea are puterea să schimbe credințe de-o viață. Alison s-a mai înseninat puțin. —Crezi? a zis ea și-a oftat melancolică. Sper să ai dreptate. Dar o să aflu curând. Am de gând să încerc să abordez subiectul în week-end-ul ăsta. —Așa te vreau! Fiona și-a ciocnit ceașca de cea a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am fost nevoit să-i amputez piciorul. Acesta este afectat de o fractură multiplă. Așa că Susan va trebui să lupte din greu dac-o să vrea să mai meargă vreodată. După ce inițial, la auzul veștilor date de doctor, Nick se mai înseninase, acum bărbatul pălise din nou și părea în pragul deznădejdii. Există pericolul ca totuși să-și piardă piciorul? — Sper că nu, dar, așa cum am mai spus, nu pot să exclud complet această posibilitate. Dacă însă totul merge așa cum trebuie, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tine la În Paie Stă. E la America. —O, Empire State Building. Da, iubito, mami o să te ducă acolo Într-o zi când o să fii mai mare. Când o să am șapte ani? — Da, la șapte ani. Iar fața i se Înseninează pe dată, precum cerul după furtună. De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Mare adunătură de consultanți aici, În mai. Stop. Necesită prezența de urgență a unui administrator de fonduri britanic extraordinar. Stop. Bar unde servesc stridii delicioase lângă Grand Central
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
grădine, În coruri nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 28} În mii de lumine ferestrele ard, Prin care se văd trecătoare Prin tactul cîntărei sublime de bard Cum danță la umbre ușoare, Cum danță ușor Dulci vise de-amor. Palatul părea în
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
grădine, În coruri nymphele cântă la hore Și gem în lyrele blânde, sonore, Ascunse gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29} Pe râul dorului, mânat de vânture Veni odat- Pe-un vas cu vâslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tăi se-nchid; Șireată ești! sub geana ce umbrește Ochi-ți sclipesc și-mi pare că ei râd; Cu brațul ți-i acoperi?... Supărată? Ce te prefaci, iubita mea șireată? {EminescuOpIV 69} IUBITEI O, îndulcește-ți ochii tăi iubită, O, însenină fața ta de nea. Nu știi că-n piept inima mea rănită Tresare-adînc la întristarea ta? Tresare-adînc, Tresare-adînc, iubită - Oh, în zădar mi-ncreți tu fruntea ta. Durerea chiar de-o simulezi - eu simt Fiori adânci în pieptul meu trezind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ele-n mînă-nconjur lunga masă de granit; Vor mai bine-o moarte crudă de cât o viață sclavă, Toarnă-n țestele mărețe vin și peste el otravă Și-n tăcerea sînt-a nopții ei ciocnesc, vorbesc și râd. Râd și râsul însenină adâncita lor paloare. Se sting una câte una faclele mirositoare, Se sting una câte una viețile Ducilor Daci; De pe scaune cad pe piatra rece, sură, ce podește Sala. - Toți, toți pân-la unul. Unul încă tot trăiește, Arde sânta lui coroană
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
D-umerii goi abia se ține o mantie albastră, Mînile albe de ceară se joacă cu cozile blonde Și cu mărgeanul ce cade pe sâni și cu creții de mantă. {EminescuOpIV 181} ADÎNCA MARE Adânca mare sub a lunei față, Înseninată de-a ei blondă rază, O lume-ntreagă-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni - ea falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru-măreață, Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vană este, oricât de trist e sânul, Oricât de lungă-i noaptea, oricât de plâns suspinul, În cerul brun și rece ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord {EminescuOpIV 466} Și îndulcia în vânturi sălbaticul acord; Acel luceafăr dulce - acel diamant de foc Peri din ceru-i rece, sbură din naltu-i loc. De-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de mare pierdere, de imposibilitate și lipsa soluțiilor ca cele două sate, Cățălești și Poiana să fie unite, iar el să poată să se joace simultan și colo și colo, fără tren, gări, despărțiri, durere și lacrimi! Apoi s-a Înseninat, frumusețile și atracțiile casei cu bunic au apărut ca prin minune, locurile de joacă, Rozalița, Aneta, Ionel, copiii din cotună i-au cotropit suflețelul care era gata să explodeze de fericire dacă nu ar fi intervenit Vizanti speriindu-l și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
așternuturile și pernele dolofane, cântări velintele și lucrurile din jur. N-o mințiseră cumetrele, oameni la locul lor, ce mai vorbă... - Cum s-ar zice, ai venit în petit? întrebă în cele din urmă gazda, cu voce stinsă. Meșterul se înseninase puțin. Își netezea cu palmele pantalonii lustruiți. - Am un băiat fain! Ce băiat! 16 - De, grabă mare așa n-ar fi. Să mă mai sfătui cu nevasta, s-o întreb și pe fată... E mare de-acum. Bărbatul avea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
puțin capul. Ridicându-se în genunchi, îmi zise puțin mai tare: —Pot să vă curăț cizmele cu limba? Am ridicat din umeri. —Vă rog. I-a picat fața. —Jigodie mică și dezgustătoare, adăugai eu, ca să nu-l dezamăgesc. S-a înseninat dintr-odată și s-a aplecat la loc, cu limba ițindu-i-se prin fanta măștii de piele. Tocmai când voiam să reiau conversația pe care o întrerupsese, m-a lovit însă o revelație cumplită: — Dumnezeule, sunt din piele întoarsă! Oprește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ca uns. Eu și Jack aici jos și Trev sus, cu mobilul. Și ăla e mult mai complicat - are un sistem de urmărire, ca s-o ducă într-o parte, pentru săritura de pe mobil. Nu, aia a mers bine. Se însenina în mod vădit când își aducea aminte de scenă. —Nici cea mai mică problemă. N-aveam ce să fac acolo. M-am strecurat la loc în amfiteatru și m-am hotărât să mă așez pe unul dintre scaunele libere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
spectatorilor; două se așează pe umerii spectatorilor; două se eșază pe umerii celor doi bărbați.) VOCEA LUI GRUBI: Gata. (Ușurat.) Am scăpat. VOCEA LUI BRUNO: Uah! Am terminat. (Din groapă se degajă o atmosferă de calm și liniște; groapa se înseninează dintr-o dată.) VOCEA LUI BRUNO: Nu știu dacă am făcut bine. Poate că nu trebuia să le dăm drumu’. VOCEA LUI GRUBI: Dă-le-ncolo! Bine că s-au dus. (Cei doi încep să acordeze, se pare, coardele unui pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]